Acum vreo 10 ani, într-un moment crunt de restrişte, în care stam acasă, beam şi mă uitam la desene animate cu Pif şi Hercule, am rămas cu o mare problemă.
Ştiţi cum, la un moment dat îţi vâjâie prin cap o melodie şi nu mai poţi scăpa de ea, o fredonezi tot timpul, de dimineaţa până seara?

Ei, eu am fredonat Pif şi Hercule cam 1 an de zile, fără să mă pot opri. Zi şi noapte, aveam în cap numai Pif Et Ercule, du drol du rigolo si de montinul, le fusele piano le tu mont tu to tu de la ter, metră de mon alomier pa du ba (ştiu, nu astea sunt şi nu aşa se scriu, dar asta aveam eu in cap). Am încercat totul, meditaţie, karma, Bivolaru, autohipnoză găinistică, nimic. Nu ştiu cum am scăpat, ştiu doar că într-o zi nu le-am mai auzit.

Eh, aseară, pe costin l-a mâncat să dea pe twitter aia cu Captain Planet, he`s a hero, gonna take pollution down to zero.
De aseară, am fredonat-o într-un, până dimineaţă, când, plângându-mă de asta, mi s-a sugerat să ascult Denver, le dernier dinosaure.

Aşa că de dimineaţă cânt denver, le dernier dinozor, se mon ami e la vi son cor pa bam.
Cum scap?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.