Despre vorbit în public

Destul de OK articolul.

Cateva mentiuni din foarte putina mea experienta. Nu le luati de bune va rog tocmai pentru ca nu am experienta foarte mare. Priviti-le oarecum cu scepticism, ca niste observatii din experienta minima care pot sa functioneze sau nu.

Vorbitul in public depinde de multe: de starea ta de spirit, de studenti, de pregatirea lor, de metoda de comunicare (e diferit fata in fata comparativ cu Zoom/Teams).

De fiecare data concentrarea mea nu e pe continut, pe ce livrez eu ci pe ei, pe receptori, pe CUM si CE inteleg ei din ceea ce vrei sa zici si daca ce inteleg ei e acelasi lucru cu ce vrei tu sa transmiti. Degeaba tu gasesti o poveste continutului indiferent cat de interesanta e pentru tine daca ei nu inteleg ce vrei sa transmiti tu sau ce au inteles ei nu e ce ai vrut tu sa zici, sau au adormit pe parcurs.

De fiecare data cand vorbesc cu o persoana si urmaresc un rezultat in urma discutiei (de cele mai multe ori nu urmaresc un rezultat ci vorbesc ca sa nu adorm, ca acum, insa, sunt si situatii cand tintesc ceva), ma concentrez pe doua obiective:
– CUM o fac sa se simta cand transmit mesajul. Si aici sunt o serie de metode incercate de mine pe parcursul anilor, mai mult metode observate ori in interactiunea cu femeile, ori cand vindeam, ori in interviuri. De la intrebari deschise, la mutat discutia pe interlocutor, la folosit limbajul trupului, contact vizual, la simuallat actiuni, la atins gen luat de mana si invitat pe scena, la rugat sa ia in mana obiectul ala si sa il studieze (nu, nu ala la care te gandesti, altul dar asemanator) sau sa il incerce, la rugat sa te ajute, la rugat sa faca execute lucrul respectiv, la facut misto de tine deschizand cu o gluma, la incurajat, la facut un compliment (de preferabil sincer, da, e frumos sa observi cu ce s-a imbracat si daca e sincer sa faci complimentul ala), la integrat persoana in activitate (de exemplu luat de mana si dat obiectul X) la transformat o chestie plictisitoare intr-o chestie super interesanta (de exemplu aici www.youtube.com/shorts/CVHo7y9oh9g). Sunt multe metode pe care le poti incerca si difera de la persoana la persoana si de tipul de caracter (de exemplu eu n-as putea face ce face Micutu, mi s-ar parea extrem de penibil). Ideea e ca in functie de cum se simte acea persoana dupa mesajul tau sau dupa interactiunea cu tine, depinde succesul tau de dupa, o intalnire, o vanzare, educatia copilului (ce a inteles el din ce i-ai explicat), o oferta sau interes din partea persoanei sa descopere mai multe, un futai, whatever. Pentru ca in functie de CUM s-a simtit, mesajul ala va fi sters sau nu dupa cele 5 minute, i se va parea sau nu o pierdere de timp. Chiar si pentru studenti, daca acel elev se simte foarte misto cand tu ii explici lectia, va fi interesat sa afle mai multe, nu va mai conta ca au trecut cele 55 de minute. Isi va aminti si la anul ce lectie misto i-a tinut Serban despre euglena verde.
– CE a inteles dupa ce am transmis mesajul? Si aici poti afla prin integrat persoana in discutie, intrebari suplimentare, rugat sa reformuleze sau sa dea un exemplu cu ce ai zis, rugat sa faca acel lucru (exemplu i-ai aratat cum sa dea cu pumnul in sacul de box, il pui sa dea sa vezi cum da)

Legat de repetitii inaintea discursului, repet, din minima mea experienta, chiar daca repeti de mai multe ori sau faci un un plan de acasa pentru mine treaba asta nu a functionat si nu am mai folosit-o. E ca un fel de pickup lines care neadaptate la situatie devin penibile. Un fel de standup de ala penibil. Pentru ca orice deviere, orice intrebare suplimentara din partea studentului, orice intrerupere, orice cascat sau uitat in alta parte iti va modifica planul. Daca tu vezi ca ala doarme la primul exemplu al lectiei, e clar ca trecut la nivelul 2 nu-l va face mai interesat. Ce cred eu ca functioneaza e fix adaptarea la situatie si asta se invata pe parcurs din multe incercari si multe esecuri.

Si mai e ceva, daca daca atentia ta e sa termini in 55 minute practic tu te concentrezi pe timp, pe tine si nu pe receptor si e foarte posibil sa ii pierzi pe drum. De asta la interviuri cand imi cer sa ma descriu in 1 minut, chiar daca imi ia 2 minute sa vorbesc despre mine e posibil ca mesajul sa fie mai puternic decat o fugareala de 1 minut. Bun, acum nu zic sa stai 3 ore la o poveste care ar trebui sa dureze 30 de minute, insa cred ca trebuie lasat loc de adaptare.