Când eram mic, una din plăcerile cele mai mari ale vieții era când reușeau ai mei să facă rost de o cutie de pateu de ăla comunist, Antefrig sau cum se numea. Fiind 5 persoane în casă, o cutie de aia ne ajungea pe o măsea, așa că se tăiau felii groase de pâine si se ungea felia cu un strat subțire, aproape transparent de pateu, cât să îi dea un gust diferit chestiei ăleia acre numită pâine comunistă de 3 lei. Doamne, ce bun era, ce gust delicios, ce plăcere gustativă. Sigur, comparativ cu un pateu de azi, era o chestie zgrunțuroasă, cu un relativ gust de ficat. Dar…
Tot pe vremea aia, era halvaua care se mai găsea, din când în când. O chestie tare, care ți se încleșta în fălci și devenea greu de mâncat. Dar ce gust bun avea și cu câtă plăcere o mâncam. Deși, să fim clari, era atât de proastă încât gustul ăla nu l-am mai descoperit niciodată, deși am tot încercat varii feluri de halva, inclusiv din motherland turkyie.
În armată, cu ajutorul celui de sus, am făcut foamea la început. Orez mizerabil, fasole cu pietricele, mâncare complet fără gust și puțină, nici măcar ceaiul nu avea gust. Până am găsit metoda de a fura, cu o sfoară și un magnet, conserve de carne din pivnița magaziei. Conserve de vită sau porc, lowest quality, dar ce bune erau, mai ales când crăpai de foame și nu era la orizont vreo îmbunătățire a situației sau ceva. Mai îmi iau, din când, conserve de genul de la Scandia, dar diferența de calitate e prea mare, nu au gustul ăla de atunci, care s-a imprimat pe creier în momente de foame maximă.
Dar pateul mi-a rămas ca plăcere vinovată, de zeci de ani. Oricând vrei tu, dacă vrei să îmi faci dimineața fericită, dă-mi o felie de pâine moale, unsă cu o cutiuță întreagă de pateu, de aia mică. This is happiness.
Halva din aia foarte asemanatoare se gaseste acum pe la moldoveni in pietele din Galati (si la Tapu Carpatin, pour les connaissuers) … nu stiu daca ajung si prin Braila. Acelasi gust, dar mai putin clisoasa, probabil e vorba de prospetime.
Nu o să uit niciodată exprimarea unui coleg căruia i-am adus pateu din România, el locuind într-o țară nu foarte prietenoasă cu carnea de porc: ”Nu credeam să-mi fie poftă de pateu în halul ăsta!”. După ce dăduse gata o cutie fără nicio vorbă.
Nu e chiar ca la tine, dar a fost distractiv.
aaaaaaalo
deci tu ai inventat zicala ca restul se regleaza din pateu :))
Pateu cu rosii si parizer MOldova cu ardei + rosii (de preferat d-alea din piata). Si cu paine proaspata franzela.
Oricand, oriunde
Da, parizer cu pâine proaspătă. Chiar și astazi îmi place.
Cu ragaitul ambiental aferent de dupa experienta asta……Mixed feelings. 😀
Ploua mai mult pe vremea aia, creștea pateu’ mai bine.
Ai, ce mi s-a pus pateul!!
Cand am fost ultima data in Franta am umplut portbagajul cu foie gras, se uita acritura aia de vanzatoare la mine ca la un ciudat. Il intindeam pe chifle proaspete si bagam ca un spart. Imi explica un amic frantzuz ca eu nu stiu cum se mananca civilizat ala, ca nu e pate normal, ca se gusta asa putin. Eu: “bine bah, fii tu civilizat!” si ma indopam in continuare.
Mai am un fix: painea proaspata cu unt (3,5% grasime, nu prostii) si cu sare. Mama-mea dadea meditatii la copiii muncitorilor de la o fabrica de produse lactate si aia plateau cu unt shutit din fabrica. Paine si sare aveam dar restul care completa senvishul nu se gasea intotdeauna.
Francezii sunt oricum niste urzicati din nascare. Si mie imi place fois gras. Il intind pe bagheta ca un redneck, in strat gros si cu ceapa pe deasupra.
Asa si un francez invitat la o bauta se mira cum putem noi manca seminte, ca alea sunt pentru peasants
3,5 este o greșală. Probabil 85 este corect.
Cu siguranță. 3,5 e la lapte, untul e de 65 și 80 (și 82) procente.
Din copilaria postdecembrista imi aduc aminte cu placere de feliile de paine mai veche rumenite putin in cuptor, frecate cu usturoi, apoi unse cu pateu si date iar la cuptor vreo 15-20 de minute. Urmate de 2 tavi de cornulete cu magiun. Finger lickin’, body poppin’ good! Acum e invers, de la inceputul de artrita: finger poppin’, body lickin’ good!
Halvaua clasica de la Feleacul parca e cea care seamana cel mai mult cu cea de acum zeci de ani.
a mei nu stiu cum reuseau sa aiba mereu conserva d-aia cand mergeam la mare.
trenul pleca pe la 12 noaptea din Bv. pentru ca in comunism n-aveai ce face cu banii, luau a mei bilete sa ocupam 4 oameni un compartiment de clasa-I, unde canapelele se trageau si se uneau sa dormim.
Dimineata ne prindea la Cernavoda, unde ne trezea taica-meu sa vedem podul lui Anghel Saligni si dechidea conserva de pateu.
Pentru mine pateul ala are gust de vacanta la mare.
nu prea mai pot sa mananc ca ma ia instant guta 🙁
Spune mersi că n-ai prins în meniu cartofi deshidratați și cu carne fiartă de oaie care a murit de bătrînă. Să fie clar, eu mănînc carne de miel/oaie de mic copil, dar aia era cam după rețeta Buna-S a academicienei…
nu, doamne fereste.
Eram în academie, undeva în câmp, la vreo 2 km vest de Ploiești. Și stăteam acolo, în baza noastră, nu ne lăsau să plecăm teleleu. Aveam liber acasă doar în weekend. Și mă apuca o foame…Nici nu o puteam regla din bere ca acum, nici fete nu prea erau; macar când te enervează femeia, îți trece pofta de mâncare. Eram 9 băieți și o fată. Asta, mai mofturoasă, doar ciugulea la masă, restul pasa la mine, deci mâncam aproape două mese. Dar tot flămând plecam. Băieții, glumeți, profitau de faptul că ajungeam ultimul la micul dejun, și puneau ouăle și crenvuștii lor la mine în farfurie. La 6:30 aveam vizita medicală, la 7 masa. Nu mă trezeam, clar, intram la 7 fără 5 la medical :))
Eh, și când ajungeam la masă, toate ouăle și toți crenvuștii erau la mine, în diferite aranjamente, nu știu ce era așa amuzant, eu mâncam tot. Dar tot îmi era foame.
Și eram într-o zi pe câmp, 40 de grade, așteptam să ne vină rândul la zbor. Așteptam, aștepam, treceau și câte două ore pe canicula aia, și începeau colegii să mai bată câmpii: unde se văd ei peste 2 ani, ce ar vrea să facă, ce au mai visat. Unii visau că se fac piloți de test, alții visau că zboră pe platforme la Marea Nordului, alții că zboară prin Alpi. Eu am visat o pâine mare. Și le-am zis.
Băi, ce motiv de distracție au mai făcut dintr-o pâine… și acum, după vreo 15 ani, când mă văd cu ei, iar încep glumițele cu pâinea.
Asta visam eu, na, mi-era foame!
“toate ouăle și toți crenvuștii erau la mine, în diferite aranjamente…”
Glume de companie! Sper! 🙂
Chiar Zilele trecute a venit vorba de halău printre colegi si spunea unu ceva de praz. Ba nene mia venit apa n gura. Direct in auchan m am oprit cand am ajuns acas am loat 2 bucati de praz si o paine calda. Acas am scos un pachet de branza si sunculuta de la vericu, d aia de tara asa afumata bine. Mama ce a mers.
Halva am mereu pe stoc d aia de feleacu cu cacao.
Acu ziceti niste pateu de ficat care chiar sa aiba ficat nu 5% ficat si restu platic si grasime. Ca parca as baga vreo 3-4 felii de paine calda cu pateuț asa. Si c-o gura de pepsi. Si c un praz.