hasselhoff

Legat de bătăușul de la Alandala Beach din Mamaia, mi-am adus aminte de o chestie petrecută de foarte mult timp, în negura anilor, când cozile la orice reprezentau un modus vivendi, indiferent de ora din zi și din noapte.

Stăteam, copil fiind, maxim 7-8 ani, la coadă la măcelăria de la Stadionul Olimpia, cunoscătorii o știu, acum e Mega Image. Undeva seara, nu îmi amintesc exact ora, dar știu că era cald și întuneric, deci pe acolo. Nu vă uitați că eram mic, stăteam la cozi de pe la 5 ani, la 6 ani mă trezeam la 3.30, să prind coada la lapte și iaurțele, pentru frații mai mici. Făceam cu schimbul cu părinții câte 2-3 zile legate, la coada de la Piața Amzei, măcelăria unde mai aduceau, din când în când, carne. Părinții la muncă ziua, eu cu frații de mânuță, la coadă. Seara prelua mama sau tata, noi plecam acasă. Și tot așa.

În fine.
Cum stăteam noi la coada respectivă, cineva a lansat zvonul că o să vină o mașină cu ouă. Vă dați seama, ouă. Era ca și cum ziceai că vine o mașină cu virgine excitate, direct pe linia frontului. Majoritatea dintre noi nu mai văzuse ouă decât ca eufemism, seara, la lumina lumânării, că energie electrică nu aveam.

Normal, ca prin farmec, în fața cozii au apărut toate ciorile, pardon, toți țiganii din cartier, cu mic, cu mare, puradei, pirande, pușcăriași și pușcăriabili, toată fauna vitanului se înghesuia în fața cozii, care oricum era și așa uriașă și devenea și mai uriașă, pentru că zvonul se răspândea și veneau oameni din toate colțurile cartierului.

La un moment dar, din mijlocul mulțimii, se desprinde o doamnă pe la vreo 30 de ani, cu dorință de dreptate în glas și începe să urle la țigani să plece, să nu mai strice rândul croit atât de migălos de către civilizații de noi.

Desigur, nu a primit decât o flegmă în față și niște înjurături, însoțite de amenințări cu bătaie, viol, teabagging, dirty sanchez și altele. Da, și atunci, ca și acum, țiganii erau niște demni conlocuitori ai țării, doar că, din păcate, încă nu fugiseră toți în alte țări, mai cu ajutoare sociale.

Enervată maxim, cucoana iese din rând, se duce la țigan și îi strigă în față:

– Porcule, ai să plătești pentru mizeria asta! Sunt cu bărbată-miu la coadă și o să te bată de o să te caci pe tine! Costele, vino încoa, Costele, că situația a escaladat major.

Și iese din rând Costel, care până atunci se prefăcuse că nu vede nimic, foarte ocupat fiind să aibă o discuție relevantă despre construcția socialismului cu un vajnic bătrân, coleg de coadă și participant activ la Bumbești Livezeni, Jiu și alte șantiere unde se modelau tinerele mlădițe ale patriei.

Well, Costel era orice, dar nu înfricoșător. Mic de statură, cu părul creț, peste urechi, foarte davidhasselhoffian, o mustață foarte delicată peste buze, pantaloni evazați și cămașă colorată, era modelul luptătorului la tinerețe. Nu îți era frică să treci cu el pe lângă o haită de câini, pentru că îl ofereai momeală și scăpai.

– Costele, să știi că cioara asta m-a înjurat și m-a scuipat!!

Se vedea cu ochiul liber că săracul Costel tocmai căcase steagul și avea un ditamai nodul în gât, tremurau obrajii pe el ca pleurotusul în bătaia vântului. Cred că și țiganul râdea de problema dilematică a lui Costel, pentru că nici nu se mai obosea să o bage în seamă pe caucaziancă.

– Hai dragă, să nu ne băgăm laolaltă cu pleava. Nu se face, o familie ca a noastră să se amestece în certuri de cel mai jos nivel. Hai să mergem și să ne liniștim, sunt sigur că și mâine găsim ouă.
– Costele, dar m-a scuipat!!
– Ei, poate ți s-a părut, la urma urmei, suntem toți nervoși, asta e situația.

Și a luat-o de braț și au plecat, ea spunându-i lui
– Bravo, ai fost un bărbat adevărat și matur în situația dată, cine știe ce i se putea întâmpla țiganului, mai ajungeai, doamne-ferește, pe la tribunal.

A, da, nu au adus ouă.