Când ți se împuținează opțiunile de cumpărare

@IN
Dacă bagă o fasole cu chili de dimineață…

Io zic că este mult mai bine să-l fi făcut terci un TIR de douăzeci de tone, decât să dai de el pe la bancă, sau și mai rău, infirmier la spital.

@IlevuNelu Am o poveste și cu unul din ăsta peste care am dat la spital, da’ asta nu-i așa funny.

Trebuia să mă operez de o hernie inghinală, că deja o aveam de ceva timp și se făcea simțită mai ales când dădeam la buci în poziția aia când te lovești cu partea inghinală de bucile don’șoarei, și cu cât are don’șoara curul mai bombat cu atât te determină să i-o împingi mai într-o parte (în cazul meu în dreapta, că aveam hernia pe dreapta) și se creează o inegalitate de fricțiune, ceea ce face don’șoara să tragă lejer pe partea dreaptă după aceea, și nu e ok, că începe să meargă în cerc, etc.
Așa, și mă programez eu la operație, examene, chestii.
Mă duc la spital, întrebări, ce mâncați domnu’ Cotton Eye Joe, sunteți cumva vegan, nu doamne-ferește, bravo domnu’ Cotton Eye Joe, vorbesc cu anestezista, analize de sânge, din astea. Plm, eu nu sunt rasist (cel puțin nu de bună voie), dar ar fi de menționat, așa fără motiv, că toate persoanele cu care am avut de-a face până la faza asta erau persoane albe, europene, cred că și heterosexuale, nu că asta ultima ar conta. Deci fără motiv, da? Boooon, și vine ziua operației, mă prezint eu acolo, cu un schimb de haine, cu bateria plină la telefon, cu rugăciunile spuse, dușul făcut, ba chiar și epilat acolo unde era hernia căreia îi pusesem gând rău, cu instrucțiuni lăsate acasă don’șoarei cu curu’ bombat că “dacă nu primești vești de la mine în 12 ore să vii la spital să mă cauți da’ fii atentă să nu mergi în cerc”, deci eram gata, pregătit, cu tot ce trebe.

Ajung eu acolo, sărumâna, mergeți în sala de așteptare, asistenți, medici, plm, toată lumea pe-acolo foarte amabilă, zâmbitoare (nu, nu eram în România), vine o asistentă “domnu’ Cotton Eye Joe veniți cu mine vă rog”, mă duce în salon, acolo iar alte asistente, asistenți, toți de treabă, ce să mai, aproape că mă gândeam “ia uite bre ce oameni faini, ar trebui să vin mai des p-aici pe la chirurgie”.
Acuma, iar fară motiv, da’ toți ăștia de până acuma și ei erau persoane albe, europene, civilizate, și se comportau ca oamenii. Asta așa, ca informație total aleatore, fără nici o relevanță. Bun.
După aia, la un moment dat, fix când venise chirurgul să vorbească cu mine și îi explicam eu că “da, dom’ doctor, și după aia o văd că se dă jos din pat și începe să meargă, așa, în cerc” văd că intra anestezista. O știam deja, că vorbisem cu ea înainte, femeie de treabă, albă și ea, europeană și civilizată, zic așa numai ca să mă aflu în treabă, total aleatoriu și fără motiv.

“- Bună ziua domnu’ Cotton! Bună ziua doamna doctor! – Ce faceți domnu’ Cotton? – Ce să fac, doamnă, și io pe la chirurgie ca băieții. – A bine, haideți că facem operația, vă fac o anestezie epidurală, adică injecție în coloană, și mâine puteți pleca acasă – Salam Aleykum!! – Bine doamnă, oricum io nu mă grăbesc…” SCRÂÂÂȘT!! Ia opriți mă filmu’!! Ce-a fost asta??

Când mă uit mai bine, în spatele anestezistei se făcea așa ca un fel de întuneceală diformă, cu mai multe tentacule din alea mici și negre, cu care părea că se agață de aer, din care se vedeau doi ochi care mă priveau cu ură. Se hrănea cu lumină. Zic “bă ăsta nu cred că-i alb, european, civilizat, din ăla…”.

Anestezista: “A da, asistentul meu, Ahmed. Ahmed – domnu’ Cotton, domnu’ Cotton – Ahmed. Ahmed e din Maroc” zice ea.

Întuneceala face două zvâcniri în aer, ca două spasme tremurânde de parcă murea în lumea ei și lua ființă în lumea noastră, și se strânge, se contorsionează, se subțiază pe alocuri iar prin alte părți se îngroașă, în timp ce aerul vibra în jurul ei, și ia forma unui cap, cu un gât, după aceea niște umeri… tentaculele se retrag și ies prin alte locuri, se unesc, colcăie și iau forma unor brațe… Se schimbase total. În afară de ura aia metafizică, care sfredelea din ochii ăia mici ca două găuri care sfâșiau țesătura fragilă a realității noastre, deschizând porți directe spre esența iadului însăși.
Tentaculele luaseră forma unui braț cât de cât uman, care acum era întins înspre mine, și aștepta o strângere de mână.

– “Wa-aleykum as-salam” îi răspund zâmbitor în timp ce îi strâng mâna, gândindu-mă că dând un răspuns pe aceeași limbă o să intru mai ușor în grațiile acestei himere lovecraftiene. Acum își definise mai bine forma umană – dintr-un personaj Lovecraftian devenise un personaj creat de Petre Ispirescu, undeva pe la 32 de ani, mic de vreo 1 metru 60, cu un nas lung și cârn, și cu o privire rea ca un blestem.
Un Pinocchio sculptat nu de Geppetto ci de Satana însăși.

– A, ești musulman și tu? mă întreabă o asistentă, auzind răspunsul meu. Înainte să zic eu că nu, răspunde el, Satanocchio, în locul meu: “Ei, musulman… nuuu…” și continuă să se uite urât la mine.
Decisese Satanocchio că nu-s vrednic de statutul de musulman, statut pe care nu că aș da eu doi bani, dar pe care el îl prețuia foarte mult.

Acuma să vă explic de unde venea ura asta a lui Satanocchio față de mine.
Subsemnatul Cotton Eye Joe arată ca un om despre care mulți dintre părinții voștri (și dintre voi) și cel puțin doi dintre părinții mei, ca să nu mai vorbim de românii care se înghesuie să ia aghiasmă de Bobotează, ar spune că, în ciuda celor patruj de ani, încă nu i-a venit “mintea la cap”.
Anume, Satanocchio a văzut și el în ziua aia, în salon, ceva ce cu siguranță și lui i s-a părut ca o întuneceală neagră cu tentacule ce se agățau de aer, adică un bărbat cu părul lung până la cur dar ras în părți, cu un cioc lung de vreo 35 cm și prins cu elastice (căutați Kerry King pe Google, că eu poate nu explic bine), 6 piercing-uri într-o ureche și 9 în cealaltă, tatuaje, tricou negru cu niște desene de o spiritualitate îndoielnică, blugi stone-washed, lanț atârnat la curea și bocanci New Rock. Mulți dintre voi ar spune că de ce plm mă duc la spital îmbrăcat așa, dar 1) așa mă îmbrac mereu, daily, de vreo 25 de ani, și 2) aici în societatea asta nu există prejudecățile alea pe care le întâlnim în România fata de chestii de genul ăsta, nimeni n-a avut ever vreo problemă cu asta, nici la bancă, spital, instituții, etc. Decât un eventual fanatic religios, ca Satanocchio, și asta numai pentru că el nu venea din societatea asta.

Bun, și se continuă cu zâmbete, galanterii, etc, toată lumea foarte de treabă în afară de Satanocchio care se uita la mine de parcă vroia să mă opereze acolo în salon pe jos fără anestezie. La un moment dat pleacă toată lumea, iese și Satanocchio plutind în aer fără să atingă podeaua, rămân eu să mă pregătesc pentru operație. Mai stau ce mai stau și vin asistenții, mă duc în sala operatorie, și înainte să intrăm în sala operatorie vine Satanocchio la mine. Îmi zice că trebuie să-mi aplice electrozii pentru monitorizarea funcțiilor vitale, și îmi deschide într-o parte cămașa aia care se dă la pacienți. Și vede tatuajele. Și începe:

“Aoleu… nu bun, nu bun… tatuaje… asta haram! Haram asta, Allah deloc nu place.”

Mă uit la el, omul părea că glumește, pe o parte zâmbea, dar pe de altă parte cam avea atitudine de om supărat, deranjat, enervat. Gesturi agresive când mă dădea cu gel acolo înainte să aplice electrozii… ia uite-l p-ăsta, băi deci nu-mi venea să cred. Toți ceilalți erau pe-acolo cu alte treburi, în sala operatorie, eu cu Satanocchio eram într-un fel de anticameră, îi vedeam pe restul dar nu erau chiar aproape, oricum nu auzeau nimic din ce zicea Satanocchio.
Îmi ia brațul să îmi bage o perfuzie, vede alte tatuaje.

“Vaaaaiiii !!! Și-aicea??? Nu, nu… așa nu bun… nu bun, nu bun… Haram, haram! Tatuaje și urâte, uite, cranii… am văzut și mai devreme, pe tricou… nu bun! Haram! ”

Man, ești pe bune?? Fusese ăsta atent și la ce era imprimat pe tricou când m-a văzut în salon, bă da înseamnă că îl rodeau tare chestiile astea… Nici nu știam ce ar trebui să gândesc, eram luat prin surprindere de o asemenea situație, nu-mi venea să cred că ăsta, care ar trebui să facă parte dintr-un personal medical profesional în plm, îmi făcea morală acuma pentru că tatuajele mele nu se potrivesc cu religia lui. Și nici nu prea îmi mai venea să mă las pe mâna lui în timpul operației. Omu’ zâmbea, da’ nu prea era zâmbetul lui, pe o parte părea ok, dar pe altă parte parcă vedea prea multe tatuaje, arunca cu instrumentele pe tăvi acolo, nervos, morții lui… m-am uitat la cum îmi băga acul ăla pentru perfuzie, a făcut ok, fără durere, fără să spargă vena, nimic. Adevărul e că nu avea deloc față de prost Ahmed, era el musulman venit din Maroc, dar avea o privire inteligentă, cel puțin comparativ cu media conaționalilor lui, știa ce să facă, era sigur pe el, nu era pierdut sau ceva de genul, părea destul de pregătit, calculat, plm. Vorbea destul de pocit limba, dar asta nu pentru că nu-l ducea capul ci mai degrabă cred că îi fusese lehamite să se perfecționeze în limba omului alb, că pentru el o fi haram și aia. Deci problema nu părea a fi competența lui, ci mentalitatea. Omu’ pe de o parte îmi zâmbea, dar pe altă parte parcă avea draci pe mine, vizibil, pentru că nu mă potriveam religiei lui.
Incredibil, nu altceva. Zic “plm, toți restul, de la asistenți până la chirug, sunt ok, la urma urmei nu face ăsta ce vrea el”.

Bun, și mă bagă în sala operatorie. Băi și vine Satanocchio la mine:

“Îți fac eu injecția în coloană.”

Du-te-n plm d-aici, deci nu cred așa ceva!!! Mi-am adus aminte că mi-a zis anestezista că e asistentul ei. Futuți… să vezi cum mă duc eu să mă operez de hernie și ies paralizat, mă lasă Satanocchio acuma în scaun cu rotile pentru că nu-i plac tatuajele mele.
Vine anestezista la mine, cred că observase că ultima veste primită m-a cam agitat, și îmi spune “îți face el injecția dar eu supraveghez tot, n-are cum să greșească, e ca și cum ți-aș face-o eu”.
Mno să-mi bag pula, fir-ați voi să fiți ai dracului cu diversitatea și incluziunea voastră… din 12 oameni câți sunteți aici e de ajuns unul să fie “divers” și deja uite ce se întâmplă, în loc să stea pacientul liniștit pentru operație mai tare i se bagă filme în cap, filme pe care i le dă numai “diversul” vostru, bagumi-aș pula-n Ahmed și-n Islamul lui și-n Allahul lui să-mi bag.
Și se pune anestezista, cu Satanocchio, în spatele meu, și mai că nu-i ținea ea mâna pe mâna în care avea seringa. I-a zis tot, unde să bage, cât de încet să bage, etc. Eu mă gândeam dacă e posibil să fie atât de tâmpit Satanocchio încât să-și bage pula în propria lui libertate și să înfigă intenționat acul ăla în vreun nerv sau ceva, înainte să apuce să-l oprească anestezista, numai ca să știe una și bună că a făcut o faptă bună în numele lui Allah și a nenorocit un infidel.

Se pare că n-a fost chiar așa tâmpit Satanocchio până la urmă, că a făcut anestezia perfect, și după operație, care a decurs foarte bine, mi-a revenit complet și controlul asupra picioarelor, așa cum e normal.
Dar, chiar dacă de data asta n-a combinat Satanocchio nimic jihadist, nu pot să nu mă gândesc ce fel de tratament ar putea primi un pacient din ăsta mai “haram”, așa ca mine, atunci când n-ar fi numai Satanocchio singurul “divers” din echipă, așa cum era acuma, când toți restul stăteau cu ochii pe el. Ce tratament ar primi respectivul pacient atunci când și alți medici din echipa aia, gen anestezistă, chirurg, și alți asistenți, ar fi și ei de aceeași religie și de aceeași mentalitate ca a lui Satanocchio.
Mă gândesc numai așa, fix de-ampulea, ca să mă aflu-n treabă, total aleatoriu și fără nici o relevanță.

Nu stiu sigur despre fundatia ASTA, dar nu inteleg cum pot fi asa multi oameni nestiutori. Imagineaza-ti ca o fundatie sau asociatie non-profit are o echipa de oameni care implementeaza activitati. Un contabil, un coordonator de proiect, un coordonator de voluntari, asistent social sau psiholog, etc. Daca echipa asta primeste o donatie de 100 de ron, nu ti se pare normal sa opreasca 20% din suma asta ca sa plateasca salariile oamenilor care fac munca respectiva? Daca nu ar face asta, cum crezi ca s-ar cheltui suma aia de 100 de ron, toata? Cine s-o cheltuie? Cine face contabilitatea? Cine se ocupa de acte? Cine face munca efectiva (fie ca e vorba de terapie, de luat caini de pe strada, sau de sters copii la fund)? Din ce platesc chiria biroului? Sau abonamentul la internet?