Cred că a venit momentul purificării

Genul asta de suferinta profunda poate fi cauzata doar de unul ca Freigedank.

Dumnezeule, cine te-a rănit atât de tare? Efectiv m-au lăsat fără cuvinte comentariile tale.
Există atât de multă suferința în jurul nostru, iar noi am devenit incredibil de insensibili. Slăbiciunile şi experiențele proaste a le celorlalți sunt motive de a face băşcălie de ei doar pentru a ne simți autoputernici şi cu problemele rezolvate, asta vizavi de răspunsurile domnilor de mai sus care au sărit imediat în a evidenția că Joitzika nu le prea zice bine (deşi le cam zice)
Referitor la articol, fiecare își găsește alinare cum şi unde poate, că nu știe nimeni cum a fost căsnicia femeii respective de a ajuns în acest punct. Ce mi se pare mie normal poate fi absolut irelevant pentru altcineva!
Închei cu un trăiește, şi lasă i și pe alții să trăiască Hai, să avem o lună nouă bună

Sanse bune ca genul de barbat pe care zici ca-l cauti sa nu vada sensul unei relatii in care sa investesti mare lucru, daca nu e legata de reproducere. Daca te descurci pe cont propriu lejer, singurele chestii ce pot fi puse de o partenera in balanta sunt copiii. Restul se poate obtine si din relatii pasagere.

“Bumbacel, oricat as fi eu de misandra nu ai sa ma vezi aruncand lumea in aer fiindca nu vrea gigel sa-mi gaseasca clitorisul dupa 3 casnicii ratate si 4 copii. (exemplul e real, bebelusul ala de aproape 60 de ani nu stia sa fta – sau nu vroia, fiindca venisem cu pretentii si ‘barbatilor’ nu le place sa faca ceea ce li se spune, nici macar in pat)”
Un pic cam multe detalii intime decât am vrut vreodată să aud. N-a zis nimeni nimic de clitorisul tău și de o eventuală găsire a lui, ba chiar nu s-a făcut nici măcar referire la o eventuală căutare, nici de căsnicii și copii, mai exact tu iți pui singură mingea, tu șutezi, tu aperi și după aia tot tu îți faci și galerie. Chestiile alea cu “venisem cu pretenții în pat” stau cam ciudat acolo, poate de fapt fac referire doar la niște chestii inocente și normale, că toți avem anumite standarde sau, daca vrei, “pretenții”, dar modul cum o spui și contextul dau o impresie (probabil greșită, nu zic nu) de crazy/abusive/dominant. Poate nu e cazul, da’ așa se simte.

După aia vine cireașa de pe (tristul) tort: deci stai, adică “Mai era si inalt educat si dom’ director” și până la urma tot “bebeluș de 60 de ani care nu știa să fută”
‘Ai lasă-mă! Incredibil, deci noi asta am căutat într-un bărbat! Cu lumânarea asta am căutat noi true love, păi totul capătă sens acum! Și acuma uite, avem tot checklistul clasic de “bărbat adevărat” (“înalt” – aspect fizic: checked; “educat” – etichetă, politețuri, știe să țină furculița: checked; “dom’ director” – statut, bani, prestanță: checked) – trofeul societății, dar vai! It’s almost like aceste criterii de fapt n-au nimic de-a face cu “what really makes a man” – surprised pokemon! Și iată, înaltul și educatul dom’ director era “un bebeluș de 60 de ani care nu știa să fută”. Iar din felul cum zici “mai era și înalt, educat și dom’ director” se simte că încă te surprinde faptul că un dom’ director bine crescut și prezentabil poate fi, în esență, un bebeluș de 60 de ani – ceea ce e fascinant, mai ales după o experiență de viață care numără “hurr-durr 3 căsnicii ratate și 4 copii”.

“Cei care sufera sunt tot barbatii care intre timp si-au plantat un borac la casa alba care sa interzica avortul.”
Eu nu știu pe ce lume trăiești tu, dar dacă ai depune un efort extrem de mic de gândire ți-ai da seama că trăim într-o societate în care 10% (12 milioane) dintre bărbații din USA au avut de-a face în viața lor cu o parteneră care a încercat să rămână însărcinată pe ascuns, și din 5000 de femei britanice 42% din ele au declarat că ar minți cu privire la utilizarea măsurilor contraceptive pentru a rămâne însărcinate în ciuda dorințelor partenerului lor, o societate în care testele de sarcină pozitive se găsesc de vânzare și anumite “surate de suferință” de-ale tale încearcă auto-înseminări cu spermă furată în moduri care mai de care mai creative. Acuma eu nu generalizez spunând că femeile în general fac asemenea chestii, pentru că nu-s cretin la cap să generalizez așa cum fac alții, dar cred că pot să afirm liniștit că efectul social al interzicerii avorturilor n-ar fi deloc în interesul bărbaților, ci dimpotrivă, ar putea deveni un coșmar destul de substanțial pentru orice bărbat normal la cap.

“De ce sa ne ia drepturile?”
Aici deja nu mai e tragicomic, ci începi să aluneci pe panta aia îngrijorătoare. Anumite straturi au căzut și ies la iveală chestii interesante de un extremism lugubru. “Ne ia drepturile” – “ne” înseamnă că se introduce conceptul de “noi”, în timp ce ideea exprimată presupune automat și existența unor “ei” – deci nu mai suntem prieteni, conviețuim, colaborăm etc, ci suntem două grupuri separate, “noi” și “ei”, iar “ei” ce fac – ne iau nouă drepturile. Ei, bărbații, vor să ne ia drepturile nouă, femeilor. E bun. Nu ești scrântită. Începe să se simtă un iz puternic de conspirații, jumătate de umanitate complotează să o subjuge pe cealaltă și să-i ia drepturile, o lume împărțită în victime și agresori.

“Pentru ca au vazut ca ne doare la banana de inapti si nu ne mai reproducem cu toti incapacitatii”
Scuza-mă, dar Doamne, cât bați câmpii. Tot înainte cu ideile astea de “Ei” și “Noi” – “Ei” care vor sa ne ia “Nouă” drepturile, pentru că “Ei” au văzut că pe “Noi” ne doare la banană, și “Noi” nu ne mai reproducem cu toți incapacitații care sunt “Ei” – deci în viziunea ta femeile sunt un grup omogen și de sine stătător, și bărbații sunt un alt grup omogen și de sine stătător, și fiecare din aceste două grupuri are și câte o minte colectivă care observă și analizează ce face celălalt grup, așa la nivel global, și în funcție de asta dezvoltă strategii, mai ales Grupul Bărbaților, prin care să subjuge Grupul Femeilor. A văzut Grupul Bărbaților că Grupul Femeilor nu mai stă la tăvălit, și a zis “bă, io cre’ că la astea tre’ să le luăm drepturile, că altfel mai futem noi la pulivară.” Fix așa funcționează umanitatea, uite, explicat aici simplu pentru cine nu știa. Da’ chiar deloc nu ești scrântită. Mai spune, hai.

“In plus, umbla vorba ca vor sa ne ia si dreptul de a avea libertate financiara.”
Ah, da. Și, bineînțeles, prima măsură pe care “Ei” o aplică în direcția asta este care? Interzicerea avorturilor, nu? În cazul ăsta cred că n-aveți de ce să vă îngrijorați.
Lăsând gluma la o parte – cutremurător de trist. Nu scenariul ăsta tâmpit, ci faptul că gândești așa. Îmi vine să te întreb dacă vorbești serios, dar nu prea mi se pare că ai tonul cuiva care trolează. Deja e radicalizare, nivel de feminazi… Nici nu știu cum să abordez în mod serios asemenea inepții… sunt chestii gen “wtf?? are you for real??”
Două aspecte mi se par absolut culmea. Unul este că după asemenea absurdități – “ne iau drepturile”, “ne controlează corpurile”, “ne elimină financiar” – tot tu ești aia care, trei rânduri mai jos, vorbești de “propagandă”. Și al doilea este că nici după o viață întreagă de experiențe, tot nu ai reușit să separi dezamăgirile personale de realitatea colectivă.

“Ai idee de ce rupe onlyfans-ul? ”
Da, pentru că a reușit să rebrănduiască, în mintea alora ca tine, prostituția ca ‘empowerment’. Pentru că în realitate e prostituție, vinde exact același lucru ca bordelul clasic, doar că acum cu filtre, bio cu ‘spiritual queen’ și un hashtag feminist demn de râsul curcilor.

“Nu cred ca am citit pana acum vreo stire ca femeile au cheltuit miliarde ca sa vada semiflasci umezi p-acolo. Deci, cine baleste la cine si cine pentru cine sufera?”
Pe măsură ce îi dai înainte iese tot mai clar la iveală o viziune plată și primitivă, o gândire de bar de cartier care nu părea chiar așa de evidentă până acum, și nu mă refer numai la termenii folosiți, că de ăia pot să fac abstracție, ci la valoarea intelectuală și nivelul de înțelegere care transpar din spatele ideii în sine (“hăă, voi băliți la noi, nu noi la voi, dhăă, suntem mai jmekere noi, dhăă”). Asta pe lângă fracturile logice evidente, ca cea pe care o faci acum, când o arzi feminist cât iți convine, dar după aia arunci totul la gunoi și începi să portretizezi într-o lumină pozitivă un sistem toxic numai pentru că îți place cum reduce conceptul de bărbat la cel de portofel, chiar dacă în același timp reduce și conceptul de femeie la cel de obiect sexual.
Onlyfans e un sistem în care femeile sunt prostituate virtuale și bărbații sunt clienți virtuali, e nociv pentru ambele “grupuri”, și spun “grupuri” numai pentru că tu vezi femeile și bărbații ca fiind grupuri separate. Onlyfans nu e deloc un tablou reprezentativ pentru relațiile dintre bărbați și femei la nivel global, și cu atât mai puțin o bază validă din care să poți extrapola teorii despre raportul bărbați-femei, așa cum încerci tu să faci. E un sistem separat, cu dinamici artificiale, principii toxice pentru toți cei care fac parte din el, și cu reguli de bordel. Dacă între femei și bărbați, acei “voi” și “noi” cum zici tu, ar funcționa aceleași dinamici ca în Onlyfans, niciunul dintre noi (sau voi) n-ar mai fi omul care e azi – nici tu, nici eu, nici ‘dom’ director’ ăla al tău, nici Arhi, nici nimeni, nu am mai avea familii, nu am mai avea copii (poate doar copii traumatizați rezultați din sarcini neplanificate) și lumea întreagă ar fi o distopie plină de simulacre afective și tranzacții sexuale. Așa că teoria ta că “ia uite, că nu-s femeile care cheltuie miliarde ca să vă vadă pe voi, ci voi cheltuiți ca să băliți la noi” nu este doar foarte primitivă dar și complet irelevantă în contextul de față, și sincer mi se pare foarte trist faptul că este nevoie să-ți spun eu asta. Cu logica asta vrei să scrii cărți, zici?
Oamenii de pe OnlyFans nu sunt acel “noi” și “voi” despre care este vorba. Sunt categorii aparte, sunt un segment de bărbați suficient de disperați după o iluzie erotico-afectivă încât ajung să-și sacrifice echilibrul psihic și banii pentru iluzia aia, și un segment de femei suficient de disperate după bani încât sunt dispuse să-și sacrifice echilibrul psihic și demnitatea pentru acei bani.
Ca să nu mai spun că omiți un alt aspect – tu prezinți Onlyfans-ul ca fiind o victorie a feminității asupra faimosului dușman numit patriarhat, dar cum e posibil să nu vezi că acolo tocmai femeia e cea care și-o mușcă cel mai rău? La urma urmei cretinii ăia pierd numai câteva zeci/sute/mii de euro și (eventual) își iau emotional damage, dar femeia este cea care apare acolo cu tot felul de linguri înfipte prin toate părțile, cu fața la vedere și în tot felul de ipostaze care după aceea îi rămân agățate de identitate. Cretinii care cotizează pierd ei bani și eventual sentimente/lacrimi, dar măcar rămân anonimi – ea în schimb devine expusă online ca un star porno clasic, mai ales dacă are alura aia inocentă de “girl next door” sau de “non-professional” și multe din ele o au pentru că, ghici ce, chiar sunt. Și expunerea asta are loc pentru că materialele de pe Onlyfans întotdeauna ajung pe alte site-uri gratuite unde sunt la îndemâna oricui, și chestia asta se întâmplă în condițiile în care de cele mai multe ori tipa credea inițial că face totul într-o manieră un pic mai discretă, în spatele unui paywall, că e Onlyfans, e numai pentru membri, etc, în schimb se trezește aproape la fel de expusă ca Sandra Romain. Diferența e că Sandra Romain a știut de la bun început că poza ei cu o pulă în bot o să fie expusă pe toate autobuzele și a fost de acord, în schimb Ramona din Berceni did not sign up for this. Bun, probabil pe Ramona din Berceni o s-o doară în pizdă de treaba asta și o să-i dea înainte cu fruntea sus să facă bruma aia de bani. Sau poate o să ajungă să fie una dintre cele care confirmă statistica aia că rata sinuciderilor în rândul celor din industria porno e de 6 ori mai mare decât la restul populației, mai ales că ea nu știa că o să ajungă să facă parte chiar așa, pe față, din “industria porno”.
Plm, eu îmi imaginam că una care o arde feminist și se laudă că e misandră ar trebui să facă spume când aude de Onlyfans, dacă are un cap pe umeri, pentru că este evident că vă face mai mult rău “vouă” decât “nouă”, ca să mă exprim în termeni de “voi” și “noi” cum îți place ție. Dar nu, felicitări, văd că înțelegerea fenomenului se limitează la “hăă, rupe onlyfans-ul, că voi cheltuiți miliarde ca să băliți la noi, cine suferă după cine, hă hă, suntem în vârful lanțului trofic” – da, eram să zic acuma în vârful a ce anume vă plasează o astfel de gândire.

“Nu exclud ca inca mai sunt proaste care pun botul la propaganda si plang dupa gigel nepriceputul, dar se trezesc ele dupa 3-4 tristi distructivi. ”
Deci, după logica ta: femeile care sunt îndrăgostite/cred în dragoste, relații, etc, sunt “proaste care pun botul la propaganda”, orice bărbat de care pot fi ele îndrăgostite este, prin definiție, un universal “gigel nepriceputul”, iar viitorul le rezervă o “trezire” care va veni “după 3-4 tristi distructivi”. De aici reiese și că orice bărbat care este acum într-o relație/căsătorie este doar unul din acei 3-4 triști distructivi, iar femeia de lângă el este doar o “proastă care a pus botul la propagandă” și care încă nu s-a “trezit”.
Din seria “dacă așa a fost la mine, așa va fi la toate, șansele altora la fericire au murit odată cu ale mele”. Proiecție defensivă much?

“bine, pe mine nu m-a putut dresa taica-miu niciodata complet, de-aia m-a urat cu pasiune toata viata lui”
Plm, aici misandria are rădăcini adânci. Și da, e de înțeles de unde vine. Știu că, după tot ce am scris, nu s-ar zice, dar chiar îmi pare sincer rău să aud așa ceva. Cu toată părerea de rău însă, experiența dureroasă e una, iar ideologia care a pornit de acolo devine un mecanism separat, și din punctul meu de vedere ideologia rămâne în continuare greșită, chiar dacă are o sursă emoțională reală și profundă. Suferința explică multe din ceea ce simțim, uneori probabil le si justifică, dar dacă ideile născute din ea sunt greșite, nu le poate transforma în adevăruri universale.

“o să mai scriu o poveste reala din experiența mea care să demonteze iritația și acuzele tale că n-aș fi femeie d-aia buna, cuminte și de casa.” – Nu cred că găsești nici un rând în tot “cearceaful” de mai sus în care să fi pomenit eu ceva legat de faptul că n-ai fi tu “femeie d-aia bună, cuminte și de casă”- unu, n-am de unde să știu daca ești sau nu ești, odată ce te afli în situația potrivită; și doi, eu personal nu prea țin la ideea de “femeie bună, cuminte și de casă” așa că n-aș avea de ce s-o pomenesc. Nu mi se pare că-i singurul comportament ok într-o relație, și în plus e cam boring, există iubiri adevărate în care amândoi sunt doi nebuni, numai să fie totul clar de la început ca să nu fie surprize pe parcurs nici de o parte nici de alta, și în rest să fie doi nebuni frumoși și nu doi debili. N-are nici o treabă femeia de casă sau femeia de ne-casă. Nu-i vorba de asta.

“Am fost, am încercat.” – de asta nici nu mă îndoiesc. Dimpotrivă, dacă mi-ai fi spus că nu ai “fost” și că nu ai “încercat”, foarte posibil că nu te-aș fi crezut. Se vede că ai fost, ai încercat, și ți-ai luat țeapă. Gânduri ca alea ale tale nu vin așa din senin, fără să fie provocate de ceva. Știu c-ai fost și ai încercat. Nu-i vorba de asta.

“Fostul meu soț s-a transformat în persecutor imediat după ce am născut. Nu era gelos doar pe copil, era gelos și pe câine. Am divorțat fară să-i cer nimic, nici pensie alimentara copilului pe care el l-a vrut n-a plătit și nici nu am insistat s-o facă. Liniștea mea a fost mai importanta. ” – Îmi pare foarte rău că ți s-a întâmplat una ca asta. Ai dat peste un asemenea om, și din ce înțeleg nici următorii n-au fost mai ok:
“Bărbați care se răzbună și sabotează inclusiv actul sexual, pentru că stiu clar că nu mă pot manipula, controla sau exploata în vreun fel” – WTF? Oribil! Ai zis tu încă din primul comentariu că ai întâlnit ceva personaje mai ciudate (“Tot ce-i interesează e să le umilească pe fraiere, supunandu-le la tot felul de ritualuri grotești în speranță că vor simți și ei ceva, dar nu placerea o caută, ci satisfacția umilirii partenerei”). Am înțeles, ai avut parte de experiențe dezastruoase una după alta. Asta e clar. Și îmi pare rău de asta, și n-am de gând să minimalizez nimic spunând chestii gen “și eu am întâlnit numai nebune” sau “toți avem și experiențe urâte” – suferința și experiențele alea sunt ale tale și te-au durut pe tine, nu există o scară a durerii interioare care să compare durerea ta, cu a mea, cu a altora, etc. Nu-i vorba nici de asta.

E vorba că toate chestiile astea, adevărate, reale și dureroase, te-au radicalizat. Spui chestii absurde, că bărbații vor să ia drepturile femeilor pentru că ele nu mai vor să se reproducă, ba chiar și libertatea financiară. Că femeile care cred în relații și iubire sunt doar “proaste păcălite de propagandă” pe care le așteaptă o “trezire” iminentă. Înțeleg că tu numai asta ai văzut, dar chiar nu vezi că mai există și altceva, și că acele cazuri nu sunt doar excepții? Flash news: multe cupluri tinere pe care le vezi azi de mână sau cu copilul în cărucior vor îmbătrâni fericiți împreună, fie că-i convine coanei joitzika, fie că nu. Nu vor sfârși în divorț, cu ea “trezită” și el “persecutor” sau cum e în situațiile alea borderline prin care ai trecut tu și prietenele tale. Nu crezi? Uite-te la cuplurile de 70+, nu stau împreună doar pentru că „ea a suportat ca proasta toată viața” așa cum probabil te-ai gândit.
Înțeleg că imaginea negativă a bărbatului a fost prezentă în viața ta de mică – “pe mine nu m-a putut dresa taica-miu niciodată complet, de-aia m-a urat cu pasiune toată viața lui” – nu vreau să-ți minimalizez experiența sau să o compar, dar situația mi-e prea cunoscuta ca să nu trag o paralelă – am avut o experiență similară, doar că la mine nu era taică-miu, era maică-mea. Manipulatoare și controlativă – și nu, nu a fost un bărbat care a făcut-o să fie așa, cum probabil te-ai gândit – ci era așa de mică, își controla psihologic frații mai mici (mătușă-mea și unchiu-meu). O auzeam aproape zilnic: “pe mine când eram tânără toți mă invidiau, nimeni nu mai era ca mine” sau “nimeni nu-mi ajungea vreodată cu prăjina la nas, așa trebuie să fii” sau “mereu am fost cea mai răsărită din cei 3 copii: cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai educată”. Cuvânt cu cuvânt. Când unchiu-meu (fratele ei) avea o relație cu o colegă de muncă, maică-mea, chiar dacă unchiu-meu avea 40 de ani, a sunat-o pe femeia aia și i-a urlat “să-l lași în pace pe fratele nostru, curva dracului, că nu ești tu bună pentru el, dacă te văd îți rup picioarele!” Observă ce manipulatoare – a zis „fratele nostru” și nu “fratele meu”, ca să pară că vorbește și în numele mătușă-mii, care nu știa nimic de ce se întâmplă. Femeia aia s-a retras imediat din relația cu unchiu-meu. Și ca să vezi cât de puternică era autoritatea ei asupra fraților ei, încă de mici, unchiu-meu n-a avut curajul să cărâie nimic după asta, deși îl vedeam că era negru de necaz. Doar o perioadă îi răspundea maică-mii cu juma’ de gură, și pe ea o irita până și asta: “ia uite cum îmi răspunde frate-miu, îi e ciudă c-am sunat-o pe curvă”. Cu mătușa-mea a fost și mai rău – fiind sora mai mică deci a doua fată în familie, maică-mea a văzut-o mereu ca pe o rivală. De câte ori ieșea cu vreun tip, maică-mea fugea la bunică-mea cu minciuni gen: „Mama, vezi că asta umblă cu un golan bețiv” până când bunică-mea îi interzicea mătușă-mii să mai iasă în oraș. Fără să i se pară ciudat că maică-mea băga aceeași poveste despre fiecare tip.
De ce făcea asta? Citez: „Fiind cea mai frumoasă, deșteaptă și educată din familie, normal că am fost și prima care s-a măritat. Ăștia doi – niște proști, ia uite la ei, singuri băț.” De asta i-a terorizat până s-a măritat, ca să fie ea prima. Și după aia a continuat, fiindcă deja controlul devenise obișnuință și stil de viață. Și n-a fost doar prima din familie care s-a măritat, ci până la urmă chiar singura, că pe ceilalți doi i-a ținut singuri și înfrânți toată viața lor: unchiu-meu a murit singur, de infarct, pe la 55 de ani, și mătușă-mea e și acuma singură. Și nu, nu e deloc în culmea fericirii pentru asta, așa cum poate iți imaginezi.
Evident, când am apărut eu, ca fiu al unei asemenea femei, m-au întâmpinat replici gen „tu ești un căcat cu ochi și de mine tre’ s-asculți, că eu te stăpânesc” și „eu te-am făcut, eu te omor”. Dresajul, cum îi spui tu, a funcționat parțial, dar deja când aveam 12-13 ani începea să scârțâie, și în câțiva ani deja îi ieșea pe ochi pentru că plecasem de acasă și nu se mai înțelegea deloc cu mine. De-a lungul anilor au mai fost încercări scurte de comunicare normală, dar fiecărei tipe ce m-a însoțit în vizitele alea făcute odată la 5-6 ani maică-mea i-a aruncat în nas apelativul de “curvă”, așa că și eu îi răspundeam trimițând-o, literalmente, în morții măsii, fix de față cu tipa pe care o jignise, luam tipa de mână și plecam cu ea. N-am fost niciodată “băiatul mamei” sau genul de bărbat care s-o pună pe mă-sa deasupra partenerei, ci dimpotrivă. Familia e partenera pe care ti-o alegi și cea pe care ți-o faci cu partenera respectivă, nu aia unde se nimerește să te naști. Deci da, maică-mea are boală pe mine cumplit: unu, pentru că am fost primul cu care nu i-a mers, care a rupt ciclul, primul în fața căruia, în sfârșit, a pierdut, și primul care s-a pișat pe piedestalul pe care ea și l-a construit și toți alții i l-au respectat de frica ei; și doi, o roade enorm că tocmai eu, fix fiu-su, fix ăla al cărui destin era, după capul ei, să-i pupe cel mai mult picioarele, fix eu am fost ăla în fața căruia ea a pierdut. Adică i-a ținut ea cu botul pe labe pe alde frate-su, care, vorba aia, erau “de-o seamă” cu ea, și s-a găsit tocmai fiu-su, “căcatul cu ochi” pe care l-a avut în “stăpânire” de mic, tocmai ăla să nu i se supună deloc, și să-și mai și permită să-i dea ei peste nas fară menajamente și să-i spună totul în față, timp de ani și zeci de ani, așa cum n-a făcut-o nimeni vreodată? Fără să exagerez, cred că și azi îi crește tensiunea când se gândește la asta.
Dar în fine, ce voiam să spun – uite, maică-mea e femeie. Hai, ține-i partea, dacă poți, ține-i partea așa necondiționat, că ea e femeie, și tu folosești mereu numai formulări gen “bărbații” și “femeile” evitând cu sfințenie termeni care să limiteze afirmația (“unii/multi/anumiti”) , ceea ce implică o generalizare totală – “toți/toate”. E genul de soacră care te face “curvă” în față numai pentru că ai avut curajul să crezi că ai putea fi destul de bună pentru fiu-su, sunt sigur că ai întâlnit genul ăsta de personaj în poveștile alea pe care zici că le-ai cules de la “suratele tale de suferință” – auzi da chiar, maică-mea n-o fi și ea tot “surată” din aia de-a ta “de suferință”? Vorbeai de “viața de huzur” pe care o oferă o femeie și “confortul emoțional al unui acasă” pe care îl asigură – uite, maică-mea nu că n-a oferit, dar nici măcar nu a lăsat pe cineva din jurul ei să aibe măcar o viață neutră, normală, ca să nu mai vorbim de huzur, iar din punct de vedere emoțional a fost o drujbă mereu gata să mătrășească și în jurul ei era o pădure redusă la cioate de copac.
Ideea e că există oameni de rahat, dar nu sunt așa pentru că sunt bărbați sau femei, motivele sunt individuale și mult mai complexe decât ce are fiecare între picioare, că daca n-ar fi așa, n-am mai avea psihologi. Sunt femei demne de tot disprețul – nu-s puține și nu-s excepții – și sunt bărbați excepționali și ca oameni și ca parteneri – și nici ăștia nu-s puțini și nu-s excepții.
Să privești viața prin filtrul că tot ce face un bărbat e opresiune, iar tot ce face o femeie e cel mult reacție justificată, e simplu și comod: nu trebuie să te mai întrebi “de ce” – ai rezolvat misterul, ai găsit vinovatul, și pe măsură ce ideea asta e tot mai evidentă în personalitatea ta, și vibe-ul pe care îl emiți va fi de aceeași natură, astfel vei atrage lângă tine pe acele persoane care au convingeri similare pentru că au trăit povești similare, vă veți oferi reciproc un foarte necesar sprijin emoțional și vă veți înțelege una pe alta foarte bine pentru că ați trăit situații similare, vă veți împărtăși poveștile în timp ce vă veți mira mereu că “vaaai, incredibil, fix așa a fost și la mine, fată” (no shit, Sherlock), chestia asta vă va ajuta să vă confirmați între voi convingerile că “așa e peste tot” și vă veți construi impresia că ați descoperit voi un adevăr superior pe care celelalte “proaste” încă nu l-au văzut pentru că încă nu s-au “trezit”. Dar nu e nici o revelație acolo, e o idee greșită și o mentalitate lipsită de inteligență susținută prin nimic altceva decât o glorioasă labă în cerc. Cunoști fenomenul, l-ai menționat când vorbeai despre bărbați: “aveți nevoie să fiți validați de alti paraziți ca voi” – fix același lucru îl faceți și voi. Ai zis bine și când ai spus că “laba în cerc vă promovează” – vi se potrivește și vouă perfect.

Despre povestea cu tine și prietenele tale hăhăind la bere, mah, n-am ce să zic. Am zis eu în comentariul anterior că încep să văd la tine “o gândire de bar de cartier” și acuma vii și îmi confirmi fix cu o poveste despre cum tu și prietenele tale v-ați comportat exact ca într-un bar de cartier. Plm, povestea ta e relativ inocentă, mă face oarecum să zâmbesc, dar eu personal nu m-aș simți în largul meu la o masă unde hăhăim ca boii/vitele încât să avem reacții de la mesele din jur, indiferent despre ce s-ar hăhăi și indiferent despre ce fel de reacții ar fi vorba. Și nu pentru că, dragă-doamne, erați voi femei, dar imaginează-ți că ar fi un grup de bărbați acolo, hăhăind și vorbind “despre pizdeee, coaeee”, îți garantez că m-aș cam afunda în scaun de rușine dacă ar trebui să stau la masa aia. Comportamentul de cocalari nesimțiți rămâne comportament de cocalari nesimțiți, și e la fel de cringe și patetic indiferent de cromozomi.