Cea mai frumoasă parte a muncii, atunci când lucrezi în online, sunt momentele de socializare, cele în care te întâlneşti cu diverşi cunoscuţi pe la diverse evenimente. Sau de ce nu, chiar şi necunoscuţi. Mai legi cunoştinţe, amiciţii, afli direcţii noi, eventual chiar şi subiecte de scris.

Dar şi socializarea asta trebuie să aibă un sens. Săptămâna trecută am auzit de un blogger care a fost într-o singură zi la 4 evenimente şi un film, desigur invitat de o casă de producţie.

Când accepţi o invitaţie la un eveniment

Fix atunci când evenimentul la care eşti invitat se pupă cu ce faci tu în viaţa de zi cu zi, sau cu interesele tale obiective. Eu de exemplu nu m-aş duce la evenimente unde se lansează grătare de grădină. Nu e nişa mea, nu sunt interesat, stau la bloc. Sau la o nouă revistă de bărbaţi care te invaţă cum să îţi masezi prostata. Mulţumesc frumos, încerc să limitez la minim ocaziile în care mi-aş băga degetele în fund.
Iarăşi, nu particip la evenimente unde vin diverşi guru din online-ul rromânesc, să mă înveţe despre cât de prost e publicul şi ce deştepţi suntem noi, vânzătorii şi creatorii de conţinut.

Poţi deasemenea să mergi la filme. Chiar dacă ai un blog de ciocane şi cuie, deşi blogurile de nişă în rromânia sunt fenomenale, dar inexistente cu desăvârşire, un film bun vede oricine şi e un bun subiect de discuţie, iar pentru film, chiar şi word-of-mouth e un marketing bun.

Când nu trebuie să accepţi sub nici o formă o invitaţie

Politica

Primul şi cel mai important refuz se referă la invitaţiile politice. Pentru că în clipa în care ai intrat în ciorba politică, nu te mai spală nimeni, iar eticheta de basist/pesedist/penelist nu ti-o mai scoate nimeni de pe frunte. Politica este cel mai mizerabil domeniu şi TOŢI ştim că în politică poţi doar să te vinzi, sub o formă sau alta. Dacă vrei să fii respectat, respectă-te tu însuţi întâi.

Desigur, asta nu înseamnă că nu poţi să îţi scrii pe blogul propriu, părerile politice. Ba chiar dimpotrivă, e recomandat, mai ales dacă eşti de părere că băsescu e o ciumă. E dreptul tău.

Evenimente gen MLM

Dacă ai un pic de respect pentru cititorii tăi, nu vei încerca să le relatezi cât de minunat e să cumperi o oală cu 500 de euro, în 36 de rate, cu livrarea oalei la finalul plăţilor sau că şamponul amway este miraculos şi te poate îmbogăţi, dacă reuşeşti să îţi păcăleşti familia şi prietenii să îl cumpere.
Dacă ai însă un blog de nişă despre asta, atunci liber.

Acţiuni guvernamentale

Chestiile gen Hai să mergem în Thailanda 3 zile, să discutăm despre impactul coacăzului pitic în mediu deja poluat al bucureştiului. În clipa în care te-ai urcat în avionul pe care scrie guvern/primarie/presedintie, credibilitatea ta de blogger s-a dus pe copcă şi ai zero şanse să îi mai pese cuiva de ce scrii. Şi nu mă refer la guvernul de tristă amintire numit băsescu, ci la orice guvernare, pentru că oamenii/bloggerii sunt în general critici cu puterea. Acesta este sensul existenţial al oricărei formă de presă. Aceea de a critica, adică de a evolua. Altfel, ne-am numi rusia. Nu că momentul ar fi departe.

Când trebuie să realizezi că ai depăşit măsura

Atunci când, la un eveniment diferit, lumea nu te mai salută, având impresia că de-abia v-aţi văzut. Sau atunci când te întâlneşti cu aceeaşi oameni, la evenimente diferite, în aceeaşi zi. Eu am fost la 3 petreceri de crăciun în aceeaşi seară şi mi s-a părut cea mai ciudată chestie posibilă.

Şi totuşi, de ce e atât de important să nu mergi chiar la toate?

Am lăsat asta la final, pentru că ştiu că minim jumătate dintre voi nu citesc articolele mai lungi, aşa că e pierderea voastră.
Pentru că devii agasant, agresiv şi, nu în ultimul rând, o marfă ieftină.
Prefer să fiu văzut de maxim 4-5 ori pe an, la evenimente importante, iar cei care reuşesc să mă aducă acolo să se simtă mândri `Uite ce tari suntem, l-am adus pe ARHI, decât să ajung să fiu umplutură pentru un număr rotund de invitaţi `pune-l şi pe nemâncatul ăla de ARHI, că sigur vine, să ieşim la număr`.

Eh, mă copii, socializarea asta nu e chiar aşa de simplă. E ca sexul. Contează calitatea, nu cantitatea.