Contul meu
Odată cu trecerea timpului, realizezi un fapt inefabil.
În realitate, oamenii au foarte puțini prieteni reali. Majoritatea oamenilor sunt prieteni doar de copilărie și adolescență care, la maturitate, își văd fiecare de treburile și problemele lor sau, dacă sunt prieteni făcuți în faza adultă a vieții, sunt pentru că au nevoie de ceva sau aveți, pentru o perioadă, preocupări comune, care vă unesc, cumva, cărările.
De-a lungul anilor an trecut prin majoritatea acestor faze iar, la maturitate, mai ales când ești și o minicelebritate locală, m-am lovit de toate fațetele urâte ale oamenilor, toate, sau aproape toate, manipulările josnice, intrigile și loviturile sub centură, inclusiv manipulări pe partea de copii, gen Aș fi onorat să fiu nașul copilului tău.
Cu timpul, îi înveți și te înveți, câteodată cu un gust amar în gură, pentru că metodele de selecție pe care ți le impui pot da erori, cum am pățit cu un tip care, am crezut eu, pentru că avea bani, nu avea vreun interes să îmi fie amic/prieten, altul decât simpla prezență. La unii regretam, la unii nu, mă durea sufletul să nu îi sun să văd ce fac.
Până când am realizat că, de fapt, telefoanele, canalele de comunicare, au dublu sens.
Și da, dacă vreți să vedeți câți prieteni aveți, de care nu sunteți siguri, nu cei pe care îi aveți de 100 de ani, nu îi mai căutați. Când vă vine să le dați un mesaj, luați o pauză.
Dacă vă caută ei, bine.
Dacă nu, well…now you know.
Testele și evaluările pentru ADHD: Ghid complet pentru oricine vrea să afle sigur
pe Divergent.ro →(rândurile de mai sus sunt un pamflet, nu trebuie să le luați neapărat în serios.)
NOU
Toti prietenii pe care i-am avut la varsta maturitatii, imi cereau bani imprumut.
Acum nu mai imi cere nimeni, deci nu mai am prieteni. 🙂
NOU
Da’ nici bani…
NOU
E interesanta treaba cu prietenii. Dupa dezamagiri si rahaturi cu genul ala de “pretini” pe care i ai descris, am filtrat fosrte bine folosind metoda “3 mesaje”: intr un anume interval, de gratie sa-i zicem, iti scriu sau te sun de maxim 3 ori. Apoi, nu te mai caut niciodata. Daca ma cauti sa discutam orice, inseamna ca e ok.
Am rarit extrem de mult lista de “pretini” in felul asta.
NOU
Exagerezi. Eu uneori nu răspund cu lunile, de obicei pentru că uit. Sau sunt nesimțit 🙁
NOU
Colega Maithun nu dă vești cu lunile??? Chiar așa?
NOU
eu am avut grija sa fiu sarac mereu, am zis ca asa nu o sa am prieteni falsi pe interes.
Am zis ca decat prieteni doar cu numele, mai bine ma bazez pe familie, nevasta /s
NOU
Se pare ca eu sunt muistul in scenariu asta. Eu nu sunniciodata, nu scriu, nu intreb “ce mai faci”. Totusi, daca ma suni dupa 3 ani de nevorbit sa imi spui sa te culeg din sant la 2 noaptea sau ca ai nevoie sa cari mobila cam vin.
NOU
Same here. Pe partea de comunicare sunt deficitar tare, dar daca ma suna prietenii sa-i ajut cu ceva, sunt acolo 99.9%…atat s-a putut. Sunt constient ca nu e bine dar nu reusesc sa trag de mine sa mai scriu dracu un mesaj hai salut, ce mai faci ce iti face familia.
NOU
Ma regasesc in aceeasi situatie. Ma mangai la gandul ca nu sunt neaparat un om rau, ci doar antisocial. Daca nu-mi place sa vorbesc aiurea si inutil cu lumea, ce mai faci ce mai zici, asta nu inseamna ca nu ajut daca pot.
NOU
Sunt mândru să-ți fiu prieten
NOU
Suntem multi. Desi nu stiu daca trolezi sau nu. Am imbatranit, nu ma mai prind asa repede.
NOU
Eh, tineretea asta…
De la o varsta nu te mai oferi in persoana ca daca-ti fwti bioritmul cu o trezire la ore nepotrivite sau iti violezi salele carand mobila urmarile nu mai dispar asa usor. Sau niciodata.
Asa ca pun mana de telefon, sun la firma si-i trimit 2 baieti zdraveni si rapizi.
Pretinu’ poate ulterior sa-mi multumeasca sau sa ma injure ca “baaa, unu’ dintre smucitii astia de mi i-ai trimis mi-a zgariat o comoda pe scari!”
Csf, ncsf.
Ajuti, n-ajuti, vremea prieteniilor adevarate trece.
NOU
Ma consider un om suficient de norocos, fiindca am pastrat prietenii din perioada liceului, vechi de peste 15 ani deci, si prietenii din perioada scolii generale ( si dinainte ), unele dintre aceste prietenii devenind si relatii de rudenie, dar ca numar total dintre oamenii cu care ” umblam ” in copilarie, adolescenta etc. oamenii astia sunt mai putini de 10 %.
Prieteniile din copilarie, adolescenta, inceputul tineretii, nu sunt altceva in 90% din cazuri decat prietenii cauzate de aproprierea ” fortata ” dintre oameni. Vecinii de la bloc // de pe strada, colegii de clasa // scoala // liceu, oameni cu care vrand nevrand trebuia sa interactionezi zilnic. E totul bine si frumos, cand zilnic n-ai ce face altceva decat sa te joci jocurile copilariei, fotbal sau altele prin cartier, sau sa va jucati pe net sau prin retea, iar apoi prin adolescenta, sa urmeze iesirile la cafenele prin oras, betiile si noptile pierdute, zile de nastere, majorate etc.
Odata ce treci de liceu // facultate si problemele serioase incep sa apara, realizezi ca ai foarte putini oameni pe care te poti baza. Realizezi ca ai asa zisi ” prieteni ” in jurul tau, pe care-i cunosti de 10 ani, 15 ani, dar cu care n-ai fost prieten decat la bine, caterinci, betii, gagici etc. Oameni pe care-i cunosti de o viata, dar cu care n-ai purtat in viata ta o discutie serioasa, pe care nu i-ai scos niciodata dintr-o problema serioasa, nici ei pe tine, iar cand loveste viata reala, niciunul nu stiti cum sa va ajutati, sau cum sa reactionati. Atunci apare raceala, atunci incepi sa-i cauti, daca exista in viata ta, doar pe aia care ii stii ca or sa fie acolo si cand o sa fie rau. Si sincer, nici de aia, de nimeni pe lume, nu ai cum sa fii 100% sigur .
Defapt realitatea asta incepe inca din copilarie, dupa terminarea scolii generale. Nici nu mai stiu cate discutii si vorbe am auzit de-a lungul vietii, de pe la boboci, ca vai, nici n-o sa am treaba cu aia de la liceu, tot intre noi ramanem prieteni, doar stam in acelasi cartier, la cateva strazi distanta, o sa ne vedem non stop ca pe vremuri, o sa fim prieteni ca in copilarie… deja pe la sfarsitul clasei a 9-a, cu 90% dintre aia cu care ai fost in generala, sau cu care ai crescut prin cartier, abia te mai saluti pe strada, si asa a fost si in generatia mea, si in povestiile auzite de la generatiile dinaintea mea, si este in continuare.
Apoi continua asa tot restul vietii, te rupi si de majoritatea alora de la liceu, si de aia de la facultate, si daca schimbi un loc de munca unde ai lucrat multi ani, la plecare, sunt aceleasi promisiuni, imbratisari, pupaturi, strangeri de mana ( bine, in mod evident doar in locurile de unde ai plecat in relatii bune, sau doar in cazurile copiilor care n-au fost exclusi de colegi prin scoli si licee, tre’ sa fac paranteza asta ca sa nu ” completeze ” cineva ca ei abia asteptau sa scape ).
Toti isi promit ca ” ramanem tovarasi ca-nainte ” , nimeni nu se tine de cuvant. Asa este decand lumea, peste tot in lume, este viata umana insisi.
NOU
De fapt imi bag pula n blogu tau grasule si in cenzura ta, nu o sa mai comentez vreodata. Jur. cred ca ai si ceva sange jidovesc esti si putin jidan,d aia cenzurezi. ca porcii astia doi de aici de la tine Corban si Robert, doi maimutoi jidani efeminati care tot ma muscau de cur. Mascariciul asta de Cirban tot incerca sa ma imite , ca doar asta pot jidanii nu pit crea nimic original. Deci imi bag pula in jidaneala si in gheiala asta de blog, nici nu mai accesez vreodata nu ca nu mai comentez. Mai ai 2 ani maxim cu blogu asta si te duci de rapa cu el, o sa revii la meseria de pompier. Nu mai citeste nici dracu in ziua de azi, tu esti batran oricum apoape pensionar, astia care mai intra aici si te citesc sunt batrani ca tine, generatia ta. si muieri si barbatii. bosorogi. si asta e viitorul tik tok youtube. Tu si cu bulangiul ala de zoso care zicea ca el poarta o pereche de sosete 3 zile, sunteti ultimele doua relicve ale blogului care va disparea, a disparut deja. si oricum ti a scazut audienta bulangiule, d aia 3 luni cat am lipsit eu te ai gandit sa i pui bulangiului asta de Corban titulatura – ,,nu sunt freigedank” ca sa creada lumea ca el e freigedank , psihologie inversa, si sa mai acceseze pe aici, ca multi intrau sa vada ce scriu eu. degeaba fraiere, ca freigedank e unu singur, corban e un tartan obosit care oricat s ar screme nu imi ajunge nici la degetul mic, deci va veti duce in cap cu audienta bulangiilor. Gata, asta chiar ca a fost ultimul comentariu bulangiilor.
NOU
O zi buna si cu impliniri sa ai om bun.Pacea si dragostea sa te cuprinda!
NOU
Va veni vremea când ai să-ți dai seama cât de prost ai fost. Până una alta propun să-ți dea Arhi cam o săptămână ban. În timpul ăsta noi o să ne distrăm aici fără tine, și o să-ți pară rău. Atunci o să trebuiască să-ți ceri scuze. Eu rămân același Stan The biggest Freigy’s fan. Tschuss!
NOU
Hmmm, Corban, bulangiu? Auzi, Dani!
NOU
:))) Am un deja fu. Pare fix comentariul lăsat de Freige în urmă cu vreo 5-6 ani, înainte să apară articolul “A murit Freigedank”
Sper ca acum să rămână viu.
NOU
Labă plăcută-n continuare!
NOU
Să nu-i apară vreo boală autoimună, după cum îl categorisești, cu puțin jidan, puțin otoman…
NOU
Du-te cât ai crescut, tu cu prostia și aberațiile tale, ai tras blogul în jos destul. Ți-ai dat spectacolul, ai făcut tumbe, dar tot n-ai reușit să pari interesant. Când o să-ți treacă criza de atenție, promitem că nu te mai pomenim — nici măcar la categoria „exemple de cum să nu fii pe internet”.
NOU
Da’ de la ce v-ați luat, maică?!
NOU
Alcoolul în cantități relevante oferă o metodă rapidă pentru a dubla numărul de prieteni recenzați.
NOU
Eu am o alta teorie (probată și pe destule exemple): Cei care devin prieteni buni foarte repede (my Brothers from another mother) își trăiesc într-adevăr la maxim prietenia, cu pasiune, dar o și rup scandalos, de genul că nu se mai salută. Cei care se împrietenesc treptat (mănâncă ceva sare împreună) chiar daca nu o trăiesc foarte intens, se păstrează în timp. Chiar Arhi acum mulți ani zici că era frate cu domnul cu berea de casa de la TM și apoi peste noapte totul s-a rupt.
NOU
chiar,mai stie cineva povestea cu terapia?
NOU
“Dragoste cu năbădăi” s-ar fi numit dacă apărea la știri.
NOU
La cei 50 de ani cei mai buni prieteni ai mei sunt sotia si baiatul meu, in rest fix cum ai descris.Oamenii s-au salbaticit , eu m-am salbaticit si inchis , vremuri de doi lei.
NOU
Cand eram in depresie maxima acum ceva mai multi ani si nu mai vorbeam cu nimeni ca nu aveam putere decat sa o duc pana a doua zi, nu ma suna nimeni.
M-a sunat Menetz atunci, desi ne stiam din adiere de vant. Si fix pentru a ma intreba daca sunt bine. A fost momentul in care omul ala a devenit reperul meu de om.
Azi sunt bine si exista oameni care o fac de la sine si ma bucura asta. Si uneori mai sun eu inapoi. Sau o rog pe sotie. Ca eu sunt cu capul si socializarea de genul asta imi este straina. Nu din vina mea.
Scuze de rascolirea asta sensibila, mai ales ca tu il stiai bine. Si eu eram pe drumul de a-l sti mai bine. Dar asta doar daca ne vedem fata in fata.
NOU
oh, jesus, bietul om.
NOU
Am un prieten care e mecanic, frate, si munceste ca un rob de la 7 la 7. Cand vine casa nu mai face nimic. Stii de ce? Pentru ca dupa un asemenea program, i se duc puterile 🙁
Acum revneind, am 3 prieteni din faultate cu care ies regulat si ne ajutam cu orice. Unul e prin Frankfurt, dar ne mai vedem cu copiii.
Mai am niste prieteni din liceu, mai tinem legatura pe grup de whatsapp. Ne vedem mai greu pentru ca nu prea ne sincronizam, dar la fel, daca ar aparea ceva de ajutor, ne-am ajuta.
Acum m-ai pus pe ganduri. Pentru ca sunt prieteni din Ptm cu care nu prea mai tin legatura. La fel zic si eu, de ce nu imi scriu? Dar poate la fel considera si ei. Ia sa trimit niste meme-uri pe whatsapp
NOU
doi, adica doua prietene. am facut deja testul cu ele, maxim o luna trece si imi scriu sau ma suna ambele.
sunt cele pe care le-as suna si la 2 noaptea, ar lua avionul pana in Germania sa ma ajute. una din ele era cat pe-aci sa o faca, atunci cand sotul era intr-o delegatie in alta tara, si eu eram in Germania fara bunici si cu doi copii, din care unul sugar.
au fost doar 4 zile, dar faptul ca era dispusa sa vina sa ma ajute inseamna ca sunt foarte norocoasa.
in rest, s-au mai cernut de-a lungul anilor. doua cunostinte (nu le pot numi prietene) au disparut complet. mereu cereau bani cu imprumut, ca sa aflu apoi ca una juca la pacanele si alta isi cumpara cafea de la starbucks sau cosmetice de la sephora, ele mintindu-ma ca nu se descurca lunar cu banii.
nu stiu daca este rule of thumb, dar prietenii adevarati sunt cei cu care ramai dupa ce implinesti 30 de ani, ca altii nu mai exista….