Dacă e sa detest, cu pasiune, in general, ceva la autorii de literatura, este supradescrierea personajelor si locațiilor. Sigur, nu am nicio problema in a-mi fi descrise locurile importante din carte, personajele principale de-a fir a pãr, e normal si vreau sa stiu cum arata, pentru imaginația capului propriu, care isi construieste propriul film.

Dar sa mor, nu ai cum ca, la fiecare intalnire de pe drum cu cate un personaj cu care stii ca nu te vei mai intalni vreodata, orice vagabond, orice grup de oameni, orice cal sau caruta, fiecare deal sau pădure sa ai o descriere fucking minutioasa a fiecarui rid, cercel, camasa, sal, rigola, padure, deal. Nu ai cum, nu are sens, nu ai de ce sa ma incarci cu atata informatie goala si inutila.

Bine, de fapt alea sunt How you holdin’ up-urile din filme, se umplu paginile ca sa iasa la numar si sa poti face 13 carti din maxim 5.

Se aude, Robert Jordan, de acolo, din iadul scriitorilor, unde te parpalesti la foc marunt si ii tii locul cald lui Brandon Sanderson?

Asa ati aflat si ce fac zilele astea…

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur