Înțeleg chestiile cu mândria, cu excepționalitatea, cu omul face haina și nu invers. Ba chiar sunt de acord că e important cum te percepi tu, ca om și ca locuitor al cetății, nu cum te percep cei din jur.

Pentru că percepția exterioară este decisiv influențată de percepția ta personală, care își pune amprenta asupra caracterului tău în general și al interacțiunilor psihosomatice în special. Simplist vorbind, cum te vezi tu, așa te vor vedea și ceilalți. Dacă tu nu te respecți, nu vei primi respect nici de la alții.

Dar fraților, oameni buni, stimați concetățeni, eu când văd câte o duduie de asta pe stradă, îmi vine să fac un act de umanitate, să mă duc în fața ei, să mă proțăpesc cu burta înainte și să urlu:

– Femeie, să mor acum de dor de nu ești hidoasă!
Și nu pentru că ar fi urâtă, ci doar pentru că are gusturi execrabile la îmbrăcăminte.

Din fericire, principiile atavistice ale lui Lombroso nu mi se potrivesc, prin urmare respir adânc, șoptesc mantra Om, Mane, Padme, Hum și mă scufund în meandrele concrete ale absolutului, mulțumind celui de sus că nu suntem în New York, unde femeile au voie să umble fără sutien.

via

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.