Din motive obiective, mai demult, mi-am făcut un user feminin pe facebook, pentru uzul meu personal, în anumite circumstanțe. Dont ask, i’m not telling.

Vă jur cu mâna pe inimă, am ajuns să înțeleg femeile la un nivel la care nici nu vă imaginați. Serios. Domnilor, oamenilor, fraților, pentru femei, internetul este cu totul altceva față de ce înțelegem noi, în mod normal. Adică voi intrați pe internet, browsing hahaha, hue hue, mizde hehehe, pisici, hehehe ce faci pisi, logout, hai acasă.

Dar pentru femei…bro, viața e grea, serios.

Sunt, în mod direct, agresat(ă) în fiecare minut al zilei petrecut pe acel cont cu mesaje precum cel de mai sus. Wave, salut, hello, ce faci, doamna frumoasa, de ce nu vrei vorbeșit cu mine, pisicuță. În orice moment, tot timpul, ca o picătură chinezească cu multă dragoste, ca să nu spun labă.

Iar ăștia sunt cei care sunt decenți. Câțiva, unguri și arăbeți, efectiv sună pe messenger. Sună, încontinuu, fără pauză. Nu îi poți opri decât dacă le dai ignore mesajelor. Serios, m-am simțit, pur și simplu, agresat, în nesiguranță, lipsit de confortul meu la care am tot dreptul.

Doamnelor, fetelor, vă spun foarte serios, am ajuns să vă înțeleg paranoia, nebunia și lipsa de empatie pe internet. Dacă mie, după câteva mesaje, mi s-a luat de internet pe viață, cred că, pentru voi, până și deschisul unui browser reprezintă o aventură.

În altă ordine de idei, fix în timp ce scriu astea, un anume gheorghe de pe internet mă întreabă ce fac.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.