Cum muncește Poliția rromână pentru tine

Da telefon la sectia de politie si vorbeste direct la comandant.
Nu cu ofiterul de serviciu, nu cu agentul care a preluat reclamatia ta.
Daca te intreaba de ce vrei sa vorbesti direct cu “seful cel mare ” le spui toata tarasenia si implicit il reclami pe agentul care initial s-a ocupat de caz.
Daca nu primesti raspunsul cuvenit, imi pare rau, dar uita de telefonul furat.

mda…tre sa te duci, sa prinzi hotul, sa-l incatusezi si sa-l predai ( musai teafar, pentru ca altfel patesti ca Becali 🙂 ) la Politie…
Altfel n-ai nici-o sansa…

De altfel si daca-l predai tu la Politie exista sansa sa fie pe strada a doua zi…

Eu zic sa-ti iei 1-2 prieteni ( preferabil genul Dulap 2×2) si sa-ti recuperezi telefonul 🙂 desi cred nu cred ca tipa in cauza nu ti l-a furat, ea mai degraba l-o fi cumparat drept chilipir de la adevaratul hot…

Ce coincidenta, eu stau in Pitesti pe strada Gheorghe Doja:))))

@ ursu: citeste cu atentie ce am scris.1 nu mai am Dive activat
2 nu ma joc de-a nimic. E o functie a telefonului, e oficiala nu vreun fake ordinar
3. Nu e vina mea ca nu m-am adaptat la tara asta unde legea e ca sa te stergi cu ea la cur ci e vina noastra a tuturor care ridicam din umeri si zicem ca asata e, nu se poate face nimic si in final ne resemnam. m-am saturat sa ridic din umeri. Ma dor cam tare.

Hai sa va zic: eu am cutia, actele, totul , evident. Telefonul mi-l poate recupera politia pe loc chiar de la pizda asta , care l-a cumparat la randul ei de la cineva. E clar ca nu ea mi l-a furat. A doua chestiune tine deja de capitolul,, sa ne scarpinam dupa urechea dreapta cu mana stanga” adica sa complicam legea si sa-i adaugam inflorituri. In fata legii primeaza dovezile scrise, palpabile, oficiale, acte-inscrisuri de mana si abia apoi martorii si declaratiile lor. Toate aste in ordinea scrisa de mine. Faza cu Martorii ei si cu faptul ca mi-am vandut telefonul singura , e o aberatie.

Pana la urma am gasit nu doua ci chiar cinci bucati de sifoniere moldovenesti adca 5 basarabeni mar si lati( mai ales lati) prieteni cu un var de-al meu si contra unei sume rezonabile adica corecta, s-au mobilizat si oferit sa plece la Pitesti maine la ora 6 dimineata. Cu garantia ca se vor intoarce cu telefonul. Sa le dau drumul sa plece? Sa nu le dau? Sa le dau? Le daaaau!

@Anca: nu sunt deloc genul care sa se apuce sa-si puna fustele-n cap pentru nimic. Telefonul a costat fix 2600 de lei luat de la Vodafone a doua zi dupa lansare. Nu l-am scos niciodata din geanta ca sa vada altii ce telefon am eu ci mi l-am cumparat pentru ca-mi placea . Ne e vorba de valoarea lui in bani pentru ca oricum imi iau altul dar era vorba ca ma racaie faptul ca stiu unde e si politia prefera sa ma lase sa ma descurc singura. Daca maine apare galaxy 4 , ma duc si mi-l iau. De ce? Pentru ca atunci cand imi place ceva, fac tot posibilul sa -mi cumpar acel lucru. Asta nu inseamna ca mananc paine cu cartofi ca sa pot sa-mi iau un telefon de fite sau un inel de aur sau alte asemenea. Ma intind fix cat mi-e plapuma ca altfel imi ies picioarele afara si cam sufar de frig. Multumesc pt sfaturi oricum. Multumesc si lui Arhi ca mi-a dat o particica din casa lui, unde sa-mi expun supararile si sper ca nu mai tarziu de sapt viitoare, sa am un nou telefon.

@romanii comentatori pe blog -contra-recuperarii: ba, voi sunteti prosti?!
(stiti cumva ceva ce eu nu stiu, e cumva articolul o farsa?)

-telefonul se poate recupera foarte usor pentru ca are un IMEI – localizat de reteaua telefonica la care este conectat(si nu doar atat)
-absolut nici o persoana nu are dreptul sa detina un obiect ce nu ii apartine
-chiar daca a fost cumparat(trebuia legal sa existe un act)
atat timp cat ai actele telefonului il poti recupera de la oricine ti l-a luat la oricata mana ar fi..
sa isi ia gandul de la telefon?! – poante nu e vorba despre bani poate e vorba ca de multe ori ai informatii importante in telefon – chiar si asa prostia de a-i spune sa renunte pentru ca asa e in romania e la cote alarmante “too damn high”..

Treaba cu buna credinta e cat se poate de reala si pentru a nu-l lasa in eroare pe maestrul emerit al dreptului in toate ramurile lui, Dani Corban, am sa incerc sa ii explic mai pe intelesul lui cum sta treaba. O fac doar pentru ca sunt un tip exceptional de milostiv si imi place sa ii ajut pe altii sa nu dea mai mult de o zi intreaga cu capul in stalpul de la poarta sau intr-un ciubar plin ochi cu ridicol.

In cazul in care bunul furat este gasit in posesia unui cumparator de buna credinta ( aluia de nu i se poate reprosa absolut nimic si are si contract la mana, culmea exista domnule Corban si contracte care nu sunt inregistrate la autoritatile statului si sunt perfect legale) bunul ramane la el. Daca proprietarul il vrea inapoi plateste suma pe care a dat-o cumparatorul. DE CE FRATE, ESTI NEBUN?

Pentru ca, daca are de ales intre doi pagubiti fara nici o vina (tu ai pierdut bunul, cumparatorul banii platiti), legislatia va penaliza neglijenta. Ghici unde e neglijenta daca un bun e furat? Fix la proprietar ca doar nu o fi la cumparator. Prin urmare cumparatorul ramane cu bunul daca proprietarul nu ii returneaza suma platita. Proprietarul isi va recupera paguba de la hoti, daca si cand vor fi prinsi.

Ei asta e cazul cu buna credinta. Daca gigelul ruda cu tine si probabil la fel de sigur ca dreptatea e cu el, cumparase o masina la care nu corespundea seria, actele nu erau in regula sau cate din astea el a fost perceput de REA CREDINTA. Fiind perceput de rea credinta, adica stiu tata ca nu e in regula dar o iau ca e eftin si vreau sa fiu si eu jmecher, evident ca ancheta s-a extins si la “oare nu o fi si complice?” chiar daca baiatul era curat ca neaua doar neinteles.

Faptul ca un cumparator este sau nu de bune credinta ramane la interpretare oamenilor legii si se face pe baza fiecarei situatii in parte, asa ca degeaba vine unu cu un exemplu si altul cu alta poveste, solutia poate fi diferita legea nu e.

Sper ca pe mine o sa ma crezi si tu si Arhi, nu as vrea sa fiu pus in situatia ingrata ca dupa ce am fost atat de elocvent si clar in exprimare, ca un far pe malurile Bosforului intunecat, sa nu fi invatat nimeni nimic.

Liber.

Anamaria – avocatul respeciv se inseala amarnic; buna credinta e stabilita de ala de judeca speta pe baza situatiei in cauza, iar daca respectiva a semnat un contract si a primit niste acte false care par insa a fi reale pentru un ochi obisnuit, in ochii majoritatii judecatorilor ea va fi de buna credinta.

Am fost sunat odata de un prieten caruia ii explicase avocatul unui tip aflat in partaj de divort ca trebuie sa mearga si sa declare ca a cumparat o locuinta de la nevasta tipului cu un pret mai mare decat a declarat la notar. Ca altfel tipul respectiv nu primea o parte corecta.

Daca nu ati inteles un avocat tocmai ii spusese unui om sa se duca sa declare unui judecator ca el, sotia si clientul aluia, facusera evaziune fiscala.

Printre avocatii generalisti sunt multi destul de slabi, a se vedea rezultatele de la intrarea in magistratura sustinute de cei cu peste 5 ani experienta ( a fost un an in care doar unul a luat peste 5…).

Sa nu fiu inteles gresit, eu am prezentat niste cazuri si am explicat o notiune. In practica 99% dintre cumpararile astea sunt clar de rea credinta, atat de clar ca nici nu se discuta in ancheta… deci nu-ti fa probleme Ana, ca n-ai fi nimerit tu acuma noste hoti care vand cu acte bine facute si in conditii nesuspecte.

dani – daca ai sti cat de blajin sunt, nu ai idee, nu auzi ca mi-era mila dupa ce ardeam furnicile cu lupa? pai ce om rau are asa remuscari dupa aia?

nu, chiar mi s-a parut gratuita siguranta si agresivitatea cu care vorbeai fara sa stii exact despre ce e vorba si am vrut sincer sa fac lumina, ca un fel de Edison verbal.

acum nu trebuie sa te superi, nu vreau sa raman fara prefata la carte.

danicorban,
uite o analiza scurta, din perspectiva mea, adica asa cum am vazut eu lucrurile:

In povestea cu “robotul de cacat” ai dovedit ca ai apreciat subiectul de cacat foarte corect. Fix pe subiect ai apreciat corect situatia Anamariei. Si ai incheiat asa:
“Daca nici acum nu ai inteles cum functioneaza legea de cacat , in tara de cacat, atunci, cacat! Nu are rost sa ma mai obosesc cu tine.”

Aici ar fi trebuit sa te opresti. In disputa cu user ai castigat detasat.
Problema ta a fost ca ai continuat sa te obosesti. Din pacate pentru tine. Ai incercat sa-l demasti pe user ca mincinos si troll nebun cu povestea toaclei lui.
Corect ar fi fost sa-i dai credit si lui user pentru patania lui si sa apreciezi ca situatia lui era alta decat a Anamariei si ca de aceea legea s-a aplicat altfel.
Asta ai fi putut face doar daca ai fi fost in tema cu definitia bunei credinte din perspectiva legiutorului. Iar daca ai fost in tema si nu ai facuto, atunci inseamna ca ai fost extrem de neglijent. L-ai atacat pe user neglijand apararea.

Si uite asa l-ai ademenit pe Vladbpopa.
Care a mirosit sange si a bagat un trolling de top, in opinea mea.
Pe de-oparte a explicat foarte bine cum sta treaba cu buna credinta, adica a dat de inteles ca se poate interpreta in anumite cazuri si altfel, incercand sa explice ca asta i s-a intimplat lui “user” si ca povestea lui este credibila.
Pe de alta parte a explicat de ce in cazul masinii furate (argumentul tau), nu poate fi vorba de buna credinta si prin urmare nu se poate interpreta la fel ca in situatia lui user (seria de masina, acte etc…)
Mai trebuie mentionat si faptul ca vladbpopa a ramas neutru in privinta cazului Anamaria, lasand insa sa se inteleaga ca situatia ei este diferita de cea a lui user si ca din aceasta cauza poate fi interpretat si altfel, adica asa cum sustineai tu.

Ce ai putea sa inveti din toata povestea asta (in opinea mea) este urmatorul lucru:
– nu te avanta in atac neglijand apararea, chiar daca te simti sigur pe tine, un pas gresit si adversarul poate sa te surprinda pe contraatac
– arta de a purta razboaie (orice disputa, sport, business etc..) consta intr-un atac controlat, care se bazeaza pe o aparare solida!