Mă uitam la omul ăsta. A lăsat ieri mai multe comentarii, astea sunt doar ultimele salvate.
Pur și simplu nu înțeleg. De unde ura asta viscerală împotriva unui total necunoscut? Efectiv omul nu mă cunoaște, nu a vorbit un cuvânt cu mine vreodată, zero interacțiuni. Zice la un moment dat că e de o vârstă cu mine, dar simultan mă face securist, deși și el, și eu, aveam 15 ani la revoluție.
Dar nu doar asta, tot restul ăla de ură, ură brută și surdă.
Cumva, mi-e milă de oamenii aceștia. Atât de multe frustrări, atât de multe și atât de puține locuri și lucruri asupra cărora și le pot revărsa.

Menuțule, sunt alături de tine și te înțeleg, și eu am fost acolo. Crede-mă pe cuvânt, v-am salvat, măcar pentru următorii 4 ani, de o soartă de tot căcatul. Ai fi devenit mult mai sărac decât ești, ți-ar fi fost mult mai rău și ai fi fost ghidonat să urăști, pentru asta, pe toți cei din jurul tău, pe vecini, evrei, francezi, UE, toată lumea.

Respiră, că, la vârsta ta, nu mai ai multe respirații pe conductă.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur