Examen de conducere

Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Am văzut articolul ăla cu carnetul. Și mi-ai adus aminte de carnet.
N-o să mă feresc să vă spun că eu n-am avut carnet în țară. Am fost biciclist. Am făcut și afaceri de pe bicicletă. Țin minte că eram la o întâlnire cu nea Turcu de la Dinamo:
– Mergem la restaurantul meu și semnăm hârtiile, zice el pițigăiat. Cu ce mașină ești?
– Cu aia neagră din colț, arăt eu spre DHS-ul meu cu lanț.
– …?!
– Aia cu două roți…
– …?!?!…
– Hai bre, ia-o înainte că te-aștept acolo.
În fine. Aici în America însă, a trebuit să-mi iau mașină și carnet. Contractul meu se termina într-o săptămână, se ducea și mașina de la poartă, gata, trebuia să-mi iau carnet musai. Îmi luasem o rablă de Subaru. Familiei mele îi era frică să se urce-n ea. Așa că am plecat spre sătucul unde dădeam examen, vreo 40 de mile nord, cu un amic în mașina mea iar nevastă-mea, nevastă-sa, copiii mei, copiii lui, plus părinții mei care erau în vizită și niște amici au venit cu un autobuz pe care îl avea amicul meu pentru plimbări de familie. Ajung la centrul de testări, urcă polițaiu în Subaru, un tip așea la vârsta mea, cu mustăcioară de troscangiu. Se uită la mine și mă-ntreabă direct:
– Cîți ani ai?
– Mulți. Prea mulți pentru examen de carnet.
– Cum așa?
– Păi abia ce-am venit, sunt din România.
Aici ăsta își dă o palmă peste frunte și iese din mașină. Io rămân perplex pe scaun, nu știam dacă am belit-o de tot sau doar pe jumate, dar deja eram cufurit la șezut.
Îmi face semn cu bastonașul să ies.
Iete bă, zic eu în gândul meu, mai bine-i ziceam și lu nevastă-mea să zică ceva de România și nu mai făcea atac de panică, scăpa din prima. Zic hai să încerc o aroganță:
– Am luat sau am picat?!
Îmi face semn să ies din perimetrul de start, parchez și mergem la niște băncuțe de lângă sediul de teste.
– Am fost în România acum 8 ani, zice el puțin amuzat.
– Și?
– Și mi-au furat toți blugii din valize.
Nici nu știam dacă să râd sau să plâng. Ăsta ținea minte că i se furaseră blugii acum 8 ani. Chiar am belit-o!
Familia mea privea de la distanță tot spectacolul. Nu apucasem nici măcar să pornesc motorul și eram deja tras în parcare.
– Aoleo, mă prefac eu preocupat de tragedia lui cu blugii. Păi cum așa?
Și începe să-mi povestească cum a fost el într-un tur al Europei de Est și dintre toate țările, singura care i-a rămas în minte e România:
– Mi-au furat blugii la vamă, am stat 3 ore la recepție la un hotel în Neptun că nu erau camerele gata, am rămas împotmoliți în Deltă și-a venit service-ul după 8 ore, ne-au alergat țiganii în București, m-a mușcat un câine la Giurgiu, am făcut pană la Suceava…
Gata! Eram deja mort. Zic ăsta se descarcă acum pe mine pentru toate belelele lui din vacanța în grădina Carpaților, futu-i frunza mă-sii.
– Dar am băut cele mai bune vinuri, continuă el, și… Wow! You lucky bastards, you have the most fucking amazing women.
Ahahaha! zic eu în gând, l-o fi futut tanti Eva de la croitorie. Înnoda aia ața cu limba mai ceva ca mașina de cusut.
– La Cluj, zice el cu accent de Tennessee pe u, era o damă la vreo 30 de anișori.
– Opa! Așa, zi, zi…
– M-a luat aia la ea acasă. Eu am vrut să mergem la mine la hotel, dar ea nu nu și nu, cică să mergem la ea acasă. Nu prea știa ea limba engleză dar ne-am înțeles din pipăite ce vrea.
Încerc să zâmbesc cu ochii la foaia cu tabelul de examen complet albă. Polițaiul, nimic. O zicea înainte cu zel.
– M-a dus în camera ei plină de pernuțe și lăzi. Kinky și zburdalnică, mă leagă la ochi cu o perdea și zice să nu trag cu ochiul că are o surpriză. Am stat așa în vârful patului vreo 10 minute și-am ascultat la foielile ei de eram convins că vrea să-mi arate toată colecția ei de stockings și satenuri. Am auzit și-am mirosit când s-a dat cu parfum, că am simțit mai multe mirosuri pe-acolo, deja mă pipăiam singur că nu mai rezistam. Și când mi se ia perdeaua de la ochi, eu cu mâna pe pantaloni, camera plină: mă-sa, ta-su, sor-sa, fra-su, vecină-su, mătușă-sa, tot Clujul era acolo. O clipă am crezut că așa e ritualul, prima dată, înainte să bagi măgarul în grajd, te duci pe la părinți și te prezinți. Și apare și ea: îmbrăcată în mireasă.
Eu eram deja alb. Bă, noroc că mă așezasem pe băncuță că n-aveam cum să mai pic decât examenul. Sărmanul om, s-a dus și el să tragă ceva și s-a trezit însurat.
– Și cum ai scăpat? îl întreb eu ca să-l aduc spre gânduri mai pozitive.
– Ah, s-a organizat o petrecere, am mâncat bine, am băut, am dansat și-am fugit cu alta la mine la hotel.
Ahaaa, pișichier mic ce ești, aici îmi vine mie rândul.
– Hai bre, ai avut matale tupeu să ne insulți cultura și tradițiile?
El, puțin încruntat:
– Păi chiar așa e tradiția? E vreun ritual?
– Da bre, așa e, și nu doar la coțăială. Și la examenul de carnet tot așa e. Și-i fac semn să se întoarcă spre familia mea și toată cohorta care venise cu mine și care se apropiaseră bănuid că ceva nu miroase a bine.
Ăsta să facă infact.
A alergat în sediul de teste și a strigat către operator:
– Give this bastard the fucking licence and let him get the fuck out of here!
Am rămas amici și ne întâlnim din când ân când la o sticlă de vin. De Cotnari.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.