Unul din lucrurile bune aduse de criză a fost reașezarea prețurilor și chiriilor la case. Deja devenise Absurdistan, cu apartamente de 3 camere într-un rezidențial la 400 000 de euro. Nu contează, facem rate. Proprietarul vilei unde stau acum era nostalgic după vremurile când închiria cu 1200 de euro pe lună, dar ținând strâns de cei 350 de euro virați de mine. Părinții mei își aduc aminte cu plăcere de vremurile când li se oferea 80 000 pe apartamentul lor de 2 camere, iar acum nu reușesc să îl dea cu 30 000. Și tot așa.

Problema e că, din păcate, criza nu a reușit să regularizeze și prețurile. În continuare, în românistan, 90% din venituri se duc pe mâncare, pentru că prețurile au rămas excepțional de mari.

În Poiana Braşov, porumbul fiert costă 6 lei, vata de zahăr 5 lei, iar micii 2,5 lei cu tot cu pâine şi muştar

De aici

Serios, o jumătate dintr-un știulete de porumb, 6 lei? Adică 2 dolari? O jumătate de linguriță de zahăr, 5 lei? Am fost acum un an în poiana brașov, mi-am luat un tricou care s-a dus la prima spălare, a costat 100 de lei. 30 de dolari?

Da, e trist că vânzările au scăzut. Asta arată că până și vajnicii corporatiști, clasicii turiști de weekend, nu mai au bani de aruncat chiar pe toate porcăriile și preferă să îi dea mai degrabă pe chestii utile.

Pe de altă parte, e bine, pentru că prețurile vor mai scădea. De voie, de nevoie.

În altă ordine de idei, Rompetrol a scumpit EFIX-ul cu vreo 30 de bani, pe timpul viscolului și ninsorii. La aceeași stație, am băgat înainte de viscol cu 5.67. Ieri era 5.97.

Pentru că merit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.