Cum ți se poate da amendă în tren?

Pe acelasi principiu si in avion se poate fuma cat e oprit la sol nu?

Sa ne fie clar: sunt fumator si nu fumez in locurile cu fumatul interzis. prefer sa ies afara.

E scris în tren fumatul interzis ?
Bănuiesc că da .
E scris și starea în care trebuie să fie trenul ?
Adică : fumatul interzis în timpul mersului ?
Bănuiesc că nu .
Deci :
Fumatul este interzis în tren fie că e în mers, în marș, în zbor sau în repaos.
E interzis și dacă înoată trenul.
E INTERZIS ORICUM.
Dacă te-ai luat după legea vieții, nașul ți-a dat amendă pe legea jmecherului ( în momentul de față e mai tare legea lui decât legea ta ).
Așa că : te-a mâncat în coor, acu te vei scărpina de nește firfirei.
Când ești calic trebuie să respecți legea, dacă ai bani poți să o încalci ( dacă-ți convine să bagi mâna-n buzunar ).

Stiu ca esti un suflet bun si saritor dar deja sa fii mediu de comunicare pentru toti retarzii.

Auzi, nu fuma in tren fiindca nu era in miscare.

Da, ştiu, am fost un animal needucat că mi-am permis să fumez în tren, în timp ce staţiona. De ce n-am coborât din tren dacă stătea pe loc ? Hmm, poate pentru că oprise în câmp şi puteam să rămân p-afară. Desigur, am precizat asta şi în articolul precedent, dar minţile voastre odihnite n-au putut să deducă acest lucru. Sigur, ne plângem pe net pentru orice căcaturi, gen o amendă luată pentru c-am îndrăznit să fumez în personalul vieţii. Altfel vrem să fim europeni, dar cum ne permitem să facem aşa ceva. Sigur, zoaiele şi jgnirile le pun la 2 metrii în spatele curului din simplul motiv că este un sport naţional să dăm cu căcat în ăia care au comis, în mintea voastră, o infracţiune de genul ăsta. Am făcut această introducere ca să vă fac o întrebare: aţi auzit de respectul reciproc ? Eu te respect pe tine, indiferent ce eşti: persoană fizică/juridică/instituţie privată sau de stat iar tu-mi acorzi mie respect cuvenit.

Trenul cu care am venit duminică la Bucureşti trebuia să plece din Mangalia la 13:35. A avut pentru început o întârziere de 60 de minute de la ora plecării. Pe drum a mai adunat încă vreo 90 de minute, astfel încât a ajuns în Gara de Nord pe la 8 şi 10 seara, în condiţiile în care la ora aia trebuia să fiu ajuns acasă de 2 ore jumate cel puţin.

În Mangalia fac reclamaţie. Mă duc la şeful de staţie, care cu un maxim sictir mă-ntreabă de ce vreau să fac reclamaţie. De flori de tei, că aşa mi se scoală mie din când în când, să fac câte-o reclamaţie pe unde mă duc. Să las amintire. Se uită pe bilet şi mă-ntreabă: “Dar tu de ce faci reclamaţie, că oricum nu plăteşti biletul ?” (da, merg gratis cu CFR-ul; aştept înjurături şi pentru chestia asta – cum îmi permit să fac o reclamaţie dacă nu plătesc un serviciu). Nu-l bag în seamă, de regulă refuz să mă cobor la nivelul proştilor, au mintea mult prea odihnită şi nu vreau să mă enervez. N-am cerut daune materiale sau ceva despăgubiri, am cerut doar “un răspuns coerent din partea unui om competent, ajuns în funcţia pe care-o deţine pentru calităţile şi abilităţile pe care le posedă şi nu pentru unchii bine puşi care i-au dat şi lui o pilă.” Desigur, numărul de înregistrare părea a fi o chestie facultativă din punctul de vedere al şefului de staţie. Nu mi l-ar fi oferit dacă nu i l-aş fi cerut. După mine a venit şi Raluca, pentru a reclama acelaşi lucru. Ştiţi cine a mai reclamat chestia asta în scris, în afară de noi doi ? Nimeni. Ştiţi câtă lume era pe peron, în Mangalia ? Toată staţiunea. N-aveai loc s-arunci un ac. Totuşi ar fi prea puţin important aceast aspect, cu reclamaţia. Ideea era de respect reciproc: dau 60 de lei pe bilet întreg, sau 30 de lei dacă sunt student, sau 0 lei dacă eşti în situaţia mea (da, am reducere de handicapat – asta ca să preîntâmpin glumele deloc amuzante pe tema: “da’ de ce ai tu gratis cu trenu ?”) şi mă aştept la un minim de respect din partea ta, companie fiind. Chestii de genul: trenul a întârziat 10 minute sau 100 de ore că s-au dilatat şinele, sau e zăpadă, sau a venit toamna şi noi trebuie să culegem prunele.

Întâmplare din tren, care ţine tot de respectul reciproc inexistent dintre călător şi C.F.R. Nişte oameni şi-au luat bilet dus şi întors Bucureşti – Mangalia şi retur. La retur, locurile lor din vagonul 10 erau de fapt în vagonul 3, pentru că se redistrubuiseră. Oamenii ăia au aflat acest lucru doar când şi-au dat seama că stau pe aceleaşi locuri ca şi alţi călători ce tocmai urcaseră din Eforie Nord. Sigur, a urmat o ceartă generală, a venit şi naşu’ împreuna cu un gracea care se uita de sus şi se mira de ce-l întreaba lumea cum îl cheama. Era foarte surprins de faptul că unul dintre oameni i-a solicitat o legitimaţie. Desigur, s-a rezolvat până la urmă, pe la Cernavodă. După certuri, scandal, ţipete şi alte asemenea chestii. De ce ? Pentru că CFR-ul n-a fost în stare să respecte nişte locuri pe care nişte oamenii au dat bani. Sau să-i anunţe din timp: “Băi proştilor, vedeţi că aveţi locuri în vagonul 3, nu în 10.” Ah, oamenii ăia nu s-au dus în vagonul 3 pentru că, şi acum citez din ce-au spus chiar ei: “…nu avem nici o certitudine că în vagonul 3 locurile care ar trebui să fie ale noastre n-au fost date altcuiva.” Corect.

Cam asta ar fi cu respectul reciproc de care CFR-ul n-a auzit niciodată. Ei vor respectarea regulilor dar ei nu respectă nici măcar chestiile elementare, gen întârziat în tren sau aer condiţionat când afară sunt 1800 de grade. Altfel m-am interesat cum stă treaba cu amenda respectivă şi-am aflat că n-am cum s-o primesc în baza a ce s-a întâmplat. Şi dacă prin absurd ar fi să primesc acasă un proces verbal, are cine să se ocupe de el. Asta aşa, ca să aveţi încă un motiv în plus să mă înjuraţi pentru faptul c-am încălcat legea cu neruşinare.

Le muţumesc pe această cale celor 3 comentatori care mi-au dat un răspuns concret la întrebarea pe care-am pus-o. Le mulţumesc şi celor ce m-au înjurat, m-am distrat copios pe seama voastră. Îi mulţumesc şi lui Arhi pentru că nu mi-a divulgat numele, deşi eu nu l-am rugat să facă lucrul ăsta. Da, eu sunt, Andrei Ardeleanu, tipul ăla care printr-un medicament minune s-a lăsat de fumat 2 luni jumate apoi s-a apucat din nou de fumat, de prost ce este. Mulţumesc pentru atenţie.