Eu, până în urmă cu mulți ani, eram genul acela de justițiar la volan. Îl știți prea bine, prostănacul acela care îți taie calea dacă l-ai depăși aiurea, care te înjură dacă blochezi semaforul de dreapta, eventual se dă jos la tine, mizerii de genul acesta.

Până când, într-o zi, tot așa, într-un moment de justițiaritate de asta, m-am dat jos la un taximetrist care…habar nu am ce a făcut, irelevant, o prostioară de asta de trafic bucureștean.

La volan, un tip peste 50, calm, foarte relaxat, îmi zice, fără să clintească măcar o sprânceană:

– Mă băiatule, ce crezi că rezolvi dacă faci acum scandal și știu eu ce o să mai faci? Dacă mă bați, ajungi la poliție, cu siguranță. Dacă nu, în loc să mergi acasă, la familie, în loc să te bucuri de viață și de ce rahat vrei tu să faci astăzi, o să ajungi la spital sau mai rău, pentru că nu mă cunoști, nu știi ce am, dacă am cuțit sau armă sau dacă nu îți arunc acid în față.

Vă spun, a fost ca un duș rece masiv. Chiar m-a trezit la realitate și, când mai văd la articole despre șoferi, justițiari de ăștia de matineu care propovăduiesc bătaia și ieșitul agitat la alții, mă pufnește râsul. Practic, nenea ăla mi-a luat vălul tâmpeniei de pe ochi. Avea dreptate. Și cât de mult avea dreptate.

Serios, nimeni, niciodată nu a învățat nimic din justiție de asta personală. Dimpotrivă, de când există camerele video pe mașini, agresiunea este probată extrem de ușor și te trezești cu cazier, dacă nu mai rău, din cauză că te-ai simțit tu golan și bazat.

Cam ca cocletele de mai jos, băiat de vâlcea, hacker de neam mare:

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.