Știți cum e aia cu copiii? În care ești disperat, în primul an de viață, că ți-e frică să nu moară, că nu vrea să doarmă noaptea, că nu vrea să sugă, că răcnește ca o trompetă, că nu ai mai dormit de nici nu mai știi când și ești pregătit să îți întâlnești făcătorul în orice moment, doar ca să simți că dormi? După care încep să se deplaseze de ici colo și realizezi că atunci când era doar ca un viermuș, era minunat și nu prea aveai griji că o să mânânce un gândac mort de pe jos sau o să bage o furculiță în priză.

Well, să știți că chinurile nu se opresc după ce nu mai ai griji dacă bagă degetul în priză sau după ce învață să treacă singuri strada. Între noi fie vorba, și acum se strânge ceva în mine când pleacă singuri de acasă pe undeva și văd pe telefon mesaj că s-a plătit intrare la metrou. Revenind, după ce trece o anumită perioadă din viață, încep să aibă și pretenții. Adică, mă scuzi, tu nu îmi iei mie telefon orice chinezărie cu android, ok? Că mă duc la școală și mă fac de râs. Da, prieteni, chinul nu se oprește niciodată, să știți, fiți pregătiți pentru ce e mai rău.

Mno, având în vedere că fiică-mea, la anul, își face primul buletin, încercările sunt mari. Simt în privirea ei că nu mai e mulțumită de telefonul ei și mă gândesc că următorul trebuie să îmi ridice puțin ștacheta stimei de sine, să redevin cel mai tare tată din lume și restul.

Am ochit un samsung s23, pentru că na, tineretul vrea Android, vrea ecrane mari, rapiditate și vrea un nume cu rezonanță. Sigur, mă mai gândesc, am încă timp, dar voiam să știu, tații de puști care se confruntă cu probleme de gen, copiii voștri sunt mulțumiți de alegerea asta?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.