Contul meu
Momentul acela când te bucuri de explozia strălucitoare de la orizont și aștepți să te duci dracului pulbere în vânt, știind că, din fericire, odată cu tine, se termină și cu demența asta și rămâne locul curat, uscat, numai bun pentru o nouă încercare, poate în următorul miliard de ani.
Deci LLM-ul îi oferea atenție autentică, atenție care o ducea la orgasm. Adică înțeleg că, la femei, componenta principală a orgasmului e în creier, dar mhm…înțelegeți, mai trebuie un accesoriu, altfel…e urma ursului.
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Acusi si papusile sexuale evolueaza destul incat sa nu mai stea barbatii dupa mofturile la toate printesele care au rupt pi#$zda pana la 35 de ani si cu bruma de frumusete ramasa incearca sa fraiereasca un om care a muncit sa fie stabil pana la varsta aia.
NOU
Sa nu generalizam. Ca e plin si de lepre de barbati de 35+ care n-au realizat nimic in viata si au pretentia de femei perfecte. Si dupa ce incearca sa gaseasca si nu reusesc, se resemneaza si isi iau una la fel ca ei.
Care, la randul ei, a incercat sa gaseasca un barbat realizat, dar nu a gasit si a ales ce a mai ramas. Si asa se nasc relatiile alea pe care le vezi ca n-au fundament, cu oameni care isi vorbesc in public in scarba unul cu altul si se vede clar ca sunt acolo doar pentru ca e singura optiune pe care o aveau. Iar apoi fac copii care traiesc intr-un mediu fara repere familiale si fara sanse, si care vor ajunge, in mare parte din cazuri, la fel ca parintii lor.
NOU
stabil si virgin pana la 35 de ani, nu? Du-te, ma…
NOU
Daca o faci sapiosexuala este ok, esti baiat de treaba si intelegi femeile.
Daca o faci nebuna esti nasol, misogin si incel…
NOU
Nu ma mir ca a divortat. Fostul ei sot e Google Gemini.
NOU
Se pare că nu l-a văzut pe Joaquin Phoenix în Her
NOU
Oarecum pe langa subiect. Sunt intr-un mini concediu medical asa ca m-am apucat de red dead online. Fara sa dau prea multa importanta mi-am ales sa joc cu o tipa. Mai mereu cand dau de alti jucatori. Imi arunca cadouri, pupici sau alte gesturi din astea stupide, ma urmaresc. Vin cu mine la pescuit si imi dau cereri de prietenie. Unii traiesc online grav de tot si se salbaticesc!
NOU
cauta si ei pe unde pot
NOU
Aidiplm, acusi ajungem la blade runner, unde robotul i-o trage hologramei.
NOU
Holograma?!
NOU
Dau click la intamplare pe video-ul care ilustreaza articolul: un domn doctor ii explica unui ‘barbat’ la minutul 1.56 ca AI-ul n-o sa-i aduca de mancare, ca n-o sa-l intrebe daca se simte bine cand e deprimat, ca n-o sa-l tina de mana si sa-l insoteasca la o plimbare. Bon, pai d-aia o sa ramana baietii cu AI-uri, ca le trateaza pe eventualele partenere ca pe breloace si sclave simultan.
Din experienta mea barbatii sunt 1 pe categorie: daca au cu ce, nu stiu cum; daca n-au cu ce, nici nu stiu cum; Rar gasesti cate unul care stie cum, dar n-are cu ce. In rest, e praf omul. Ca, nah, el n-a fost dresat din copilarie sa fie partener in vreo relatie sau convietuire cu altii, a fost dresat ca e numarul unu la batut si concurat aiurea cu altii.
In general, pe barbati nu-i intereseaza sa le gaseasca partenerelor placerea. Tot ce-i intereseaza e sa le umileasca pe fraiere, supunandu-le la tot felul de ritualuri grotesti in speranta ca vor simti si ei ceva, dar nu placerea o cauta, ci satisfactia umilirii partenerei. Senzatia puerila ca a castigat – nici el nu stie ce – si e ‘barbatul’.
Stiu, o sa mor singura, nu va obositi.
NOU
Jezas, cine te-a ranit in halul asta? 🙁
NOU
Genul asta de suferinta profunda poate fi cauzata doar de unul ca Freigedank.
NOU
Daca te consoleaza, toata lumea moare singura, decesul e sport individual. Poti avea, cel mult, spectatori, dar mai bine lipsa.
NOU
@peredhil nu ma intereseaza cum mor si nici nu sufar prea mult asa cum poate se deduce, am precizat doar ca o sa mor singura pentru ca eram sigura ca vor veni vomentatori care sa-mi explice cat de scrantita sunt si ca o sa mor singura cu ideile astea, ceea ce nu ma deranjeaza, din contra.
In ideea articolului, femeia aia de se simte mai bine cu AI-ul si un vibrator macar o sa moara fericita. Probabil ca o sa incerc si eu, intrucat solutiile ‘umane’ se apropie mai mult de varianta ‘solutia finala’ decat de vreo varianta oarecum ‘umana’.
NOU
Ete ce frumos e feminismul… fix egalitate între sexe, nu-i deloc sexism și dispreț față de bărbați, e clar că aduce oamenii împreună, construiește punți între sexe, rezolvă probleme, etc, și mai ales nu are deloc o atitudine conflictuală ca reacție la un articol care, lăsând ironia deoparte, nici măcar nu era instigator în vreun fel.
Deci bărbații sunt ăia care “sunt 1 pe categorie: dacă au cu ce, nu știu cum, și dacă n-au cu ce, nici nu știu cum”. Și, după această clasificare profundă și mustind de înțelepciune, care ne demonstrează impresionanta multivalență cognitivă a autoarei, urmează un comentariu care, logic vorbind, e o adunătură de erori, iar emoțional vorbind e un ecosistem de frustrări care supurează venin. Ceea ce mă face să mă întreb dacă bărbații respectivi, pe lângă că n-au avut cu ce, dar oare or fi avut vreodată cu cine?
“un domn doctor îi explica unui ‘bărbat’ la minutul 1.56 că AI-ul n-o să-i aducă de mâncare, că n-o să-l întrebe daca se simte bine când e deprimat, că n-o să-l tina de mana și să-l însoțească la o plimbare.” – prima eroare logică: analizând tocmai aspectul propus de tine, și exact din același unghi propus de tine, din ce ai scris aici se evidențiază în mod clar un lucru: anume că nici tu n-o să faci nici una din toate alea, însă AI-ul măcar nu e acru ca o varză murată abandonată într-o cămară goală – tu vorbești despre cum sunt bărbații, cu faimoasele ghilimele, când de fapt, dacă ai păstra aceeași perspectivă dar ai renunța la biasul ăla auto-favorizant, ar trebui să te întrebi cum de ai ajuns tu să fii mai puțin ‘femeie’ decât un software.
“el n-a fost dresat din copilărie să fie partener în vreo relație sau conviețuire cu alții” – dacă e să mă rezum la ce ai scris în comentariul ăsta, se pare că nici tu n-ai fost dresată așa.
“nu mă interesează cum mor și nici nu sufăr prea mult așa cum poate se deduce, am precizat doar că o să mor singura pentru că eram sigura că vor veni vomentatori care să-mi explice cât de scrântita sunt și că o să mor singura cu ideile astea, ceea ce nu mă deranjează, din contra” – de fapt se deduce că suferi dar încerci să inoculezi ideea că nu suferi, și nu-ți iese.
În rest, traducerea (cu fracturile logice de rigoare) e cam asta: deci voi, ăștia care îmi spuneți mie că eu o să mor singură și că sunt scrântită, voi sunteți “vomentatori”, că eu nu sunt scrântită, astea sunt “vomentarii”. Pentru că, atenție, pe mine de fapt nu mă interesează cum mor, și că o să mor singură cu ideile astea, ha ha, the joke’s on you, nu mă deranjează ba din contră, adică mie chiar îmi place că o să mor singură cu ideile astea – dar atenție, nu sunt scrântită! Păi fiți atenți aici ce concepții am: femeia aia care își împarte viața cu un AI și un vibrator “măcar o să moară fericită”, adică aia e rețeta fericirii, și o să încerc și eu, pentru că eu cred că “soluțiile umane se apropie mai mult de ‘soluția finală’ decât de vreo variantă oarecum umană”, adică problema e la jumătate din umanitate, nu la mine – uite, cu o asemenea gândire e clar că dacă mi-au mers prost relațiile e vina bărbaților în general, nu a mea sau a aparenților cocalari pseudo-alfa (“a fost dresat că e numărul unu la bătut și concurat aiurea cu alții”) sau a posibililor psihopați (“supunandu-le la tot felul de ritualuri grotești în speranță că vor simți și ei ceva, dar nu placerea o caută, ci satisfacția umilirii partenerei”) pe care mi-am format experiența.
De asemenea se vede clar că nu sunt scrântită, ci aia am zis-o numai așa pentru “vomentatori”.
Dap.
You go, girl!
NOU
Nu era mai simplu sa zici ca toti barbatii e porci?
NOU
Bumbacel, oricat as fi eu de misandra nu ai sa ma vezi aruncand lumea in aer fiindca nu vrea gigel sa-mi gaseasca clitorisul dupa 3 casnicii ratate si 4 copii. (exemplul e real, bebelusul ala de aproape 60 de ani nu stia sa fta – sau nu vroia, fiindca venisem cu pretentii si ‘barbatilor’ nu le place sa faca ceea ce li se spune, nici macar in pat). Mai era si inalt educat si dom’ director, nu Freigedank, desi sunt sigura ca Freige ar putea macar atat sa faca fara sa simuleze.
Cei care sufera sunt tot barbatii care intre timp si-au plantat un borac la casa alba care sa interzica avortul. De ce sa ne ia drepturile? Pentru ca au vazut ca ne doare la banana de inapti si nu ne mai reproducem cu toti incapacitatii. In plus, umbla vorba ca vor sa ne ia si dreptul de a avea libertate financiara. Ai idee de ce rupe onlyfans-ul? Nu cred ca am citit pana acum vreo stire ca femeile au cheltuit miliarde ca sa vada semiflasci umezi p-acolo. Deci, cine baleste la cine si cine pentru cine sufera? Nu exclud ca inca mai sunt proaste care pun botul la propaganda si plang dupa gigel nepriceputul, dar se trezesc ele dupa 3-4 tristi distructivi.
Nu sufar, ma amuz si constat rece. Nu am pisici inca. Nici nu-mi doresc pana la pensie. Am trecut peste dresajul din copilarie, bine, pe mine nu m-a putut dresa taica-miu niciodata complet, de-aia m-a urat cu pasiune toata viata lui. Si ma bucur ca i-am produs acele sentimente inaltatoare, cu cat mai putine pălămide pe lumea asta, cu atat mai frumoasa este.
NOU
Dumnezeule, cine te-a rănit atât de tare? Efectiv m-au lăsat fără cuvinte comentariile tale.
Există atât de multă suferința în jurul nostru, iar noi am devenit incredibil de insensibili. Slăbiciunile şi experiențele proaste a le celorlalți sunt motive de a face băşcălie de ei doar pentru a ne simți autoputernici şi cu problemele rezolvate, asta vizavi de răspunsurile domnilor de mai sus care au sărit imediat în a evidenția că Joitzika nu le prea zice bine (deşi le cam zice)
Referitor la articol, fiecare își găsește alinare cum şi unde poate, că nu știe nimeni cum a fost căsnicia femeii respective de a ajuns în acest punct. Ce mi se pare mie normal poate fi absolut irelevant pentru altcineva!
Închei cu un trăiește, şi lasă i și pe alții să trăiască Hai, să avem o lună nouă bună
NOU
Roxani, pentru femei am scris asta, nu din cauza ca sunt frustrata ca dupa un veac de singuratate, trag linie si constat ca rujul meu e mai scump decat orice cafea am ‘primit’ vreodata, ci pentru ca suntem multe singure, deprimate si spalate pe creier de o societate patriarhala pentru care noi reprezentam doar drojdia.
Am colectionat multe povești, atat ale mele, cat si ale suratelor de suferinta, chiar ma gandeam sa scriu o carte in stilul lui Marques, „Povestea labelor mele triste” sau „Povestea târfilor mei triști”, nu m-am hotarat inca la titlu. Din păcate finalul nu va fi la fel de fericit si scandalos ca in sursa de inspiratie.
Sper ca incet, incet sa nu mai concuram unele cu altele pentru premiul de femeie gonflabila in relatii fara viitor, in care partenerul e in stare sa te abandoneze fiindca te-ai ingrasat sau te-ai imbolnavit cronic si iremediabil dupa o viata in care tu ai incercat din rasputeri sa te adaptezi la un joc care nu era al tau. Imbolnavire care nu s-ar fi produs niciodata daca nu dadeai 500% peste orice castel ti-ar fi construit asa-zisul ‘partener’. Eu macar am scapat fara boli, deocamdata, si asta pentru ca i-am tratat pe ‘barbatii’ din viata mea cu respectul pe care l-am primit. Investiti timp si bani in voi, o sa iesiti mult mai pe plus la final.
Tot ce-mi doresc pe viitor e sa am parte de un barbat la fel ca mine. Adica exact cum sunt eu de barbat, ca e evident ca pentru mine eu sunt barbatul. Si pana acum mi-am dorit acelasi lucru. Cred ca trebuie sa ma apuc de vodoo ca sa mi se implineasca si nici asa nu-i sigur.
NOU
Sanse bune ca genul de barbat pe care zici ca-l cauti sa nu vada sensul unei relatii in care sa investesti mare lucru, daca nu e legata de reproducere. Daca te descurci pe cont propriu lejer, singurele chestii ce pot fi puse de o partenera in balanta sunt copiii. Restul se poate obtine si din relatii pasagere.
NOU
Copiii? daca ar fi asa, pana acum vedeam ‘barbati’ asumati care spuneau: draga, eu te platesc sa-mi faci copii, de restul ma ocup eu. Poti sa mergi sa fii presedinta Americii daca vrei, sa ai hobbiuri, sa dansezi cu lupii, sa-ti faci cont de onlyfans, ma ocup eu exclusiv de copii. Tu trebuie sa fii zilnic acasa intre orele 5 si 7 ca sa intretii conversatii cu copiii, daca vrei, daca nu, poti sa stai ca statuia sa te uiti la televizor. (cum faceti voi, obositi dupa 8 ore de tastat la birou)
De ce nu se intampla asta? De ce nu vedem ‘barbati’ care-si iau asupra lor saricna de a perpetua omenirea, de a creste rata reproducerii? Ca pot s-o faca singuri, e lumea lor, inca e o lume in care au toate privilegiile, indiferent cate bale le curg pe la coltul gurii, laba in cerc ii promoveaza, le ofera resurse nelimitate. Iei o bona tailandeza la copii si ti-i cresti singurel. Platesti o femeie sa-ti poarte copilul 9 luni, costa, evident, mai mult decat daca i-ai vinde povesti de iubire, dar merita, te-ai reprodus.
De doua mii de ani, barbatii au avut sansa de a-si asuma responsabilitatea perpetuarii speciei, singurei, cu resursele exploatate in urma muncii gratuite oferite de drojdia societatii, femeile, sclavii perfecti. Ma zicea unul ca ia uite unde ne-a adus feminismul. Pai, nu feminismul v-a adus. Vrem doar sa nu mai depindem financiar de voi. Si iata ca s-a intamplat un pic si iata cum refuzati sa va cresteti copiii singuri, la fel cum o facem noi de mii de ani. Nu numai ca refuzati sa va cresteti copiii singuri, dar nici in cuplu nu sunteti in stare s-o faceti fara crize de orgoliu si invidie. Si cand femeia aia oboseste sa va mai acorde atentie exclusiva, va luati jucariile si plecati sa capusati alta proasta care crede in basme cu cenusarese si albe ca zapada.
Relatii pasagere? Nici de alea nu sunteti capabili, de acolo am pornit. Cazul din comentariul initial nu e singular, am intalnit doar asa in diverse variante. Dorinta mea finala era retorica, eu sunt multumita ca am ajuns la intelepciunea de a nu mai incerca variante perdante si ca am gasit singurul barbat care-mi va tine partea vreodata, cu care ma voi simti in siguranta si care ma va iubi si proteja vreodata: eu.
Miza ‘barbatilor’ nu sunt nici copiii, nici relatiile pasagere ci controlul resurselor gratuite ale sclavelor. Viata de huzur pe care vi-o ofera o femeie si nu ma refer la cati bani aduce ea. Confortul emotional al unui ‘acasa’. Pe care nici macar nu-l apreciati, majoritatea. Totul doar pentru ca voi aveti nevoie de statut social. Aveti nevoie sa fiti validati de alti paraziti ca voi.
NOU
“Bumbacel, oricat as fi eu de misandra nu ai sa ma vezi aruncand lumea in aer fiindca nu vrea gigel sa-mi gaseasca clitorisul dupa 3 casnicii ratate si 4 copii. (exemplul e real, bebelusul ala de aproape 60 de ani nu stia sa fta – sau nu vroia, fiindca venisem cu pretentii si ‘barbatilor’ nu le place sa faca ceea ce li se spune, nici macar in pat)”
Un pic cam multe detalii intime decât am vrut vreodată să aud. N-a zis nimeni nimic de clitorisul tău și de o eventuală găsire a lui, ba chiar nu s-a făcut nici măcar referire la o eventuală căutare, nici de căsnicii și copii, mai exact tu iți pui singură mingea, tu șutezi, tu aperi și după aia tot tu îți faci și galerie. Chestiile alea cu “venisem cu pretenții în pat” stau cam ciudat acolo, poate de fapt fac referire doar la niște chestii inocente și normale, că toți avem anumite standarde sau, daca vrei, “pretenții”, dar modul cum o spui și contextul dau o impresie (probabil greșită, nu zic nu) de crazy/abusive/dominant. Poate nu e cazul, da’ așa se simte.
După aia vine cireașa de pe (tristul) tort: deci stai, adică “Mai era si inalt educat si dom’ director” și până la urma tot “bebeluș de 60 de ani care nu știa să fută”
‘Ai lasă-mă! Incredibil, deci noi asta am căutat într-un bărbat! Cu lumânarea asta am căutat noi true love, păi totul capătă sens acum! Și acuma uite, avem tot checklistul clasic de “bărbat adevărat” (“înalt” – aspect fizic: checked; “educat” – etichetă, politețuri, știe să țină furculița: checked; “dom’ director” – statut, bani, prestanță: checked) – trofeul societății, dar vai! It’s almost like aceste criterii de fapt n-au nimic de-a face cu “what really makes a man” – surprised pokemon! Și iată, înaltul și educatul dom’ director era “un bebeluș de 60 de ani care nu știa să fută”. Iar din felul cum zici “mai era și înalt, educat și dom’ director” se simte că încă te surprinde faptul că un dom’ director bine crescut și prezentabil poate fi, în esență, un bebeluș de 60 de ani – ceea ce e fascinant, mai ales după o experiență de viață care numără “hurr-durr 3 căsnicii ratate și 4 copii”.
“Cei care sufera sunt tot barbatii care intre timp si-au plantat un borac la casa alba care sa interzica avortul.”
Eu nu știu pe ce lume trăiești tu, dar dacă ai depune un efort extrem de mic de gândire ți-ai da seama că trăim într-o societate în care 10% (12 milioane) dintre bărbații din USA au avut de-a face în viața lor cu o parteneră care a încercat să rămână însărcinată pe ascuns, și din 5000 de femei britanice 42% din ele au declarat că ar minți cu privire la utilizarea măsurilor contraceptive pentru a rămâne însărcinate în ciuda dorințelor partenerului lor, o societate în care testele de sarcină pozitive se găsesc de vânzare și anumite “surate de suferință” de-ale tale încearcă auto-înseminări cu spermă furată în moduri care mai de care mai creative. Acuma eu nu generalizez spunând că femeile în general fac asemenea chestii, pentru că nu-s cretin la cap să generalizez așa cum fac alții, dar cred că pot să afirm liniștit că efectul social al interzicerii avorturilor n-ar fi deloc în interesul bărbaților, ci dimpotrivă, ar putea deveni un coșmar destul de substanțial pentru orice bărbat normal la cap.
“De ce sa ne ia drepturile?”
Aici deja nu mai e tragicomic, ci începi să aluneci pe panta aia îngrijorătoare. Anumite straturi au căzut și ies la iveală chestii interesante de un extremism lugubru. “Ne ia drepturile” – “ne” înseamnă că se introduce conceptul de “noi”, în timp ce ideea exprimată presupune automat și existența unor “ei” – deci nu mai suntem prieteni, conviețuim, colaborăm etc, ci suntem două grupuri separate, “noi” și “ei”, iar “ei” ce fac – ne iau nouă drepturile. Ei, bărbații, vor să ne ia drepturile nouă, femeilor. E bun. Nu ești scrântită. Începe să se simtă un iz puternic de conspirații, jumătate de umanitate complotează să o subjuge pe cealaltă și să-i ia drepturile, o lume împărțită în victime și agresori.
“Pentru ca au vazut ca ne doare la banana de inapti si nu ne mai reproducem cu toti incapacitatii”
Scuza-mă, dar Doamne, cât bați câmpii. Tot înainte cu ideile astea de “Ei” și “Noi” – “Ei” care vor sa ne ia “Nouă” drepturile, pentru că “Ei” au văzut că pe “Noi” ne doare la banană, și “Noi” nu ne mai reproducem cu toți incapacitații care sunt “Ei” – deci în viziunea ta femeile sunt un grup omogen și de sine stătător, și bărbații sunt un alt grup omogen și de sine stătător, și fiecare din aceste două grupuri are și câte o minte colectivă care observă și analizează ce face celălalt grup, așa la nivel global, și în funcție de asta dezvoltă strategii, mai ales Grupul Bărbaților, prin care să subjuge Grupul Femeilor. A văzut Grupul Bărbaților că Grupul Femeilor nu mai stă la tăvălit, și a zis “bă, io cre’ că la astea tre’ să le luăm drepturile, că altfel mai futem noi la pulivară.” Fix așa funcționează umanitatea, uite, explicat aici simplu pentru cine nu știa. Da’ chiar deloc nu ești scrântită. Mai spune, hai.
“In plus, umbla vorba ca vor sa ne ia si dreptul de a avea libertate financiara.”
Ah, da. Și, bineînțeles, prima măsură pe care “Ei” o aplică în direcția asta este care? Interzicerea avorturilor, nu? În cazul ăsta cred că n-aveți de ce să vă îngrijorați.
Lăsând gluma la o parte – cutremurător de trist. Nu scenariul ăsta tâmpit, ci faptul că gândești așa. Îmi vine să te întreb dacă vorbești serios, dar nu prea mi se pare că ai tonul cuiva care trolează. Deja e radicalizare, nivel de feminazi… Nici nu știu cum să abordez în mod serios asemenea inepții… sunt chestii gen “wtf?? are you for real??”
Două aspecte mi se par absolut culmea. Unul este că după asemenea absurdități – “ne iau drepturile”, “ne controlează corpurile”, “ne elimină financiar” – tot tu ești aia care, trei rânduri mai jos, vorbești de “propagandă”. Și al doilea este că nici după o viață întreagă de experiențe, tot nu ai reușit să separi dezamăgirile personale de realitatea colectivă.
“Ai idee de ce rupe onlyfans-ul? ”
Da, pentru că a reușit să rebrănduiască, în mintea alora ca tine, prostituția ca ‘empowerment’. Pentru că în realitate e prostituție, vinde exact același lucru ca bordelul clasic, doar că acum cu filtre, bio cu ‘spiritual queen’ și un hashtag feminist demn de râsul curcilor.
“Nu cred ca am citit pana acum vreo stire ca femeile au cheltuit miliarde ca sa vada semiflasci umezi p-acolo. Deci, cine baleste la cine si cine pentru cine sufera?”
Pe măsură ce îi dai înainte iese tot mai clar la iveală o viziune plată și primitivă, o gândire de bar de cartier care nu părea chiar așa de evidentă până acum, și nu mă refer numai la termenii folosiți, că de ăia pot să fac abstracție, ci la valoarea intelectuală și nivelul de înțelegere care transpar din spatele ideii în sine (“hăă, voi băliți la noi, nu noi la voi, dhăă, suntem mai jmekere noi, dhăă”). Asta pe lângă fracturile logice evidente, ca cea pe care o faci acum, când o arzi feminist cât iți convine, dar după aia arunci totul la gunoi și începi să portretizezi într-o lumină pozitivă un sistem toxic numai pentru că îți place cum reduce conceptul de bărbat la cel de portofel, chiar dacă în același timp reduce și conceptul de femeie la cel de obiect sexual.
Onlyfans e un sistem în care femeile sunt prostituate virtuale și bărbații sunt clienți virtuali, e nociv pentru ambele “grupuri”, și spun “grupuri” numai pentru că tu vezi femeile și bărbații ca fiind grupuri separate. Onlyfans nu e deloc un tablou reprezentativ pentru relațiile dintre bărbați și femei la nivel global, și cu atât mai puțin o bază validă din care să poți extrapola teorii despre raportul bărbați-femei, așa cum încerci tu să faci. E un sistem separat, cu dinamici artificiale, principii toxice pentru toți cei care fac parte din el, și cu reguli de bordel. Dacă între femei și bărbați, acei “voi” și “noi” cum zici tu, ar funcționa aceleași dinamici ca în Onlyfans, niciunul dintre noi (sau voi) n-ar mai fi omul care e azi – nici tu, nici eu, nici ‘dom’ director’ ăla al tău, nici Arhi, nici nimeni, nu am mai avea familii, nu am mai avea copii (poate doar copii traumatizați rezultați din sarcini neplanificate) și lumea întreagă ar fi o distopie plină de simulacre afective și tranzacții sexuale. Așa că teoria ta că “ia uite, că nu-s femeile care cheltuie miliarde ca să vă vadă pe voi, ci voi cheltuiți ca să băliți la noi” nu este doar foarte primitivă dar și complet irelevantă în contextul de față, și sincer mi se pare foarte trist faptul că este nevoie să-ți spun eu asta. Cu logica asta vrei să scrii cărți, zici?
Oamenii de pe OnlyFans nu sunt acel “noi” și “voi” despre care este vorba. Sunt categorii aparte, sunt un segment de bărbați suficient de disperați după o iluzie erotico-afectivă încât ajung să-și sacrifice echilibrul psihic și banii pentru iluzia aia, și un segment de femei suficient de disperate după bani încât sunt dispuse să-și sacrifice echilibrul psihic și demnitatea pentru acei bani.
Ca să nu mai spun că omiți un alt aspect – tu prezinți Onlyfans-ul ca fiind o victorie a feminității asupra faimosului dușman numit patriarhat, dar cum e posibil să nu vezi că acolo tocmai femeia e cea care și-o mușcă cel mai rău? La urma urmei cretinii ăia pierd numai câteva zeci/sute/mii de euro și (eventual) își iau emotional damage, dar femeia este cea care apare acolo cu tot felul de linguri înfipte prin toate părțile, cu fața la vedere și în tot felul de ipostaze care după aceea îi rămân agățate de identitate. Cretinii care cotizează pierd ei bani și eventual sentimente/lacrimi, dar măcar rămân anonimi – ea în schimb devine expusă online ca un star porno clasic, mai ales dacă are alura aia inocentă de “girl next door” sau de “non-professional” și multe din ele o au pentru că, ghici ce, chiar sunt. Și expunerea asta are loc pentru că materialele de pe Onlyfans întotdeauna ajung pe alte site-uri gratuite unde sunt la îndemâna oricui, și chestia asta se întâmplă în condițiile în care de cele mai multe ori tipa credea inițial că face totul într-o manieră un pic mai discretă, în spatele unui paywall, că e Onlyfans, e numai pentru membri, etc, în schimb se trezește aproape la fel de expusă ca Sandra Romain. Diferența e că Sandra Romain a știut de la bun început că poza ei cu o pulă în bot o să fie expusă pe toate autobuzele și a fost de acord, în schimb Ramona din Berceni did not sign up for this. Bun, probabil pe Ramona din Berceni o s-o doară în pizdă de treaba asta și o să-i dea înainte cu fruntea sus să facă bruma aia de bani. Sau poate o să ajungă să fie una dintre cele care confirmă statistica aia că rata sinuciderilor în rândul celor din industria porno e de 6 ori mai mare decât la restul populației, mai ales că ea nu știa că o să ajungă să facă parte chiar așa, pe față, din “industria porno”.
Plm, eu îmi imaginam că una care o arde feminist și se laudă că e misandră ar trebui să facă spume când aude de Onlyfans, dacă are un cap pe umeri, pentru că este evident că vă face mai mult rău “vouă” decât “nouă”, ca să mă exprim în termeni de “voi” și “noi” cum îți place ție. Dar nu, felicitări, văd că înțelegerea fenomenului se limitează la “hăă, rupe onlyfans-ul, că voi cheltuiți miliarde ca să băliți la noi, cine suferă după cine, hă hă, suntem în vârful lanțului trofic” – da, eram să zic acuma în vârful a ce anume vă plasează o astfel de gândire.
“Nu exclud ca inca mai sunt proaste care pun botul la propaganda si plang dupa gigel nepriceputul, dar se trezesc ele dupa 3-4 tristi distructivi. ”
Deci, după logica ta: femeile care sunt îndrăgostite/cred în dragoste, relații, etc, sunt “proaste care pun botul la propaganda”, orice bărbat de care pot fi ele îndrăgostite este, prin definiție, un universal “gigel nepriceputul”, iar viitorul le rezervă o “trezire” care va veni “după 3-4 tristi distructivi”. De aici reiese și că orice bărbat care este acum într-o relație/căsătorie este doar unul din acei 3-4 triști distructivi, iar femeia de lângă el este doar o “proastă care a pus botul la propagandă” și care încă nu s-a “trezit”.
Din seria “dacă așa a fost la mine, așa va fi la toate, șansele altora la fericire au murit odată cu ale mele”. Proiecție defensivă much?
“bine, pe mine nu m-a putut dresa taica-miu niciodata complet, de-aia m-a urat cu pasiune toata viata lui”
Plm, aici misandria are rădăcini adânci. Și da, e de înțeles de unde vine. Știu că, după tot ce am scris, nu s-ar zice, dar chiar îmi pare sincer rău să aud așa ceva. Cu toată părerea de rău însă, experiența dureroasă e una, iar ideologia care a pornit de acolo devine un mecanism separat, și din punctul meu de vedere ideologia rămâne în continuare greșită, chiar dacă are o sursă emoțională reală și profundă. Suferința explică multe din ceea ce simțim, uneori probabil le si justifică, dar dacă ideile născute din ea sunt greșite, nu le poate transforma în adevăruri universale.
NOU
Nu o sa ma obosesc sa-ti citesc cearceaful, poate, daca o sa am chef, o sa mai scriu o poveste reala din experienta mea care sa demonteze iritatia si acuzele tale ca n-as fi femeie d-aia buna, cuminte si de casa.
Am fost, am incercat. Fostul meu sot s-a transformat in persecutor imediat dupa ce am nascut. Nu era gelos doar pe copil, era gelos si pe caine. Am divortat fara sa-i cer nimic, nici pensie alimentara copilului pe care el l-a vrut n-a platit si nici nu am insistat s-o faca. Linistea mea a fost mai importanta.
De atunci mi-am inceput relatiile pasagere cu mentionarea clara a faptului ca nu vreau copii. Nu am jucat niciodata jocuri de atragere a masculului, nici nu am manipulat pe nimeni. Rezultatul? Barbati care se razbuna si saboteaza inclusiv actul sexual, pentru ca stiu clar ca nu ma pot manipula, controla sau exploata in vreun fel.
Radeam cu prietenele mele chiar saptamana trecuta la terasa despre o experienta de-a uneia dintre noi. “Vrei stand-up? Hai, ca-ti fac eu stand-up acum!” Dupa minute in sir de ras in hohote, mi-am dat seama de linistea suspecta din jurul nostru. Barbatii de la celelalte mese nu se amuzau deloc. Ii simteam cum se fac asa, mici, micuti, fix cum mi-a marturisit Roxani ca a ramas, fara cuvinte. Nici macar nu faceam misto-uri, doar povesteam fara interpretare. “Deci, stai, ma, cum? Mai zi o data!” Si iar un ropot de hohote. Pentru noi a fost cathartic. Nu ne-am oprit nici cand am observat privirile pline de jena amestecata cu mila ale chelnerului. Aproape ca-i venea sa-si ceara el scuze ca am fost nevoite sa traim experienta aia. “Da-va dracu’, vrem sa ne simtim bine macar la o bere, daca altfel nu se poate.” Si am continuat sa radem 4 ore. Ca tot veni vorba, noroc!
NOU
“o să mai scriu o poveste reala din experiența mea care să demonteze iritația și acuzele tale că n-aș fi femeie d-aia buna, cuminte și de casa.” – Nu cred că găsești nici un rând în tot “cearceaful” de mai sus în care să fi pomenit eu ceva legat de faptul că n-ai fi tu “femeie d-aia bună, cuminte și de casă”- unu, n-am de unde să știu daca ești sau nu ești, odată ce te afli în situația potrivită; și doi, eu personal nu prea țin la ideea de “femeie bună, cuminte și de casă” așa că n-aș avea de ce s-o pomenesc. Nu mi se pare că-i singurul comportament ok într-o relație, și în plus e cam boring, există iubiri adevărate în care amândoi sunt doi nebuni, numai să fie totul clar de la început ca să nu fie surprize pe parcurs nici de o parte nici de alta, și în rest să fie doi nebuni frumoși și nu doi debili. N-are nici o treabă femeia de casă sau femeia de ne-casă. Nu-i vorba de asta.
“Am fost, am încercat.” – de asta nici nu mă îndoiesc. Dimpotrivă, dacă mi-ai fi spus că nu ai “fost” și că nu ai “încercat”, foarte posibil că nu te-aș fi crezut. Se vede că ai fost, ai încercat, și ți-ai luat țeapă. Gânduri ca alea ale tale nu vin așa din senin, fără să fie provocate de ceva. Știu c-ai fost și ai încercat. Nu-i vorba de asta.
“Fostul meu soț s-a transformat în persecutor imediat după ce am născut. Nu era gelos doar pe copil, era gelos și pe câine. Am divorțat fară să-i cer nimic, nici pensie alimentara copilului pe care el l-a vrut n-a plătit și nici nu am insistat s-o facă. Liniștea mea a fost mai importanta. ” – Îmi pare foarte rău că ți s-a întâmplat una ca asta. Ai dat peste un asemenea om, și din ce înțeleg nici următorii n-au fost mai ok:
“Bărbați care se răzbună și sabotează inclusiv actul sexual, pentru că stiu clar că nu mă pot manipula, controla sau exploata în vreun fel” – WTF? Oribil! Ai zis tu încă din primul comentariu că ai întâlnit ceva personaje mai ciudate (“Tot ce-i interesează e să le umilească pe fraiere, supunandu-le la tot felul de ritualuri grotești în speranță că vor simți și ei ceva, dar nu placerea o caută, ci satisfacția umilirii partenerei”). Am înțeles, ai avut parte de experiențe dezastruoase una după alta. Asta e clar. Și îmi pare rău de asta, și n-am de gând să minimalizez nimic spunând chestii gen “și eu am întâlnit numai nebune” sau “toți avem și experiențe urâte” – suferința și experiențele alea sunt ale tale și te-au durut pe tine, nu există o scară a durerii interioare care să compare durerea ta, cu a mea, cu a altora, etc. Nu-i vorba nici de asta.
E vorba că toate chestiile astea, adevărate, reale și dureroase, te-au radicalizat. Spui chestii absurde, că bărbații vor să ia drepturile femeilor pentru că ele nu mai vor să se reproducă, ba chiar și libertatea financiară. Că femeile care cred în relații și iubire sunt doar “proaste păcălite de propagandă” pe care le așteaptă o “trezire” iminentă. Înțeleg că tu numai asta ai văzut, dar chiar nu vezi că mai există și altceva, și că acele cazuri nu sunt doar excepții? Flash news: multe cupluri tinere pe care le vezi azi de mână sau cu copilul în cărucior vor îmbătrâni fericiți împreună, fie că-i convine coanei joitzika, fie că nu. Nu vor sfârși în divorț, cu ea “trezită” și el “persecutor” sau cum e în situațiile alea borderline prin care ai trecut tu și prietenele tale. Nu crezi? Uite-te la cuplurile de 70+, nu stau împreună doar pentru că „ea a suportat ca proasta toată viața” așa cum probabil te-ai gândit.
Înțeleg că imaginea negativă a bărbatului a fost prezentă în viața ta de mică – “pe mine nu m-a putut dresa taica-miu niciodată complet, de-aia m-a urat cu pasiune toată viața lui” – nu vreau să-ți minimalizez experiența sau să o compar, dar situația mi-e prea cunoscuta ca să nu trag o paralelă – am avut o experiență similară, doar că la mine nu era taică-miu, era maică-mea. Manipulatoare și controlativă – și nu, nu a fost un bărbat care a făcut-o să fie așa, cum probabil te-ai gândit – ci era așa de mică, își controla psihologic frații mai mici (mătușă-mea și unchiu-meu). O auzeam aproape zilnic: “pe mine când eram tânără toți mă invidiau, nimeni nu mai era ca mine” sau “nimeni nu-mi ajungea vreodată cu prăjina la nas, așa trebuie să fii” sau “mereu am fost cea mai răsărită din cei 3 copii: cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai educată”. Cuvânt cu cuvânt. Când unchiu-meu (fratele ei) avea o relație cu o colegă de muncă, maică-mea, chiar dacă unchiu-meu avea 40 de ani, a sunat-o pe femeia aia și i-a urlat “să-l lași în pace pe fratele nostru, curva dracului, că nu ești tu bună pentru el, dacă te văd îți rup picioarele!” Observă ce manipulatoare – a zis „fratele nostru” și nu “fratele meu”, ca să pară că vorbește și în numele mătușă-mii, care nu știa nimic de ce se întâmplă. Femeia aia s-a retras imediat din relația cu unchiu-meu. Și ca să vezi cât de puternică era autoritatea ei asupra fraților ei, încă de mici, unchiu-meu n-a avut curajul să cărâie nimic după asta, deși îl vedeam că era negru de necaz. Doar o perioadă îi răspundea maică-mii cu juma’ de gură, și pe ea o irita până și asta: “ia uite cum îmi răspunde frate-miu, îi e ciudă c-am sunat-o pe curvă”. Cu mătușa-mea a fost și mai rău – fiind sora mai mică deci a doua fată în familie, maică-mea a văzut-o mereu ca pe o rivală. De câte ori ieșea cu vreun tip, maică-mea fugea la bunică-mea cu minciuni gen: „Mama, vezi că asta umblă cu un golan bețiv” până când bunică-mea îi interzicea mătușă-mii să mai iasă în oraș. Fără să i se pară ciudat că maică-mea băga aceeași poveste despre fiecare tip.
De ce făcea asta? Citez: „Fiind cea mai frumoasă, deșteaptă și educată din familie, normal că am fost și prima care s-a măritat. Ăștia doi – niște proști, ia uite la ei, singuri băț.” De asta i-a terorizat până s-a măritat, ca să fie ea prima. Și după aia a continuat, fiindcă deja controlul devenise obișnuință și stil de viață. Și n-a fost doar prima din familie care s-a măritat, ci până la urmă chiar singura, că pe ceilalți doi i-a ținut singuri și înfrânți toată viața lor: unchiu-meu a murit singur, de infarct, pe la 55 de ani, și mătușă-mea e și acuma singură. Și nu, nu e deloc în culmea fericirii pentru asta, așa cum poate iți imaginezi.
Evident, când am apărut eu, ca fiu al unei asemenea femei, m-au întâmpinat replici gen „tu ești un căcat cu ochi și de mine tre’ s-asculți, că eu te stăpânesc” și „eu te-am făcut, eu te omor”. Dresajul, cum îi spui tu, a funcționat parțial, dar deja când aveam 12-13 ani începea să scârțâie, și în câțiva ani deja îi ieșea pe ochi pentru că plecasem de acasă și nu se mai înțelegea deloc cu mine. De-a lungul anilor au mai fost încercări scurte de comunicare normală, dar fiecărei tipe ce m-a însoțit în vizitele alea făcute odată la 5-6 ani maică-mea i-a aruncat în nas apelativul de “curvă”, așa că și eu îi răspundeam trimițând-o, literalmente, în morții măsii, fix de față cu tipa pe care o jignise, luam tipa de mână și plecam cu ea. N-am fost niciodată “băiatul mamei” sau genul de bărbat care s-o pună pe mă-sa deasupra partenerei, ci dimpotrivă. Familia e partenera pe care ti-o alegi și cea pe care ți-o faci cu partenera respectivă, nu aia unde se nimerește să te naști. Deci da, maică-mea are boală pe mine cumplit: unu, pentru că am fost primul cu care nu i-a mers, care a rupt ciclul, primul în fața căruia, în sfârșit, a pierdut, și primul care s-a pișat pe piedestalul pe care ea și l-a construit și toți alții i l-au respectat de frica ei; și doi, o roade enorm că tocmai eu, fix fiu-su, fix ăla al cărui destin era, după capul ei, să-i pupe cel mai mult picioarele, fix eu am fost ăla în fața căruia ea a pierdut. Adică i-a ținut ea cu botul pe labe pe alde frate-su, care, vorba aia, erau “de-o seamă” cu ea, și s-a găsit tocmai fiu-su, “căcatul cu ochi” pe care l-a avut în “stăpânire” de mic, tocmai ăla să nu i se supună deloc, și să-și mai și permită să-i dea ei peste nas fară menajamente și să-i spună totul în față, timp de ani și zeci de ani, așa cum n-a făcut-o nimeni vreodată? Fără să exagerez, cred că și azi îi crește tensiunea când se gândește la asta.
Dar în fine, ce voiam să spun – uite, maică-mea e femeie. Hai, ține-i partea, dacă poți, ține-i partea așa necondiționat, că ea e femeie, și tu folosești mereu numai formulări gen “bărbații” și “femeile” evitând cu sfințenie termeni care să limiteze afirmația (“unii/multi/anumiti”) , ceea ce implică o generalizare totală – “toți/toate”. E genul de soacră care te face “curvă” în față numai pentru că ai avut curajul să crezi că ai putea fi destul de bună pentru fiu-su, sunt sigur că ai întâlnit genul ăsta de personaj în poveștile alea pe care zici că le-ai cules de la “suratele tale de suferință” – auzi da chiar, maică-mea n-o fi și ea tot “surată” din aia de-a ta “de suferință”? Vorbeai de “viața de huzur” pe care o oferă o femeie și “confortul emoțional al unui acasă” pe care îl asigură – uite, maică-mea nu că n-a oferit, dar nici măcar nu a lăsat pe cineva din jurul ei să aibe măcar o viață neutră, normală, ca să nu mai vorbim de huzur, iar din punct de vedere emoțional a fost o drujbă mereu gata să mătrășească și în jurul ei era o pădure redusă la cioate de copac.
Ideea e că există oameni de rahat, dar nu sunt așa pentru că sunt bărbați sau femei, motivele sunt individuale și mult mai complexe decât ce are fiecare între picioare, că daca n-ar fi așa, n-am mai avea psihologi. Sunt femei demne de tot disprețul – nu-s puține și nu-s excepții – și sunt bărbați excepționali și ca oameni și ca parteneri – și nici ăștia nu-s puțini și nu-s excepții.
Să privești viața prin filtrul că tot ce face un bărbat e opresiune, iar tot ce face o femeie e cel mult reacție justificată, e simplu și comod: nu trebuie să te mai întrebi “de ce” – ai rezolvat misterul, ai găsit vinovatul, și pe măsură ce ideea asta e tot mai evidentă în personalitatea ta, și vibe-ul pe care îl emiți va fi de aceeași natură, astfel vei atrage lângă tine pe acele persoane care au convingeri similare pentru că au trăit povești similare, vă veți oferi reciproc un foarte necesar sprijin emoțional și vă veți înțelege una pe alta foarte bine pentru că ați trăit situații similare, vă veți împărtăși poveștile în timp ce vă veți mira mereu că “vaaai, incredibil, fix așa a fost și la mine, fată” (no shit, Sherlock), chestia asta vă va ajuta să vă confirmați între voi convingerile că “așa e peste tot” și vă veți construi impresia că ați descoperit voi un adevăr superior pe care celelalte “proaste” încă nu l-au văzut pentru că încă nu s-au “trezit”. Dar nu e nici o revelație acolo, e o idee greșită și o mentalitate lipsită de inteligență susținută prin nimic altceva decât o glorioasă labă în cerc. Cunoști fenomenul, l-ai menționat când vorbeai despre bărbați: “aveți nevoie să fiți validați de alti paraziți ca voi” – fix același lucru îl faceți și voi. Ai zis bine și când ai spus că “laba în cerc vă promovează” – vi se potrivește și vouă perfect.
Despre povestea cu tine și prietenele tale hăhăind la bere, mah, n-am ce să zic. Am zis eu în comentariul anterior că încep să văd la tine “o gândire de bar de cartier” și acuma vii și îmi confirmi fix cu o poveste despre cum tu și prietenele tale v-ați comportat exact ca într-un bar de cartier. Plm, povestea ta e relativ inocentă, mă face oarecum să zâmbesc, dar eu personal nu m-aș simți în largul meu la o masă unde hăhăim ca boii/vitele încât să avem reacții de la mesele din jur, indiferent despre ce s-ar hăhăi și indiferent despre ce fel de reacții ar fi vorba. Și nu pentru că, dragă-doamne, erați voi femei, dar imaginează-ți că ar fi un grup de bărbați acolo, hăhăind și vorbind “despre pizdeee, coaeee”, îți garantez că m-aș cam afunda în scaun de rușine dacă ar trebui să stau la masa aia. Comportamentul de cocalari nesimțiți rămâne comportament de cocalari nesimțiți, și e la fel de cringe și patetic indiferent de cromozomi.
NOU
Awww, va deranjeaza ca femeile se adapteaza si devin machiavelice intr-o lume in care altfel n-au nici o sansa? Sunt manipulatoare, va controleaza si va fac vietile un chin? Foarte bine fac, altfel le incalecati si le sugeti si ultimul strop de energie in timp ce va relaxati mental la bere si pescuit ‘ca baietii’.
Ia dati-le voi resursele pe care v-ati proptit cu curul fiindca altfel ati ajunge ca niste inceli frustrati de genul Andrew Tate. Lasati-le sa face ce vor ele cu viata lor. Aolo! Nu mai vor sa se reproduca si sa va ofere pe tava munca voluntara gratis daca faceti asta? Crezi ca m-am radicalizat doar pentru ca tata era misogin? Nooo, in jurul meu si eu doar experiente cu gherleti sinistri sunt si am trait. Nu m-am radicalizat, este reactia la ceea ce imi ofera societatea Mad Maxica pe care au construit-o barbatii. De aceea o sa las si eu mostenirea mea Furiotica.
Lucrez intr-un domeniu cu ‘barbati’. Sunt tratata ca o sclava proasta, fix asa cum ma trata tati in copilarie. ‘Stim ca esti senior, de la tine avem pretentii, tu nu esti ca colegii tai. Tu nu poti doar sa-ti faci munca si sa pretinzi ca esti autista si nu poti relationa normal cum fac toti ceilalti seniori ‘barbati’, nuuu, tu trebuie sa educi si juniorii, sa-ti faci si treaba, sa fii si asertiva la modul politicos si rabdator. N-ai voie sa ai izbucniri de furie, ca altfel te catalogam isterica.’ Rezultatul? Am primit absenta o zi de munca fiindca mi-am permis sa lipsesc 10 minute ca sa-mi cumpar lapte dupa luni de zile de muncit 20/24 cot la cot ca sa le educ juniorii. Colegii mei barbati lipseau cu orele ca sa fumeze, sau sa ‘munceasca’ ineficient. Ei n-au primit niciodata absenta, nici notificare la HR pentru indiciplina. A! Dupa absenta, mi s-a comunicat ca trebuie sa fiu in continuare prezenta pe platforma. Say what, bitch? Ia faceti voi pe mai departe laba in cerc fara mine. Dup-aia plangeti ca va fura vestul sclavetii si faceti legi care sa ne lege de glia stramoseasca.
Imi doresc din tot sufletul sa existe un Dumnezeu, o inteligenta superioara, o ordine ascunsa a lucrurilor pentru ca dorinta mea de distrugere a mostenirii fizice si spirituale a tatalui meu si a tuturor gheilor psihologici sa se implineasca si toata povestea asta scarboasa cu vieti irosite sa fie uitata pe vecie dimpreuna cu linia genetica a lor si a mea.
NOU
Nu, că n-am cu cine… ce zic eu și cum vorbesc eu, și asta raspunde ca un câine turbat și cu chestii gen “hahaaa, te-am prins, nu-ți convine aia și aia, bine fac femeile că sunt toxice și manipulatoare”. Iese la iveală din ce în ce mai mult putreziciunea pe care o ai înăuntru, și aluneci pe o panta ce seamănă tot mai mult a dezaxare.
“Awww, vă deranjează că femeile se adaptează și devin machiavelice într-o lume în care altfel n-au nici o șansă? Sunt manipulatoare, vă controlează și vă fac viețile un chin? Foarte bine fac, altfel le încalecați și le sugeți și ultimul strop de energie în timp ce vă relaxați mental la bere și pescuit ‘ca băieții’.”
Același veșnic “Voi” și “Noi” – “voi” care ne faceți “nouă” și ne dregeți, “voi” care sunteți împotriva “noastră” și “noi” foarte bine că vă facem asta, pentru că și “voi” ne faceți aia – Eu îmi pierd timpul aici. Lost cause. Ești la fel ca babalâcii ăia care o țin sus și tare mereu că “era mai bine pe vremea comunismului” – orice le-ai spune, nu vor să audă, o țin numai pe a lor, sunt prea proști ca să iasă dintr-o realitate mică cât o debara dar pentru ei comodă, și deformează tot ce spui în așa fel încât să se potrivească retoricii lor grotești, chiar dacă se pierde orice urmă de sens și rațiune pe ei nu-i interesează, că nu sensul și rațiunea o urmăresc, ci gâdilatul propriului prepuț/clitoris. Și pe tine la fel, nu te interesează un sens și o rațiune, te interesează să găsești tot felul de slobozeli ideologice care să-ți justifice ura, pentru că a rămas ultimul sentiment pe care îți mai place să-l simți. Nu știu de ce am avut impresia că ești mai capabilă, dar uite, ești dovada vie că uneori sunt momente în viață în care, culmea, este bine să crezi în stereotipuri, contrar mentalității deschise pe care mă încăpățânez eu tot timpul s-o mențin.
Bun… Ultima pierdere de timp. Here goes…
“Femeile”, dacă e să vorbim despre toate femeile, așa cum faci tu ca și cum ar fi toate la fel, în realitate nu “se adaptează și devin machiavelice” cum zici tu – ci e un fenomen borderline, numai unele din ele fac asta, alea care, din cauza anumitor experiențe, a unor situații externe dar și a unor alegeri interioare, au ajuns în punctul în care toxicitatea, manipularea și controlul e ceea ce știu să facă mai bine, ceea ce se mulează mai bine pe caracterul lor și a rămas singurul lucru care mai dă existenței lor un sens iluzoriu dar pentru ele satisfăcător într-un mod pervers. Atâta pot ele. Sunt destui și bărbați care fac asta. Oameni de evitat, și ele, și ei.
În rest, tot îi dai înainte cu “voi” și “noi” – “vă controlează”, “vă fac”, “voi vă relaxați”. Până aici poți, mai departe de ideea asta nu evoluezi. Calm your tits, că din fericire realitatea nu-i așa cum ai tu impresia, și indiferent cât te burzuluiești tu aici printre lătraturi ciufute, războiul ăla între sexe, așa cum l-ai descris tu, rămâne oricum 90% în capul tău. Lumea reală e departe (thankfully) de o asemenea viziune dementă ca aia pe care ai pictat-o tu în ultimul tău comentariu. Femeile alea despre care zici tu că “se adaptează” și devin machiavelice, manipulatoare și controlează, alea sunt primele care în scurt timp rămân fară nimeni de manipulat sau de controlat, și foarte bine. Văzând ce gândire ai, sunt sigur că ai pe lângă tine, printre prietene sau poate chiar în propria persoană 😉 destule exemple care să confirme asta, care sunt așa cum zici tu, manipulatoare și controlative, și ar vrea să faca viața un chin cuiva, dar nu au cui. Și foarte bine, e deja destulă suferință în lumea asta din alte motive, printre bărbați și femei deopotrivă, și fără să avem tot felul de hitleri cu țâțe, a căror diformitate din suflet e întrecută numai de cea a lentilei prin care văd lumea, și care să-și vomite cu jet frustrările pe unde apucă. De obicei oamenii ok, atât bărbații cât și femeile, îi evită pe oamenii care au astfel de comportamente de căcat, fie bărbați, fie femei. Și foarte bine fac. Atunci când vezi bărbați la pescuit zici că “ia uite-i cum se relaxează futu-i în suflet”, atunci când vezi femei care devin toxice, zici că e “adaptare”, când vezi femei manipulatoare, e “machiavelism de supraviețuire” – mai du-te-n plm îți spun cu maximă sinceritate, păi așa justifici orice mizerie, înfășurând-o în ambalajul ăsta de victimă ipocrită – ce dublu standard simplist și ieftin. Deci tu vezi comportamentele manipulatoare și controlative din oameni ca fiind necesare și le încurajezi – pe bune??! Și nici la un asemenea nivel atât de evident nu îți dai seama cât de toxică e treaba asta?? Nu?? E clar că eu în discuția asta nu am de-a face cu o persoană inteligentă, și că tu ar trebui să te duci la psiholog, nu exagerez absolut deloc.
“Ia dați-le voi resursele pe care v-ați proptit cu curul fiindcă altfel ați ajunge ca niște inceli frustrați de genul Andrew Tate.”
Dacă ai avea un minim de logică, și n-ai fi doar o locomotivă care merge înainte fără nici un fel de simț al realității sau al ridicolului, ți-ai da seama că măcar despre frustrări ai putea să eviți să vorbești, văzând că în fiecare comentariu nu faci altceva decât să menstruezi frustrări prin fiecare virgulă. Dar oricum, poate explici puțin un lucru – ce vrei să spui prin “proptit cu curul”? Cumva e vreo activitate de Onlyfans pe care sunt eu prea deloc femeie ca s-o cunosc? Că și așa văd că Onlyfans-ul, fiind parte din “feminist starter kit”, e o temă destul de recurentă prin comentariile tale. Pentru că dacă e vorba de resurse și etc, atunci și eu pot să zic că e discriminare faptul că femeile câștigă mai bine și sunt clar preferate față de bărbați în modelling, în fashion, pe cosmetice, pe hair-styling, masaj, manichiură, makeup, tratamente corporale, pe beauty&lifestyle, ca asistente sociale, ca educatoare/învățătoare, ca asistente în spital, asistente de îngrijire, resurse umane, secretariat, asistente personale, în pr, în marketing, în relații cu clienții, în call center, în customer support, front desk, reception și lista poate continua. Nu s-a proptit nimeni “cu curul” pe resurse, delusional care nu știi ce mantre să-ți mai repeți ca să-ți justifici elucubrațiile, dar dacă-i până acolo, de ce nu vă duceți “voi” să munciți în mine, să vă cocoșați pe șantiere, să vă târâți prin canalizări, să împingeți saci de gunoi, să râniți căcatul cu vidanja, să turnați asfalt, să salvați oameni din clădiri în flacări și să fiți “voi” alea luate cu japca de acasă și trimise la înghițit gloanțe prin războaiele în care zeci de milioane de bărbați și-au pierdut viața numai în ultima sută de ani? Aud? Sau ți se pare că, atunci când spun chestii din astea, ignor cu desăvârșire aspecte importante ca diferențele naturale, sociale și emoționale dintre sexe, faptul că bărbații și femeile nu sunt construiți la fel, și că fac presupuneri absolutiste bazate pe frânturi de idei pescuite de ici și colo și sucite până când se potrivesc pe retorica mea? Da? Cumva ți se pare că asta fac? Serios? Păi vezi că tu ai început.
“Lăsați-le să face ce vor ele cu viața lor.”
“să facă”. În rest, deja fac ce vor cu viața lor. În unele cazuri au avut rezultate superbe, caută pe google ‘women only tv company samantha brick’ și citește – o să-ți tresalte inima.
“Crezi că m-am radicalizat doar pentru că tata era misogin?”
Nu, nu “doar” din motivul asta. Am explicat clar că nu cred așa ceva, și că realizez că a fost un ansamblu de experiențe care te-au adus aici. Ca să ajungi în halul ăsta trebuie decenii. Nu te-ai radicalizat doar din motivul ăsta, dar a fost un lucru care ți-a dat un punct de plecare excelent.
“Nooo, în jurul meu și eu doar experiențe cu gherleti siniștri sunt și am trăit.”
Anapoda exprimarea, dar oarecum inteligibilă. Da, înțeleg bine chestia cu experiențele, chiar am zis ceva de genul că se vede clar asta.
“Nu m-am radicalizat”
Ooo, ba da. Și încă rău de tot, mult peste limita oricărei normalități. Borderline.
“este reacția la ceea ce îmi oferă societatea Mad Maxica pe care au construit-o bărbații”
Nu, asta e serenada feminazi pe care ți-o cânți tu în capul tău ca să justifici putreziciunea aia interioară. Pe undeva, în profunzime, știi și tu că e greșit, că dacă nu ai ști nu ai avea nevoie s-o justifici cu lăbăreli din astea, dar ai nevoie să dai vina pe ceva sau cineva pentru eșecurile tale mai mult decât ai nevoie de adevăr.
“De aceea o să las și eu moștenirea mea Furiotica”
Zici că scrie un adolescent hipogonadic care încearcă să se prefacă că are o explozie de testosteron… hmmm, foarte potrivită descriere pentru o feministă. În fine…”Moștenirea mea Furiotica” – Wow, se pare că moștenirea aia va fi o carte cu cuvântul “Labe” în titlu, cum ziceai în alt comentariu, atât de feministă încât va nega până și logica, că și logica tot de bărbați a fost inventată, și doldora de idei ca astea pe care le-ai vomitat aici în ultimele comentarii. Un “clitoris negăsit”, cum tocmai tu ziceai în comentarii, a cărui urmă rămâne imprimată pe jos în nisipul wasteland-ului și al societății Mad Maxice de care tot tu pomeneai (clitoris despre care bănuiesc că știi că în esență e un mic penis nedezvoltat, da?). Mein Kampf-ul feminizdelor. Poți să-i zici “Mein Labe”. Public-o sub pseudonim, că altfel se rușinează urmașii.
“Lucrez într-un domeniu cu ‘bărbați’. Sunt tratata ca o sclavă proastă”
Dacă lucrezi într-un domeniu cu bărbați și ești tratată ca o sclavă proastă numai pentru că ești femeie, părerea mea de bărbat este că lucrezi într-un domeniu cu muiști. Sau cel puțin într-un loc de muncă cu muiști. Cuvântul cheie aici însă nu este nici “bărbați”, nici “muiști”, ci “numai”. Dacă te tratează ca o sclavă proastă NUMAI pentru că ești femeie, și tu în rest ești tare pe ceea ce faci, ești la fel de competentă ca toți ceilalți și etc, și te tratează așa, atunci da, lucrezi într-un loc de muncă cu muiști. Eu habar nu am cum ești tu la locul de muncă, dar dacă într-adevăr ești tare pe meseria ta și dai cel puțin același randament ca ceilalți și te tratează aiurea numai pentru că ești femeie, atunci ești înconjurată de muiști. Mai e și posibilitatea că te tratează de rahat și pentru că, deși ești tare pe meserie, ai un caracter dificil – nu e corect deloc, și nu ar trebui să fie așa, dar plm, dacă muiștii sunt muiști și tu pe deasupra mai stârnești și antipatii, vor fi și mai muiști. O să ajung și la asta mai încolo. Mai departe n-am ce să-ți spun pentru că nu cunosc alte detalii, vezi tu cum gestionezi situația, ori pleci de acolo, ori înghiți, ori îi pui la punct. Dar aici, da, îți dau oarecum dreptate, în mare. Credit where credit is due.
“…fix așa cum mă trata tati în copilărie”
Când tu mi-ai spus într-un comentariu că, citez: “pe mine nu m-a putut dresa taică-miu niciodată complet, de-aia m-a urât cu pasiune toată viața lui” – eu am înțeles situația, și am tras o paralela că eu am avut o experiență similara cu maică-mea, și ți-am povestit cu amănunte cum a decurs. Deși am povestit și că ea până la urmă nu a reușit să îmi fută mie viața, ca bărbat, ci a lui frate-său și a lui soră-sa (soră-sa, adică unei femei, că poate n-ai înțeles), ție oricum ți se pare ok treaba asta, ținând cont că mi-ai răspuns că “awww da’ vă deranjează că femeile devin machiavelice și manipulatoare, vă controlează și vă fac viața un chin, păi foarte bine fac, că altfel le încalecați și le sugeți ultimul strop de energie”. Eu, acuma, dacă aș fi la fel de cretin și idiot, ți-aș spune că “awww da’ vă deranjează că bărbații vă tratează ca pe sclave proaste, păi foarte bine ți-a făcut tactu’ și foarte bine îți fac ăia de la muncă, că altfel deveniți machiavelice și manipulatoare și îi controlați și le faceți viața un chin”. Dar eu nu-s la fel de cretin și idiot. Lucky you 🙂
La rant-ul tău cu ce se întâmplă la locul de muncă, pe o parte te înțeleg. Daca te tratează de căcat numai pentru că ești femeie, înseamnă că-s niște javre, și de aici încolo trebuie să vezi tu ce faci, ori pleci de acolo, ori continui să înghiți rahaturile astea, ori îi pui la punct. Nu știu dacă există o a patra alegere. O zi de muncă trecută ca absență pentru 10 minute, da, e de căcat. Pe de altă parte… într-un loc de muncă perfect și 100% profesional, ceea ce e practic utopic și aproape inexistent, fiecare angajat ar trebui tratat exclusiv în funcție de ceea ce livrează profesional. Dar, din păcate, suntem oameni, nu roboți, și dinamica dintre colegi e influențată mereu de simpatii sau antipatii personale. Așa că da, probabil că într-adevăr sunt niște muiști ăia acolo, dar nici faptul că tu ești simpatică fix precum un hemoroid nu te ajută. Pe lângă absență, te oftică faptul că bărbații “nu primesc nici notificare de la HR pentru indisciplină” – hmm dar tu primești? Păi de ce primești? Tot pentru absențe? Sau pentru ce primești?? Ai un comportament care provoacă exact misoginismul pe care pretinzi că-l combați, ești atât de înverșunată așa de-a-mpulea și fără creier împotriva a tot ce înseamnă bărbat, încât nici nu mai faci diferență între bărbați, îi urăști pe toți deopotrivă și la grămadă, ai draci pe tot ce înseamnă testosteron și scuipi numai ură, în asemenea fel încât îmi creezi impulsul de a-ți răspunde tot cu aceeași monedă. Eu nu-s absolut deloc misogin in real life, și multe femei pot confirma asta (da, știu că tu nu crezi), dar în interacțiunea cu tine m-ai făcut să-mi vină cheful de a-ți arunca un “calm your tits” acolo și alte replici misogine, deși nu e absolut deloc stilul meu. Pentru că le meriți. Și dacă mie mi-ai trezit o asemenea reacție, atunci când ai de-a face cu alții mai muiști decât mine (adică marea majoritate), sunt sigur că provoci reacții misogine și denigratoare, reacții care după aceea ție ți se par, bineînțeles, “dovada” că ai avut dreptate. Pentru că așa funcționează mecanismul ăsta toxic, tu te comporți ca o feminazi care arată pe față că ea îi urăște pe toți la fel, atunci și cei care se simt vizați de ura ta vor vrea să îți răspundă pe aceeași limbă, iar ura ta îi vizează pe toți și limba respectivă este un sexism scârbos, pe care tu îl manifești împotriva bărbaților, ceea ce îi face și pe ăia să manifeste un sexism oglindit, direcționat înapoi spre femei, cel puțin în fața ta și în legătură cu ce reprezinți tu. Și la fel și în cazul altor femei care se comportă la fel ca tine.
Partea cu Dumnezeul care speri tu să existe, și mai ales cu dorința aia ta de distrugere a moștenirii spirituale și fizice a tatălui tău și a liniei genetice a lui și a ta (unul dintre cele mai futute și dezaxate lucruri pe care puteai să le spui, având în vedere că mai devreme ai zis că ai și un copil), mi se pare o auto-fingereală patetică, frigidă și ne-interesantă, chiar și cu supradoza aia de fatalism și teribilism ieftin, demnă de un adolescent idiot care se crede personaj de film, și care confirmă că ai multe vizite de făcut la psiholog.
Eu am terminat cu polemica asta feminazi. I’m out. Ești genul de ‘femeie’ a cărei singură latură pozitivă e faptul că ne ajută, prin comparație, să le apreciem mai mult pe celelalte femei, pe alea normale la cap și la suflet, și, din fericire, mult majoritare față de extremele ridicole ca tine.
NOU
eu tot sper ca ce a scris aici coana joitika e un trolling masterful, altfel, gizas fuck
NOU
Eu tot sper că Cotton a descoperit vreun AI ultimul răcnet capabil să scrie comentarii de câteva mii de cuvinte. Altfel, să aibă un om atâta sârguință și disponibilitate în a-i dedica romane unui necunoscut pe net, gizas fuck.
NOU
Ce sa zic, oi fi proiectat nitel. Pentru mine copiii ar fi (fost) singurul motiv sa ma (mai) leg la cap cu o relatie serioasa, sa ma adaptez partial la partenera, sau sa stau sa-mi fac program comun. In rest, mai rarut ca-i mai dragut, confortul alaturi de o persoana nu mi se pare ca se ridica la nivelul celui pe care ti-l poti asigura singur. De la chestii gospodaresti la persoana care sa te asculte, sau cum s-o numi sufletul ghinionist caruia sa te apuci sa-i torni problemele personale, daca ai asemenea inclinatii.
Oricum, observ un anume nivel de indarjire in dialog care ma amuza, ca-s soi rau si nu ma simt direct vizat de multe din descrieri. E doar o observatie, nu o critica. Continuati, va rog.
(Se dorea raspuns catre cuoana, dar l-am plasat cum plaseaza cucul ouale)
NOU
Si eu as face copii si mi-as schimba programul si viata daca as putea fi eu tatal. Nu ar trebui decat sa fiu prezent, mi-ar da un sens vietii seci, n-as avea stres mental fiindca creierul meu va putea dormi fara probleme in timp ce ala oracaie noaptea si singura care se trezeste e mama, fiindca asa e programata ea de natura. Nu mi-ar cadea mie dintii dupa nastere, nu m-as pisa eu pe mine tot restul vietii fiindca mi s-au slabit muschii pelvieni, nu as fi eu vlaguita nsi epuizata, n-ar trebui sa fie eu mama 24/7, sa am si servici si sa fiu si femeie gonflabila noaptea, practic, tot ce ar trebui sa fac ar fi sa ma bucur de mancare de calitate si nutritiva gratis si sa scot un pic copilul la plimbare seara. Ca si cum as avea un caine care sa ma distreze. Basca satisfactia ca-l dresezi la aport. Plus cresterile salariale ca acum sunt tata si am statut de cap de familie. Lumea la servici ma va proteja si pot continua cu inca un cearceaf de beneficii daca as fi eu tata.
Daca iti place viata ta asa cum e acum, nu te reproduce. N-o sa-ti placa sa ai copii.
NOU
Măi Cuoano, da’ pruoastă ești!
NOU
Sa luam exemplul din The Purge? 🙂