Astazi am avut niste trebi prin sala pasilor pierduti de la Judecatoria Constanta. Nu, stati linistiti, nu e vorba de vreun proces anti-blogger, ci o chestie la arhiva. Dumnezeule, multa lume amarata pe culoarele alea. Iar un contrast mai puternic, intre avocatii aceia gusati, bine hraniti, si oamenii care aglomereaza usile in cautarea dreptatii, nu cred ca exista.
Am auzit, stand in masina, si o faza interesanta. Un smecheras, gen panacotar, cu o geaca de blugi jerpelita pe el, s-a intalnit cu un “maestru” in roba, exact in fata masinii mele. Maestrul intreaba “Ai adus, ma??” Panacote-ul raspunde “Sigur sefu, pai nu am vorbit”? Maestrul il ia de o pulpana “Hai sa intram la sefu repede, ca pleaca”. Au intrat in judecatorie, au iesit in 3 minute, usurati si fericiti. “Sefu, sa moara ce-am mai scump, raman dator pe viata” “Lasa, ma, du-te acasa si sa iti vezi de treaba”.
Ce-o insemna discutia asta, nu am idee. Eu doar am prezentat-o.
Dar de ce spun ca definitia jegului inseamna avocat?
Era o babuta cu basma, usor cocarjata de spate, se muta din loc in loc, asteptand sa intre la proces, probabil. In calea ei, s-a intersectat cu pasii unei “maestre”, cu roba de aia si fundita la gat, si s-au ciocnit usor. Absolut din vina avocatei.
Oameni buni, s-a oprit avocata din mers, si a ramas pe loc vreo 3 secunde, timp in care s-a uitat cu un dispret si o amenintare in priviri la biata femeie, de parca o calcase TIR-ul. Aia, amarata, nu mai prididea sa isi ceara scuze. Iar maestra i-a suierat printre dinti un “Ai grija…”, de parca dispunea de puterile lui Moise cand a despartit apa-n doua, sa treaca caruta egipteana.
Doamna avocat, daca din intamplare cititi aceste randuri, va reamintesc ca sunteti in continuare om, chiar daca mintiti prin tribunale, mimand impartirea dreptatii. Iar prin om inteleg o masina biologica, care se caca, mananca, bea apa, ocazional si-o pune cu un sef pentru o favoare si un ban in plus, nu ca v-as acorda statutul de OM.
Mori in bezna!(TM)GK

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.