Textul este primit pe mail, de la un cititor care nu doreşte să i se divulge numele, pentru ca nu este important şi nu urmăreşte celebritatea.

Sunt puţin confuz. Ce înseamnă a fi blogger? Nu caut definiţii, încerc să înţeleg atitudini. Când te lauzi toată ziua fie pe blogul personal, fie pe twitter că nu citeşti alte bloguri, mă laşi mască. Adică îţi place să fii parte a unei comunităţi, faci caz de poziţia ta în Zelist, recunoscând altfel că depinzi de ceilalţi, dar nu-i citeşti pe alţii. Poate doar pe ăla şi pe ăla. Dar atât. Că tu eşti miez, se ştie. Eşti cel mai talentat. Eşti un artist. Artă pentru artă, cum s-ar zice.

Ceilalţi? Nişte plebei. Vrăjeală ieftină. Experienţe neinteresante. Tu, doar tu, numai tu. Simţi în tine forţa creatoare pulsând. Simţi că ai fost ales să-i luminezi pe mitici, să le arăţi calea. Dacă ai avea mai mult timp să scrii, ar curge fluviu articole senzaţionale, izvorâte din experienţe unice. Adevărate felii de viaţă.

Din nefericire, apropierea roblogfest-ului te va coborî din turnul tău de fildeş. Vei întrerupe istovitoarea muncă de creaţie. Vei ruga muza să ia un cornet de seminţe şi o bere, să-şi omoare timpul în faţa televizorului cât lipseşti. Pentru că trebuie să pupi în fund nişte confraţi. Să le zici cât de mult contează pentru tine munca lor. O adevărată inspiraţie. “Eşti o călăuză în bezna internetului românesc. O torţă”, îi vei spune grasului ăla pe care îl dispreţuieşti atât de mult. Poate. Poate. Poate iei un os, un premiu cât de mic, să poţi să te întorci în turn la muză şi s-o regulezi, sperând că a ameţit-o berea…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.