Nu aș vrea să fiu snob sau misogin, se cunosc alesele mele gânduri și simțiri la adresa doamnelor din jurul nostru, îmi plac filmele cu femei, și nu doar cele la care vă gândiți voi, sunt niște eroine feminine care rup piața în acest moment și m-aș uita la seriale și spin-off-uri construite în jurul vieții lor fără nicio problemă.

În schimb, reacționez la PC-ul impus aiurea, indiferent de nevoi sau loc, pentru că trebuie să avem cote de gen și femeile trebuie băgate cu forța peste tot, chiar dacă au sau nu treabă cu subiectul, dacă au calificare sau nu, dacă sunt valoroase sau nu.

Au băgat-o pe Supergirl, cea care nu se întâlnea cu Superman, pentru că nu aveau timp, deși practic viteza lor era nelimitată, dura 10 secunde să se întâlnească, vadă, discuție despre familie, borcanul de zacuscă aferent și întors acasă, așa cum ne-a învățat nemuritorul Christopher Reeve.

După aia au anunțat-o pe Iron Man, care devine Iron Woman și, ca trifecta să fie completă, este negresă. Din păcate, probabil nu au găsit o negresă asiatică transgender, care să se definească non-binară cățeluș.

Bineînțeles, nu m-am uitat la Doctor Who cu femei. Repet, nu am nimic cu femeile în sine, nu problema că e o femeie acolo mă deranjează. Sunt, însă, anumite personaje care ți-au rămas în cap și sunt acolo într-un anume fel. Superman, Batman, Spiderman sunt bărbați, așa ți-i imaginezi și așa îi știi dintotdeauna. Nu poți să le pui despicătură între picioare și, brusc, Spiderman salvează planeta doar dacă are chef, iar Batman, între două lupte cu Joker, se oprește la minimarket, să își ia tampoane cu miros de liliac.

Bine, înțeleg și faptul că generația mea este pe panta descendentă, iar puriștii genului vor pierde tot mai mult teren, prin simplul deces al participanților. Așa cum ai mei se uită cu sufletul la gură la peripețiile lui Rey din Star Wars și îi enervează Kylo Ren, în timp ce eu îmi dau ochii peste cap și îmi aduc aminte de Imperiul Contraatacă, Jabba The Hut și Darth Vader. Bine, ei știu și de DV, dar e un personaj secundar de care nu le pasă foarte mult. Dar Rey și Kailo, uh, câtă trăire și suspin, nu aveți idee.

E o surpriză că audiențele Dr. Who sunt la vale? Nu, deloc. Pentru că, fiind un serial care vine din anii 60, se bazează cel mai mult pe fanii hardcore, cei ce știu despre ce e vorba. Dacă nu știi ce și cine este bunul Doctor, well, realizarea e cam de duzină, efectele sunt vai mama lor și scenariul cam din pix. Ori acest fan base nu prea poate înghiți brusc o întoarcere la 180 de grade pentru că, vezi tu, așa trebuie, fanii trebuie să știe că și femeile pot face aceleași lucruri ca și bărbații. Și, din ce văd și pe aici, au umblat și la scenariu, făcându-l PC and all.

Așa că big nono.
Încă stau și mă întreb de ce nu îmi place ultimul Star Trek, în afară de faptul că m-a scos din sărite cu biodiversitatea, atingând tot ce trebuia, asiatici, gay, negri, muslimi și femei puternice care conduc destine a miliarde de oameni.

I miss those fucking Borgs.

PS: 2 seriale interesante, unul Marvel, Runaways și unul DC, Titans. Sunt decențele, deși amândouă suferă de problema scenariștilor americani puși să scrie pe un subiect dat, acei timpi morți pe care îi umplu cu discuții tâmpite și clasicul How you holdin’up?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.