Sună soneria în disperare, de vreo 7-8 ori, ciocănituri violente în ușă. Copilul începe să plângă speriat, trezit din somn. Sar repede la ușă, să văd ce e, poate arde, poate moare.
Deschid ușa, în prag un ninja cu patrafir de la biserica de alături (nu știu dacă ață remarcat, fiecare bloc din bucurești are o biserică alături)

– Dom’le, mi-ați trezit copilul din somn cu haiducia voastră, mai ușor nu puteți să bateți la ușă?
– Fiule, lucrarea domnului nu ține cont de somnul nimănui.

I-am trântit ușa în nas, cu regretul că nu l-am înjurat. Veniseră ceva cu marea spălare, înălțare, în fine, ceva ce a făcut evreul ăla de isus.