Astăzi sau cel târziu mâine, voi trimite premiul pentru concursul Puma. Cei doi câștigători sunt:

BacăulTău

Off… sunt atat de multe…

a) Bucuria de pe chipul lui Balint atunci cand a inscris golul egalarii impotriva Argentinei. In timp ce Camerun si URSS o pusesera de un blat micut (comunistii au inscris exact atatea goluri cat le-ar fi trebuit pentru a lua locul 3 in grupa), sarantocii din Romania le-au tras-o campionilor mondiali exact cand trebuia.

b) Primul gol al lui Schillaci din meciul cu Austria. Dar nu faza in sine, ci bucuria de dupa, acea cursa nebuna prin fata tribunelor pline de tifosi. Nu cred ca mai era un copil in Romania care sa nu se creada Toto dupa marcarea golurilor de pe maidan.

c) Dansul lui Roger Milla, infuzia africana a campionatului. Parea un primitiv pentru care jocul de fotbal se identifica cu vanatoarea. Am regasit acel sentiment in 2002, cu echipa Senegalului.

d) Conflictul Voller – Rijkaard. E ciudat pentru ca de la acel meci nu mai imi amintesc decat celebrul schimb de lichide. Tinand cu Germania, eram in stare sa il strang de gat pe olandez.

In rest, un campionat destul de slab. Nu mi-am dat seama de asta decat patru ani mai tarziu. In 1990 eram deja socat ca exista in lume ceva atat de uluitor precum Campionatul Mondial de Fotbal. Iar socul m-a determinat sa imi fac in urmatorul an o colectie impresionanta de surprize Turbo (pentru cunoscatori), pe care le-am pierdut la fel de repede intr-un schimb echitabil de timbre… 🙂 )

kiko

Tin minte ca aveam pe vremea lui Ceasca un TV Diamant, care bine-nteles ca era tot timpul stricat. Asa ne-a prins si Revolutia, pe care am vazut-o la tv-ul vecinilor. Taica-meu lucra la oficiul de calcul si l-au trimis in delegatie la Timisoara dupa un calculator exact in zilele cele mai fierbinti ale Revolutiei. S-a intors de acolo alt om. Tin minte cum ii povestea maica-mii despre morti si sange pe jos prin centrul Timisoarei si alte grozavii. Noi, copiii, cica dormeam, dar de fapt trageam cu urechea de dupa usa. Oricum, calculatorul ala era un TIM-S (ceva gen HC-85, pentru cunoscatori) si functiona impreuna cu un televizor color Elcrom. Revelionul ‘90 l-am facut fara televizor in casa. A fost cel mai naspa revelion din viata mea. Cred ca nu e nimeni care sa nu-si aduca aminte ca, pe vremea aia, revelionul era cam singura data cand puteai sa vezi “glume” cu Dem Radulescu la tv. Pt. noi insa a fost simplu: la ora 10 am mers la culcare, ca in orice zi obisnuita. Dupa cateva luni a inceput Italia 90, iar eu eram microbist inrait pe vremea aia. Dupa faza cu revelionul, taica-meu a zis ca-si baga picioarele si aduce acasa de la servici tv-ul ala Elcrom. Mi se parea corect, mai ales ca-si riscase viata pt. el la Timisoara, plus ca asa aveam si eu sanse sa vad campionatul la tv color! Mai tin minte si acum golul lui Lacatus in poarta lui Dasaev, pe Toto Schillaci, salvatore della patria (sper ca asa se scrie)… Dar cei mai tari mi s-au parut camerunezii, mai ales cand au batut Argentina in 10 oameni. Parca vad si acum golul lui Oman-Biyik. Iar cartonasul rosu parca il luase frate-sau, Kana Biyik…
Si mai tin minte ca in finala a fost un cartonas rosu la un fault la Klinsmann, care a simulat mai ceva ca Laca in zilele lui bune. 🙂 )
Ce vremuri… Bine ziceau italienii: Notti magiche…
PS: mi-am adus aminte si ca in pauzele meciurilor se dadeau celebrele reclame: “Fugi! Un pantof Adidas Torsion” 🙂 )

Câștigătorii sunt rugați să îmi trimită o frumusețe de mail cu datele de contact pe adresa admin at arhiblog.ro .

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.