Comfort food: Macaroane cu brânză

Budincă de gris. Varianta lu’ tanti Mița de la Vâlcea de budincă de gris.

Practic era ca un blat de prăjitură/tort pt care se folosea gris în loc de făină. Când era cald spre fierbinte se însiropa cu lapte fierbinte îndulcit cu zahăr și aromat cu ce avea gospodina. Se decora cu fructe din dulceață. Nu se acoperea blatul cu dulceață, dar se punea suficientă să ai 1-2 bucăți de fruct din dulceață pe felie de prăjitură.

Încă e una din prăjiturile mele favorite.

tarte cu cascaval afumat de la Bradet la cuptor

Mie inca imi face mami macaroane cu branza, fix la fel cum povestesti tu. Eu sunt nascuta in 90, dar am fost saraci. Primeam uneori glucoza, pe care o imparteam la 3 fiind 3 frati, uneori la 4, ca ii dadeam si mamei. Ne ajungea glucoza cam o săptămână. Oricum n am suportat o niciodată. In fine, noi mancam mereu cartofi prăjiți. Asta ne facea mami, cred ca mancam de 3 ori pe săptămână…ani de zile. Imi placea ca atunci cand eram bolnava de facea piure cu branza razuita si ma simteam răsfățată. Nu mi amintesc de alte delicatese. Aa, tati lucra in port si uneori ne aducea raci. Imi placeau la gust, dar imi era mila de cum sfarseau.
PS: as manca non stop cartofi prajiti, in orice combinație ( lapte cu cacao, ceai, oua, branza, iaurt, vegeta, usturoi, etc).

Fidea cu lapte. Mai ales când se întărea puțin.

Sunt nascut in ’80…foamea pe care am facut-o cand eram copil nu o sa o uit toata viata mea…Si acum as juca tontoroiu’ pe oricine sustine ca era bine, te descurcai.

Nu o sa uit niciodata cum la 4 ani mi-am serbat ziua cu o prajitura amandina cu o lumanare infipta in ea, ala a fost cadoul de ziua mea. Grisu’ cu apa era baza, mama mai primea lapte uneori, ca lucra in mediu toxic si atunci faceam mamaliga cu lapte, era delicatesa.
Untura intinsa pe paine, in strat cat mai subtire, cu feliute de usturoi, sa taie din greata; voi o vedeti acum ca ceva fancy, incearca sa mananci asta zile la rand, ca iti trece pofta….

Cand a venit revolutia nu a inceput sa curga lapte si miere, dar atunci am inceput sa imi pregatesc “dulcele” meu dupa o retea proprie: puneam jumatate de cana de lapte praf cu jumatate de cana cu zahar si un pic de apa fiarta…iesea o pasta superdulce, de lesinai instant, dar ptr mine era raiul pe pamant.

Mai tarziu, cand am luat primele salarii, mi-a luat ceva ani sa scap de sentimentul ca frigiderul trebuie sa fie burdusit non-stop, cu de toate.

Nu cred ca ma rascoleste nimic mai mult decat atunci cand aud nostalgici dupa vremurile alea!

Salata de boeuf, intinsa pe-o generos pe o felie de paine moale.

Mamaliga cu branza de burduf si putin unt, puse straturi intr-un vas de sticla “de yena” si lasat pe marginea sobei pana se topea branza. In zilele de iarna, mama mama… si acum simt mirosul si gustul.

Ridic si eu mana la macaroane cu branza si zahar. Si daca e sa fiu complet sincera mai am o mancare asa de suflet, mar cu biscuite 🙂

Mi-ați făcut poftă cu grișul cu dulceață! Câteva mâncăruri de pe vremea când eram copil?
Au trecut circa 50 de ani de atunci, nu mai țin bine minte. Eu am crescut la țară, primele 8 clase le-am făcut în satul copilăriei. Ne făcea bunica (buna Măriuță) plăcintă cu mac (mac amestecat cu zahăr). Atunci când făcea tăiței de casă, din foaia de aluat tăia bucăți pe care le prăjeam pe plită.
Mătușa (sora tatălui meu) prăjea pâine pe sobă și o ungea cu untură de pasăre, apoi punea sare.
Altceva mai vreau să vă spun: băiatul meu are 14 ani și ne spune că are colegi care îl admiră pe Ceaușescu, care cred că a fost un mare erou, iar pe vremea lui nu a fost prea rău, că totul este doar o minciună acum.

Macaroane cu branza (branza cumparata, inca), ce lux.

Nu aveam bani de branza cand eram copil. Primeam cateodata cate o bucata de 200-300g (aprox) de la o ruda care avea oi la munte. Nu prea imi placea, oricum.

Confort food-ul meu erau cartofii prajiti. In untura capatata de la bunicii de la tzara, ca ulei nu aveam chiar mereu. Ah siiii… si cacao cu lapte dimineata. Super lux mi se parea. Laptele ala la punga era, totusi accesibil cand eram eu copil. Era totusi, putin pretios, tin minte ca mama nu ma lasa sa il fierb eu, sa nu il dau in foc, deci bai era daca se varsa din el…

Vremuri grele, ce sa inteleaga copiii de azi asa ceva, cand au de ales intre guacamole cu ou, tagliatele cu paste din grau dur cu somon, fresh de portocale, etc. Si mai bine ca nu trebuie sa inteleaga ce am inteles noi. Nu or sa isi stranga in suflet lacomia asta ilogica nascuta din carente extreme.