Contul meu
Sursa foto: www.gustos.ro/retete-culinare/melcisori-cu-branza.html%5B/caption%5D
Am crescut în niște vremuri pe care mulți dintre voi, cei născuți deja după revoluție, nici măcar nu le înțeleg și nu le concep. Bine, mai grav e că le și neagă, gen nu are cum, sigur nu a fost așa, nu se dădea pâinea pe tichete, toți ne descurcam, mai furam, mai cunoșteam o vânzătoare, chestii de astea. Dar divaghez.
Mi-am făcut dimineață niște bacon și, având, cel mai probabil, ADHD, am sărit din floare-n creangă și am ajuns să mă gândeasc la comfort food și dacă aveam așa ceva în copilărie. Ca să înțelegeți. Noi nu aveam dulciuri. Copiii comuniștilor trebuiau să fie puternici, să știe să mânuiască o armă, să sape o tranșee, să dezgroape un cartof, chestii de astea. Ca dulciuri, se găseau rar, foarte rar, niște caramele de pe care nu puteai dezlipi ambalajul, așa că, de multe ori, le țineai în gură, să se topească, cu tot cu hârtie. Le țineai în gură pentru că erau tari ca piatra, nu aveai cum să muști dintr-o caramea. Când primeam o ciocolată chinezească, era sărbătoare și trăgeai de ciocolata aia cât de mult se putea, gen primeai o pătrățică de ciocolată în fiecare zi în care meritai să primești o pătrățică de ciocolată.
Enfin, nu reminiscențe comuniste voiam eu să pun, ci să ne reîntoarcem la comfort food.
Având frați mai mici, am fost nevoit să învăț de mic să gătesc. Nu chestii complicate, dar măcar o supă de adidași tot trebuia să știi să faci, ca să îi hrănești, dacă nu erau părinții acasă. Le mai făceai orez cu zahăr, orez cu sare, mâncăruri caracteristice socialismului puternic și sănătos. Poate și o ciorbă, dacă aveai bani să cumperi borș făcut în cadă, de la vecina de pe Nicolae Pascu, care avea în fereastră un afiș Vând Borș. Cred că vecina era ceva informatoare la poliție, că era așa prietenoasă când mergeam să iau borș, ce mai face mama, tata, unde mai lucrează, v-ați distrat sâmbătă, ați zis bancuri ahahaha etc
Dar să ne reîntoarcem la oile noastre, adică macaroane.
Din când în când, primeam de la bunicul meu, din moldova, ajutoare de sustenanță. Gen cartofi și, câteodată, zahăr. Iarna, poate, jumătate dintr-un porc. Chestii de astea. Ne trimitea cu CFR, că lucrase la CFR (totală coincidență cu lucratul meu la CFR, el murise demult când am ajuns eu să plimb lanterna pe la Gara de Est) câte 9-10 saci de 50 de kile, fiecare, cu diverse. Saci pe care îi căram cu mama, cu transportul în comun, pentru că tatăl vitreg era foarte ocupat să îl doară în cur de chestiile astea. De la stația de 123 până la bloc era ceva gen 1 km. Și îi căram cu rândul până la bloc, unde mai aveam doar să îi urcăm, pe rând și cu grijă, până la etajul 9, unde locuiam, că liftul nu mergea, în marea orânduire socialistă, liftul era un moft, sănătatea vine din efortul pe scări.
Știți ce mai găseam, rar, în magazine? Brânză. Brânză incredibil de sărată, tare, nasoală, ucigașă, cred că am început să am pietre la rinichi de la brânza aia.
Și asta mă aduce la macaroanele mele, că am divagat puțin.
Când îmi era poftă de dulce, îmi fierbeam macaroane. Bine, erau paste de alea, melcișori, că de alea mai găseam. Peste ele rădeam brânză de aia incredibil de nașpa și sărată, iar deasupra puneam câte o cană de zahăr.
Acela era comfort foodul meu, îmi luam crăticioara cu macaroanele reci și luam câte un melcușor de ăla și îl țineam în gură, savurând gustul și trăgând cât puteam de mult de el. Erau zile în care aveam esență de rom și turnam puțină, să aibă și altă aromă. În momentele alea simțeam o stare foarte apropiată de sentimentul de fericire. Nu știu sigur cum se simte fericirea, dar cred că era aproape.
Da, deci ăsta e comfort foodul meu.
Care e la voi?
NOU
Pulpe de pui prajite cu cartofi prajiti. Asta ceream si primeam de la mama/bunica dupa ce eram bolnav. Stiau ca daca cer asta sunt pe drumul cel bun (bolnav gen faringita, laringita, bronsita, etc, bolile copilariei).
NOU
pulpele de la Gostat? Sau crescute bio de niste virgine ?
NOU
Pui de comert. Desi cealalta bunica locuia la tara, carnea aia nu prea se preta la prajit. Puiul de casa merge excelent la supa sau tocana.
NOU
Sper ca nu e permis doar un fel de mancare, ca o sa ies in fata casei sa protestez. Aripioare si labe de pasare, tocanita cu ficatei de pasare si mamaliga sau ciuperci coapte pe plita, cu sare. De Craciun, coada si urechi de porc si ficat pe gratar, ca am crescut la tara. Si, de fiecare data cand ma duc in Romania, beau zeama de varza murata. Toti imi ofera Cola si alte rahaturi. Ah, era sa uit, pufuletii aia cu arici.
NOU
Gris cu lapte si o (una) lingurita de dulceata on top. Pure heaven.
NOU
oh, da – gris cu lapte si gem de prune
NOU
Dulceața de vișine sau de cireșe, corect?
NOU
Gris cu lapte si sos de afine, ramas de la dulceata de afine…Faceam cercuri in farfurie, apoi amestecam totul intr-o papalasca…
Eu obisnuiam sa fur cate o lingura(-ita) de lapte praf (bine dosit de mama), pe care o tineam cate o ora in gura, pana se topea laptele praf…Ala era desertul meu favorit si ravnit. Comfort food? Un lighean de popcorn si o sticla de 2-2,5 l de suc de pere sau grepfruit de la European Drinks. Aaaa, sunt in continuare obez.
NOU
Bai, chiar. Grisul cu lapte si dulceata deasupra este: mmmm, mmmm, mmm 🙂 Ia sa ii zic lu’ nevasta-mea cand vine acasa. Sa ii bat un apropo finut “iubi, tu nu ai pofta de niste gris cu lapte? Ia uite, un borcan cu dulceata de visine, de la maica-ta” 🙂
NOU
Macaroane cu pesmet și zahăr.
NOU
cum erau macaroanele alea….pffff
NOU
Tăieței cu pesmet și zahăr ! Un deliciu pentru mine , la vremea respectiva.
NOU
Cartof fiert întreg. Pus ulei cu sare intr-o farfurie. Frecat cartoful în ulei şi ronțăit stratul uleit.
NOU
Cartofi copți. Curățați de coaja, spălați și după ce se coceau, ii trecea mama printr-o saramura și ii punea în prosop, sa se aburească. Un deliciu
NOU
Si mie imi plac macaroanele. Sunt diferențe normal intre capitalism și comunism, uite de exemplu pe vremea lui Nea Nicu nu mai apuca el Marius Csampar sa se plimbe la mare pe banii statului :)))))))
www.libertatea.ro/stiri/marius-csampar-criminal-in-serie-eliberat-conditionat-la-mare-pe-banii-primariei-balotesti-am-fost-sa-ma-reabilitez-4232451/amp
NOU
🙂
NOU
Pepene verde. Mereu era prea puțin și mereu rămânea coaja albă pe dinăuntru de la atâta răzălit.
…și dovlecei pane cu roșii. Yummy.
NOU
ehe. Daca nu as fi gras as manca macaroane cu branza non stop. Practic astea au fost motivul pentru care am inceput sa gatesc 🙂
Bine, nu atat de simplu facute, niciodata nu mi-au placut “pui branza peste macaroane”. Nu nene. Branza trebuia sa fiarba putin cu macaroanele. Evident, pentru bogati: adaugi si doua oo 🙂
zona de confort? Gris cu lapte. As manca non stop. Vara aveam grija de casa unui unchi. Si avea si vaca. Eram numa io + frati-miu, deci seara de seara aveam nush cat lapte. Vreo 4l parca. Si intr-o seara i-am transformat pe toti in gris cu lapte. Si am mancat pana am simtit ca imi vine sa vomit.
A doua zi dimineata era suparat ca nu mai e gris
NOU
Mama făcea macaroanele cu brânză astfel: fierbea pastele și le făcea un amestec de brânză rasă, ou și arome, amesteca cu pastele și dădea la cuptor.
NOU
@Ady-P: Peretu sau Belitori?
NOU
eu nu le mai dadeam la cuptor.
la arome: coaja de portocala (deh, post 90) si esenta de rom
NOU
@Nea-Zăpadă, nici, nici. M-am născut și am crescut în Oltenia. 🙂
@Animaloo, vrei să zici că atunci când puneați mâna pe niște portocale sau lămâi nu rădeați fructele și nu păstrați coaja amestecată cu zahăr la frigider!?
NOU
@Ady-P: aaa, condoleante!
NOU
Ady, Oltenia Superior sau aia sudista?
NOU
@Dani Corban, acu’ chiar vreți să mă localizați?!
Poftim, vechiul județ Romanați. 🙂
NOU
Mamaaa, da’ ce te mai protejezi, mai ceva ca americanii de la Deveselu!
NOU
Chestii făcute cu Zeamil și putina cacao sau esența de vanilie (cine știe cunoaște)
Griș cu lapte
Uneori iaurt în borcanele de-alea rotunde – cred ca mai mult pentru borcanele, am și acum o slăbiciune pentru formele rotunde 😉
Uram parizerul (și acum nu mănânc neam), sentimente ambivalente pentru pateul ala cu fire și zgarciuri prin el – din păcate azi cred ca majoritatea sunt cam la fel doar mai bine măcinate
PS orezul cu sare era mâncare de bolnavi
NOU
Cand eram copil,putea sa gateasca maicamea ce vrea,eu tot o frecam la cap sa imi faca cartofi prajiti cu ochi,salata sau muraturi,in functie de sezon.
Cu timpul,am evoluat,pot manca in nestire spanac(cu un ochi langa),taitei cu varza,o ciulama de ciuperci de padure,budinci la plic….si mai sunt……dar plm,vine ora pranzului si intru in fibrilatii.
NOU
Nu am trait in comunism dar am prins painea inmuiata cu apa si data prin zahar sau data intai prin ou in tigaie si apoi pus zahar si cred ca asta a fost comfort food pentru multi in perioada aia.
NOU
Painea data prin ou si prajita apoi este gigi papa! E the best shit ever. Multumesc ca mi-ai amintit. Bine, ea nu se numeste gigi papa ci cici papa, varianta turceasca la french toast, dar noi toata copilaria gigi papa i-am zis. Asta da comfort food. Cand ne facea mama eram in rai, cu niste zahar deasupra sau gem…moaaaa. Am corupt si pe astia mici ai mei dar mai rarut ca nah acu avem fitze ca e prajeala ca nu e sanatos dar nu pot sa intrerup traditia fie ea si nesanatoasa, cu tot cu denumirea gresita dam mai departe.
NOU
cartofi prajiti, iar peste ei maioneza si ketchup, peste ei 2 ochiuri cu galbenusul moale si cascaval razuit care se topeste in contact cu ei. Imi creste colesterolul in timp ce scriu randurile astea :))
NOU
Budincă de gris. Varianta lu’ tanti Mița de la Vâlcea de budincă de gris.
Practic era ca un blat de prăjitură/tort pt care se folosea gris în loc de făină. Când era cald spre fierbinte se însiropa cu lapte fierbinte îndulcit cu zahăr și aromat cu ce avea gospodina. Se decora cu fructe din dulceață. Nu se acoperea blatul cu dulceață, dar se punea suficientă să ai 1-2 bucăți de fruct din dulceață pe felie de prăjitură.
Încă e una din prăjiturile mele favorite.
NOU
Mamaliga cu branza.
NOU
Mâncarea copilăriei mele a fost găgăul, adică bucăți de mămăligă veche, prăjite cu puțină untură și ceapă tocată, cu puțină slăninuță afumată (când primeam pe sub mână) și 2 ouă sparte deasupra. Serveam cu castraveti murati. Un deliciu.
NOU
Cam, m-ai facut sa imi ploua in gura 🙂
NOU
tarte cu cascaval afumat de la Bradet la cuptor
NOU
Pâine cu unt și parizer, cu varianta pâine cu unt și cu sare.
Când eram mic se lucra numai cu margarină, acum ne-am emancipat.
NOU
Mie inca imi face mami macaroane cu branza, fix la fel cum povestesti tu. Eu sunt nascuta in 90, dar am fost saraci. Primeam uneori glucoza, pe care o imparteam la 3 fiind 3 frati, uneori la 4, ca ii dadeam si mamei. Ne ajungea glucoza cam o săptămână. Oricum n am suportat o niciodată. In fine, noi mancam mereu cartofi prăjiți. Asta ne facea mami, cred ca mancam de 3 ori pe săptămână…ani de zile. Imi placea ca atunci cand eram bolnava de facea piure cu branza razuita si ma simteam răsfățată. Nu mi amintesc de alte delicatese. Aa, tati lucra in port si uneori ne aducea raci. Imi placeau la gust, dar imi era mila de cum sfarseau.
PS: as manca non stop cartofi prajiti, in orice combinație ( lapte cu cacao, ceai, oua, branza, iaurt, vegeta, usturoi, etc).
NOU
Colărezi cu lapte, păsat, fidea cu lapte. Zahar pe paine.
NOU
Fidea cu lapte. Mai ales când se întărea puțin.
NOU
Fosfarin
NOU
Crima in comunism, din ce inteleg, bine ca nu l-am prins!
NOU
Ai reușit să pleci din țară înainte să vină comuniștii la putere?
NOU
Ma confundaț’ cu alt Nea, ala de la Scularie.
NOU
Nea Zãpadã a fost cãrãußul lui Pacepa.
NOU
Corban, ai un typo la “bunicu'”.
NOU
Acum când mănânc macaroane cu brânză parcă nu mai au nici un farmec că nu găsesc niciodată să cumpăr o brânză suficient de sărată. Macaroane cu brânză sărată și zahăr…..
NOU
Placinte cu cartofi. Prin Ardeal se umplu cu piure de cartofi, ceapa, usturoi si se intind asa ca pe niste lipii, rotunde, si se coc pe o plita de fonta unsa, se presara cu sare si aia e.
NOU
Am mâncat cândva făcute de o basarabeancă. Bune să mor.
O rețetă pt aluat pot primi, vă rog?
NOU
Este placinta rulata – le mai zice popular BEIUSENE – dar nu se presara cu sare..Stiu ca devorez asa ceva. Se fac cu umplutura de verdeturi, sau umplutura dulce – ludaie, magiun si nuca macinata, branza dulce si stafide..Imi ploua in gura!! Mai sunt si langosi – dar acestia sunt aluat subtire prajit in ulei si se acopera cu branza rasa, smantana si usturoi..Si mai sunt placintele cu cartofi, branza si marar, varza murata. La cea cu varza se vede cat de placintar adevarat esti! Adica aluatul si umplutura te tin in viata ca firma peste ani!! Si musai aluat proaspat..Este in Oradea aproape de Piata Decebal o placintareasa buna dar una si mai buna este pe Strada Armatei Romane in drum spre Universitate, pe partea cu Universitatea..
NOU
@mucxs – sunt din Oradea… bineinteles ca se pune sare pe placintele alea – fight me!
Si acuma fac de-alea dupa ani de zile de mutat prin lume. Punem mana de la mana si intre vecini se rezolva, nu ramane una nemancata in 2 ceasuri, oricate ar fi.
Bunica-i din Binș, asa ca probabil la noi in familie de-aia e zicea pur si simplu placinte cu cartofi. Cat despre placintarii in Oradea, era una stil gaura-n zid vizavi de gara, un pic mai jos spre palatul copiilor de unde-mi potoleam pofta acu-s vreo 20 de ani cand nu mai era buna’mea.
NOU
@Ady-P pt. rețetă caută plăcinte codrenești sau plăcinte crețe. Are și Hădean o rețetă, bunicii lui fiind din zona Codrului – o regiune intre Maramureș, Satu Mare si Sălaj.
NOU
@NMI, mulțumesc!
NOU
Meniul clasic al duminicii in familie era supa de pui cu taietei si pireu cu parizer pane. Dupa ce era supa gata, mancam ceapa fiarta cu sare, obicei ce mi se pastreaza si azi. Felul 2 se schimba in sarmale cand se facea rost de putina carne tocata. Cateodata, cand ne apuca dorul, ne mai facem parizerul pane si-i place si fica-mii, ba chiar zice ca e un deliciu.
NOU
Sunt nascuta dupa revolutie, dar ai mei au fost foarte saraci pana prin 2000 (amandoi au ramas someri dupa inchiderea unui combinat siderurgic, aveau specializari care nu mai foloseau la nimic).
Comfort food de care insist sa imi faca mama si acum si imi aduce aceeasi placere ca in copilarie, desi sunt sigura ca ei nu: felii de paine cu margarina si branza rasa la cuptor, “paine in ou cu zahar” (friganele), paine proaspata cu vin si zahar (tin minte ca imi facea seara, am fost un copil care dormea bine :)) ), lapte cu cacao si dumicati inmuiati de paine + branza sarata, parizer neaparat taiat bastonase mai groase cu bastonase de castravete (romanesc, nu fabio), boabe uscate de porumb fiert indulcite.
PS. Scuze pentru lipsa de diacritice, scriu de pe laptop.
NOU
Diacriticele sunt pentru pussies 😉 Sau atunci cand scriu de pe telefon :-))
NOU
Pe vreme aia? Pâine cu untura rămasă din tigaie
NOU
Sunt nascut in ’80…foamea pe care am facut-o cand eram copil nu o sa o uit toata viata mea…Si acum as juca tontoroiu’ pe oricine sustine ca era bine, te descurcai.
Nu o sa uit niciodata cum la 4 ani mi-am serbat ziua cu o prajitura amandina cu o lumanare infipta in ea, ala a fost cadoul de ziua mea. Grisu’ cu apa era baza, mama mai primea lapte uneori, ca lucra in mediu toxic si atunci faceam mamaliga cu lapte, era delicatesa.
Untura intinsa pe paine, in strat cat mai subtire, cu feliute de usturoi, sa taie din greata; voi o vedeti acum ca ceva fancy, incearca sa mananci asta zile la rand, ca iti trece pofta….
Cand a venit revolutia nu a inceput sa curga lapte si miere, dar atunci am inceput sa imi pregatesc “dulcele” meu dupa o retea proprie: puneam jumatate de cana de lapte praf cu jumatate de cana cu zahar si un pic de apa fiarta…iesea o pasta superdulce, de lesinai instant, dar ptr mine era raiul pe pamant.
Mai tarziu, cand am luat primele salarii, mi-a luat ceva ani sa scap de sentimentul ca frigiderul trebuie sa fie burdusit non-stop, cu de toate.
Nu cred ca ma rascoleste nimic mai mult decat atunci cand aud nostalgici dupa vremurile alea!
NOU
Un fel de marmelada de prune, o tineam in cutia de jos de la frigider, cea de legume presupun. Minim juma de an trebuia sa ne ajunga 🙁
NOU
Dacă e să cotrobăim prin sertarul cu amintiri, în perioadele proaste, pâine (sau mămăligă) cu zahăr. Sau orez cu sare. Și în ziua de azi aș putea mânca orez cu sare și o linguriță de ulei zile la rând fără să am probleme.
În perioadele ceva mai bune, lapte fiert cu un gălbenuș de ou și zahăr. Supă de pui cu tăiței (mă rog, se foloseau chestiile alea scăpate din laboratoarele de experimente biologice, ce trebuiau fierte cu orele ca să aibă zeama gust oarecum de pui). Cartofi ardelenești cu ceapă.
În perioadele de top, rare aproape ca pleata lui Kratos, ceva de genul :
www.delicatese.net/cartofi-la-cuptor-cu-ou-si-smantana/
savoriurbane.com/damen-caprice-reteta-de-prajitura-cu-caise-si-bezea-crocanta-capriciul-doamnelor/
Prăjitura aceea ar fi cred primul motiv pentru care m-aș apuca să învăț să gătesc dulciuri (n-am trecut încă de stadiul de clătite și, eventual, ștrudel).
NOU
“lapte fiert cu un gălbenuș de ou și zahăr” cica se numeste șodou. Se pare ca este bun ca tratament la raceala. M-am invatat sa mananc si doar galbenus frecat cu zahar – excelent. Pot sa mananc si galbenus crud, dar nu am mai mancat de multa vreme
NOU
Sodou-ul e pentru laringita in special, inflamatii ale gatului, durere in gat, raguseala din astea. Mamaia mereu se trata si ne chinuia si pe noi dar functiona. In astea doua luni de viroze imposibile multe leacuri de ale bunica-mii si-au facut urgent aparitia, asa o noua generatie de copii a putut fi chinuita cu ceai de ceapa :))) si ceai de coaja de nuca care e chiar yummy, uitasem.
NOU
@Cristina, la ceaiul de nucă și ceapă, eu puneam esență de rom. Devenea delicios.
Și nuca fiartă era chiar bună.
NOU
3-4 galbenusuri de ou cu zahar si cacao frecate-n cana cu o paleta de mixer? remember?
NOU
Shodou de ou sau gen?
NOU
ezact, da” fara lapte
NOU
lapte cu biscuti, clar.
biscuti varsati, luati in punga maro la 4,5 lei/kg. de lapte se ocupa tata saracu’…statea la coada dimineta (si cate 2 ore) pt 4 sticle de lapte si 6 iaurturi, dupa care statea si-l fierbea. era bataie pe caimac.
ceea ce mananc si acum in fiecare dimineata, dar acum adaug cacao si miere.
ps: la macaroane cu branza spun pas din armata, am mancat destule, prea destule. noi le ziceam conducte atunci.
NOU
Crescand in copilarie la tara am invatat si eu sa-mi fac una alta de mancare singur pe la varsta frageda ca erau plecati toti de la 5 pana seara ba la camp, ba la vie, ba etc.
Mancarea mea preferata era una simpla: mamaliga cu tocanita de cartofi si ardei copti pe plita(cu otet)…si acum mai fac din cand in cand.
NOU
Mămăligă cu lapte prins.
NOU
Mama, ce imi placeau caramele alea tari ca betonul, si in ziua de azi mi-e dor de ele. Imi amintesc ca la scurta vreme dupa 89 au aparut niste pulpe de pui imense prin alimetari. Nu stiu de unde erau importate, probabil de prin US, ca erau prea uriase. Oricum, a cumparat maica-mea si am mancat la pulpe din alea pana mi s-a facut rau. Prima data in viata mea in care am acut acces la carne pe saturate, ca pana atunci era nah, asa, mai pe-o masea. Si la mine nici nu a fost asa rau, eram la tara, aveam gradina, ceva animale prin curte, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost fara aia.
NOU
Noi le ziceam “pulpe americane”. Cam ultimele cozi la care am stat, dar așa lejer, nu cozile pe care le făcusem până cu câteva luni-1 an înainte.
NOU
Sunt din Bucuresti, am avut si noi pulpele acelea americane aduse de tata…cred ca am mancat cateva luni la rand. Mai tarziu am aflat – eu sper ca era fals – ca erau din rezervele expirate ale armatei americane…gen vechi de ani de zile.
NOU
Clatite cu gem de caise, respectiv scoverzi (tot clatite, dar cu branza dulce de vaca, vanilie si ce mai punea bunica-mea p-acolo), impaturite si bagate la cuptor.
NOU
Facea maica-mea, Dumnezeu sa o ierte, clatite (de genul pancakes) cu umplutura de mar ras. Mancam pana nu mai stiam de mine
NOU
Snitele de pui, ciorba de burta, dovlecel pane, ciorba radauteana de pui, somon, pastrav prajit. Cam astea sunt. Doar ca le-am scris aici, si deja am reflexul lui Pavlov.
NOU
Salata de boeuf, intinsa pe-o generos pe o felie de paine moale.
NOU
Găluște cu prune, “silvaș gomboț”, cum li se spune la noi. Pruna neaparat întreaga și burdușită din plin cu zahar și scortisoara. Raiul pe pământ.
NOU
Daa. Tavalite in pesmet. Daca ramanea aluat, se faceau “putzulici”: aluat intins in forma numelui, fara pruna, doar tavalit in pesmet
NOU
cartofi fierti cu branza rasa
paine calda (colt de franzela) cu smantana si sare
gris cu lapte si dulceata
NOU
– Găluște cu prune
– macaroane/paste cu pesmet și zahar
NOU
Salata de Vinete, Oua Papara cu Slanina, Oua Umplute, Paste cu Ton si Marar, Cuperci – Aproape Oricum preparate..de Dulce — Orez cu Branza si Stafide la Cuptor si Aluat Fraged cu Branza si Stafide..Multe am zis..Toate aceste Feluri deodata ar fi PARADIS dar ma multumesc si cu cartofi prajiti cu branza rasa, sos cu smantana si usturoi..Atat am zis!!
NOU
Terci cu zahăr. În timp ce fierbe mămăliga se colectează cu o lingură mălaiul fiert, se pune pe o farfurie și se amestecă cu zahăr.
Macaroanele cu brânză și zahăr le-am descoperit când am ajuns la oraș.
NOU
imi facea si mie bunica, la tara
NOU
Mamaliga cu branza de burduf si putin unt, puse straturi intr-un vas de sticla “de yena” si lasat pe marginea sobei pana se topea branza. In zilele de iarna, mama mama… si acum simt mirosul si gustul.
NOU
Paparaie cu carne si carnat de la borcan asta imi facea bunica oricand – iarna cu moare de varza si vara cu rosii
Coca(palanet) cu branza si lapte rece(doar sambata cand facea bunica la cuptor)
Papricasul de pui ala cu sos gros alb si cu salata de rosii cu ceapa tot de la bunica
Orez cu lapte care il fierbea bunica intr-un labos(cratita) imens la foc incet vreo 3 ore…
De la mama cartofi prajiti cu oua batute peste si cu branza (daca ai)
Si sandwichuri calde facute la cuptor – unt salam branza si ce mai ai bulion/pasta de rosii/ulei
In schimb nu mai suport gustul de dulceata de macese, margarina si vegeta. Imi amintesc toate 3 a saracie.
NOU
Pită cu unt și cu sare.
NOU
Prin 2000 abia am vazut pe masa unt.
Unt adevarat.
Am urat toata viata mea margarina. Daca e un aliment pe care l-as sterge de pe fata pamantului, este margarina. Pt mine este alimentul saraciei crunte.
NOU
salam victoria cu mustar si franzela.
NOU
Si eu la fel, nu sunt deloc pretentios, macaroni sa fie, cu crema de ciocolata, capsuni, caramel, fistic, nu conteaza!
NOU
un om simplu, cu nevoi simple
NOU
“Daca nu au macaroane sa manance macaroni!”
NOU
Mamaliga, jumari, un ou prajit moale, untura si branza de oaie. Pasam branza in untura fierbinte, intindeam mamaliga prin galbenusul moale si puneam si jumara deasupra. Deliciu. La toata treaba asta eu ii spuneam odatura. Tin minte cum coboram din autobuz si o tineam intr-o fuga pana ajungeam la casa bunicilor. Intram pe poarta cu un “ Mamaieeee vreau odaturica ca mi-e foameee”.
NOU
Aripioare si cartofi prajiti cu o salata de rosii, ceap si castraveti. Asta o sa fie ultima mea dorinta.
NOU
Friganele ( paine data prin ou, lapte, prajita, apoi dulceata deasupra). Ceai cu biscuiti populari. Margarina pe paine ( cu sare). Untura pe paine. Macaroane cu zahar ( si nuca, cand aveam). Oua ochiuri cu cartofi prajiti. Mai facea taica miu niste oua ochiuri in felie de parizer. ( gandindu-ma acum, se pare ca mancam foarte healthy :))
NOU
Carofi prajiti cu oua ochiuri, faceam singur de la 10 ani si delicatesa paine prajita pe plita cu maduva fierbinte din os de vaca fiert in supa, like a boss
NOU
La mine la țară ne delectam cu escargots à l’ail și moules aux tomates. Vorbim de Oltenia adevărată, danubiană, nu de periferia vâlceană & pseudo-oltenească pe care o ridică în slăvi Dani, inducând în eroare ardelenii de bună credință.
Maithun, arbiter Olteniae elgantiarum
NOU
Nu prea merg cu zaibarul…
NOU
Ridic si eu mana la macaroane cu branza si zahar. Si daca e sa fiu complet sincera mai am o mancare asa de suflet, mar cu biscuite 🙂
NOU
carne afumata de la garnita cu doua oua aruncate peste si gogosari murati. macaroanele musai cu nuca macinata si rom. salata de boeuf rece cu carnati fierbinti de la bunicu. si, pentru ca totusi eram si saraci, lape cu cacao si zahar si colt crocant de paine
NOU
Mi-ați făcut poftă cu grișul cu dulceață! Câteva mâncăruri de pe vremea când eram copil?
Au trecut circa 50 de ani de atunci, nu mai țin bine minte. Eu am crescut la țară, primele 8 clase le-am făcut în satul copilăriei. Ne făcea bunica (buna Măriuță) plăcintă cu mac (mac amestecat cu zahăr). Atunci când făcea tăiței de casă, din foaia de aluat tăia bucăți pe care le prăjeam pe plită.
Mătușa (sora tatălui meu) prăjea pâine pe sobă și o ungea cu untură de pasăre, apoi punea sare.
Altceva mai vreau să vă spun: băiatul meu are 14 ani și ne spune că are colegi care îl admiră pe Ceaușescu, care cred că a fost un mare erou, iar pe vremea lui nu a fost prea rău, că totul este doar o minciună acum.
NOU
Cartofi copți, sparți în două și pus pe jumătățile aburinde câte o feliuță de unt și puțină sare! Rupere!
NOU
De multe ori aud pe cate unul cu vechea placa “ ehe…inainte se manca sanatos, natural, nu ca acum cu E-uri, hormoni si alte alea…”.
Si cam tot de atatea ori imi vine sa ii ard una peste bot (eufemistic vorbind).
Nu de geaba spunea Dan Badea “ cand a venit Mc’Donald-u’ noi ne-am insanatosit putin.
Asadar… comfort-food pentru mine a fost ( din fericire nu mai este) una din cele mai toxice, nesanatoase, interzise, delicioase si fantastice combinatii: bucati de turta proaspat prajita in ulei (sau untura cand nu se gasea), intinse prin smantana proaspata de pe oala, si inmuiate apoi in zahar. Nu cred ca pentru un copil intre 5-12 ani, cam cat a fost perioada in care faceam vacantele la bunici, ar putea exista o mai mare bomba alimentara. Nu cred ca era zi in care bunica sa nu faca turte, era ca un fel de ritual, parca nici nu facea un efort deosebit, apareau ca prin minune pe masa. Cam de 2-3 ori pe saptamna, cand se indura de rugamintile mele imi dadea combo-ul magic. Zaharul era pe vremea aia “cu ciubote rosii” deci dramuit cu grija, asa ca uneori diabetul mai astepta, eu bucurandu-ma pe moment doar de perspectiva obezitatii, colesterolului si hipertensiunii din turtele in ulei cu smantana grasa.
NOU
din fericire, pentru un copil, e floare la ureche, organismul nu are treaba, asimileaza
NOU
Macaroane cu carne, cum le spuneam pe atunci.
NOU
Eu nu inteleg ce am scris gresit. Voiam sa fac si eu un spirit. De glume. In fine.
NOU
2 felii subtiri de parizer prajit si o felie de paine. Mancarea mea de pranz inainte de scoala. Si acum, uneori, ma mai apuca boala pe parizer, dar parca nu e la fel ca atunci.
NOU
Aveai parizer! Un patrician erai, trust me…
NOU
Macaroane cu branza (branza cumparata, inca), ce lux.
Nu aveam bani de branza cand eram copil. Primeam cateodata cate o bucata de 200-300g (aprox) de la o ruda care avea oi la munte. Nu prea imi placea, oricum.
Confort food-ul meu erau cartofii prajiti. In untura capatata de la bunicii de la tzara, ca ulei nu aveam chiar mereu. Ah siiii… si cacao cu lapte dimineata. Super lux mi se parea. Laptele ala la punga era, totusi accesibil cand eram eu copil. Era totusi, putin pretios, tin minte ca mama nu ma lasa sa il fierb eu, sa nu il dau in foc, deci bai era daca se varsa din el…
Vremuri grele, ce sa inteleaga copiii de azi asa ceva, cand au de ales intre guacamole cu ou, tagliatele cu paste din grau dur cu somon, fresh de portocale, etc. Si mai bine ca nu trebuie sa inteleaga ce am inteles noi. Nu or sa isi stranga in suflet lacomia asta ilogica nascuta din carente extreme.