Ieri am avut toată ziua o superstare de nervi, care dealtfel s-a reflectat și în articolele de pe blog. Pentru că ieri seară mi-am pierdut verigheta în piscina de la Body Art. De fapt în jacuzziul cel mare de lângă piscină. Dacă am slăbit, acum îmi era largă pe deget și neatenția a dus la această stare de fapt ce a concluzionat cu pierderea.

Bon, am realizat asta aseară pe la ora 24, am sărit îm mașină și am fugit la bodyart, să îmi caut verigheta. La recepție nu știau nimic, în jacuzzi nu era, oamenii din jur nu văzuseră nimic, era clar, i-am pus cruce. La urma urmei, era o verighetă de 12 grame de aur de 18 karate, nu chiar un nimic.

În seara asta ajung la sală, mă duc să mă schimb și, când mă întorc, îmi trece prin cap să o întreb mieunat pe fata de la recepți Auziți, nu a lăsat cineva o verighetă?
La care ea îmi arată o coală A4 lipită pe perete pe care scria Cine a pierdut o verighetă în Jacuzzi.

Jur că nu credeam să o recuperez vreodată. Mă gândeam că ăla care a găsit-o o să o ia, o să zică bogdaproste și la revedere, iar dacă nu o să facă asta, o să o ia recepționerul.
Eh, uite că poți să ai cele mai plăcute surprize.
La body-art, pe lângă o sală de calitate, sunt și oameni de calitate.
Respect.

Chiar, si-a mai pierdut cineva verigheta după care să o găsească? Cea mai tare fază văzută de mine a fost o tipă care și-a pierdut verigheta în apă la Mamaia, a ieșit pe plajă plângând, moment în care a dat peste un tip cu labe de scafandru și detector de metal, care a intrat în apă cu ea și i-a găsit-o. Undeva la vreo 50 metri în larg.

BEAT THAT!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.