Citeam și eu ieri de băiatul minor de la Beach Please, care a fost împins de un afon de ăla ce se preface că muzică pe scenă, să sară de acolo și a ajuns cu pieptul într-un gard de metal și mă gândeam la o fază, legată de slugărnicia exagerată a presei românești.

Peste tot unde am citit declarațiile lui Șelly, legate de eveniment, zero mențiune a brandului său, Șelly. Peste tot citim declarațiile sobre ale lui Andrei Șelaru, organizatorul festivalului, care ia măsuri și face și drege. Pentru orice altă știre, ar fi fost Șelly în sus și jos.

Sigur, omul face ce trebuie ca să își protejeze brandul la care muncește de când era copil. Dar jurnalismul românesc, frățică…

Și legat de muzică, mi se pare funny că untermenschii ăștia care zici ca sunt decorați cu desenele din wc-ul de la gara de nord, sunt denumiți rapperi. Se răsucește Puff Daddy în celulă, să mor…

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur