Contul meu
Citeam articolul acesta plin de hate și am realizat că sunt de acord cu cel puțin un punct. Copiii.
Tovarăși, dacă aveți copii mici, care încă sunt la nivelul maimuțicilor, gen câțiva ani și vă plac călătoriile, vă anunțăm că acei copii nu fac deosebirea dintre Notre Dame și Ciorogârla, lor le e perfect perpendicular unde se cacă în pamperși.
Foarte serios, una din chestiile nasoale cu care te căpătuiești, atunci când devii părinte, este responsabilitate. Adică începi să faci lucruri care nu neapărat îți convin, dar trebuie să le faci, pentru interesul superior al copilului.
Desigur, chestia asta trebuie să vină și cu puțin creier și să realizezi că, exceptând mersul la plajă cu ei, ca să fixeze vitamina D, ieșirile cu copiii în excursii sunt doar egoisme, nu sunt în interesul său. Copiii nu apreciază nimic de genul acesta și li se rupe masiv. Dar nu poți să renunți la plecat în concediile pe care le aveai înainte de a plodi și atunci te minți singur că vai, îți duci copilul peste tot.
Și așa avem avioane pline cu plozi care urlă din cauza diferenței de presiune care le afectează urechea internă, avem muzee unde urlă plozi plimbați în căruțuri, sătui de drum, căldură, oboseală, foame, avem restaurante unde nu poți să mănânci din cauza răcnetelor de copii și tot așa.
Da, știu, nu e o opinie care să meargă cu valul și să împrăștie love și bunătate.
Bună dimineața.
NOU
si nici parintii lor!
NOU
Cand carciumarul nu permite accesul plozilor, sa-l inpulam.
NOU
da, sa-l. pentru ca el e obligat sa serveasca pe toata lumea. maine carciumarul o sa considere ca aia cu numele de liviu sunt retardati si miros urat, deci nu au acces. intelegi sau iti fac o schema.
NOU
depinde, in unele tari (sau majoritatea), unde se serveste alcool e interzis cu minori, aia plozi tot minori sunt.
NOU
e interzis sa servesti minorii cu alcool, e o diferenta. mare. de 180o
NOU
@arhi si interzice accesul oamenilor pana se inchide si aia e. Nu crezi ca ar trebui sa fie alegerea propietarului pe cine serveste atat timp cat poate justifica de ce a refuzat clientii? Ca si client nu vreau sa am pe cineva in perimetrul meu care miroase urat la fel cum nu vreau sa am un copil care alearga printre mese sau care oracaie pe undeva. Cand fumam eram eu atent sa nu fumez aproape de copii fiindca pe parinti ii durea in cur ca au adus copii intr-un loc unde se fumeaza. Din punctul meu de vedere ar trebui sa fie absolut normal sa iti selectezi clientii si sa ii pastrezi pe cei care ii deranjeaza cel mai putin pe cei din jurul lor.
NOU
Foarte adevarat !….Dar e ptr cine are creier ….
NOU
Cand era sotia gravida, medicul la care faceam verificarile ne tot intreba: si cum sunteti, ce va place, ce concedii faceti, etc. Evident ca povesteam cam tot despre locurile vazute, ce preferinte avem in concedii, ca sunteti genul de turisti care viziteaza activ chestii (nu neaparat muzee si catedrale), nu stam sa zacem pe undeva, ca in principiu ne cam ardem la soare si facem alergii solare. Si ne tot spunea: vedeti ca in cazul asta nu va recomand deloc sa luati copilul cu voi peste hotare pana face 5 ani, cand poate manca destule chestii din meniul unui restaurant fara sa ajungeti la urgenta cu el si nu urla ca o maimuta atunci cand lumea sta linistita. Exemplul personal al medicului era ca a luat copilul de la 6 ani incolo, cand deja putea buchisi pe meniu chestii si-si cam comanda singur mancare. Fie-mea are 4.5 ani si abia la anul ne gandim sa o luam cu noi in avion. Acum inca mai are faze din alea cu plans si istericale cand se trezeste brusc din somnul de dupa-amiaza.
Un prieten s-a dus cu copilul de 2 ani in Bulgaria la all-inclusive. Dupa 3 zile a dat intr-o enterocolita, a dat drumul la o diaree in piscina hotelului, care a trecut prin pampersul vietii de inotat in piscina, ma-sa a strans bagajul iar tac-su a platit cheltuielile de golit piscina si a facut chesck-out. In 3 ore de raliu au fost in Bucuresti la clinica. Atunci au vazut ca se poate merge si cu 160km/h fara sa te gandesti ca iei amenda, cand e pe viata si pe moarte.
NOU
My friend, what the fuck are you talking about? Sa tragem concluzii dintr-o singura experienta personala ca trebuie sa tinem copiii in tara lor de bastina pana la 5 ani? Ca mersul cu avionul e ceva ce un copil nu poate suporta pana la vreo 5 ani, dar cel cu masina sau trenul sunt mana cereasca pentru copii?
Personal sunt de acord ca pentru copiii nu conteaza unde sunt si ca reusesc sa se distreze indiferent ca sunt la Paris sau la Buzau. Pe de alta parte, voi ce tineti minte din copilaria copilului? Statul acasa si schimbatul de pampersi si urletele sau momentele alea in care ati rupt rutina si ati mers undeva nou/interesant/in afara casei?
NOU
WTF?
NOU
@Clinch Momentrele alea cu pampers si urlete sunt 80% din momente, normal ca tii minte majoritatea. Si daca mergi undeva sa rupi rutina, tot nu scapi de pampersi, urlete, crize, doar ca esti departe de casa unde ai tot ce iti trebuie sa ameliorezi situatia. Incerci sa te pacalesti, dar e un chin. Ca il plimbi pe ici pe colo, la o ora de mers cu masina, e altceva. Te poti intoarce acasa oricand cel mic necesita asta, deci nu se pune ca vacanta. Pana cand te intelegi cu cel mic, mai mult de atat nu e fezabil, el nu tine minte nimic iar voi nu va distrati.
Trebuie sa iti asumi ca viata ta nu va mai fi la fel dupa copil si nu poti face lucrurile ca inainte. In cazul calatoriilor, fie mergi cu el, dar asta inseamna ca pentru el, tu te pui pe planul doi. Nu mai e vacanta ta, e vacanta lui si tu ai grija ca el sa se simta bine.
Fie daca vrei vacanta ca inainte, il lasi cu bunica/sora/matusa/etc. si plecati doar voi doi.
Ambele nu se poate!
NOU
Ooo, nu spun ce urgie era in iulie-august pe ruta Paris (sau Amsterdam) catre Singapore, 13 ore. Cirduri de copii (sub 3 ani), unii inca in marsupiu, care se puneau pe oracait cind unul singur dadea “semnalul”. Curse pe coridoare, tavaleli pe jos de ambitie…
NOU
cunosc pe unul dintre inteligentii care si-a carat progenitura oracaitoare la 1-2 ani in concedii. cand ajungea pe plaja avea un tarus si o sfoara cu care il priponea de picior, ca era greu de supravegheat!
NOU
@Daddy – Exista ham special pentru copii, sa ii tina priponiti intr-un perimetru.
NOU
informatia este foarte utila, dar nu sunt in publicul-tinta!
NOU
Gioconda a vrut sa-si faca un selfie cu Beyonce si sponsorul ei. Cine o poate acuza?
NOU
Sau aia care insista sa ii lasi in fata la coada la intrarea de la diverse obiective “ca sunt cu copilul” .
NOU
oh da.lasati acest plod sa vada.monalisa, e o problema de viata si de moarte!!
NOU
Exista si locuri care incureajeaza chestia asta (case prioritare, agenti de paza care iti fac semn sa te bagi in fata etc). Am si profitat, m-am si simtit vinovat, am si simtit in coaste privirile pline de ura ale celor de la coada. De atunci incerc sa evit pur si simplu obiectivele cu cozi la intrare.
Un caz special e la Otopeni, unde merita sa-ti iei caruciorul cu tot cu copil numai pentru a avea acces prioritar pe la scannerul special, altfel cozile in perioada vacantelor au devin oribile.
NOU
Fata de gratuitatea transportului cu avionul pana la 3 ani, prioritatile alea sunt fleacuri, in cazul in care chiar beneficiezi de ele. De cele mai multe ori, atunci cand coada era serioasa, am fost invitat in fata abia cand ajunsesem oricum la capatul cozii.
NOU
Sau mai sunt si mamele (si cate sunt de-astea!) care se mira cum indraznesti sau cum te lasa inima ca tu sa lasi copilul cu bunicii (cu care se intelege excelent de altfel, si cu care nu se vede destul de des oricum) pentru ca nu vrei sa il cari peste tot dupa tine, mai ales daca iti place sa te obosesti in vacanta. Sincer, nu stiu altii cum sunt, dar chiar nu vad de ce ai chinui copilul si te-ai chinui si pe tine intr-o vacanta din care oricum nu intelege nimic. Ok, mare, munte. Dar atat.
NOU
mamele care nu-si duc copiii cu ele le cauzeaza autism. se stie deja din anii 50 de la cercetarile lui Wiz Khalifa. E de la sinteza de Blink 182. dar nu ati auzit voi de-astea.
NOU
Nu toti avem bunici cu care sa ii lasam si nu toti suntem nebuni sa ii plimbam pana la epuizare. Si cred ca se pot plimba copiii prin muzee si cand sunt mai micuti, daca stii ce ai de facut si in ce muzee sa ii duci si la ce ore si in ce zile. Degeaba vreau sa imi duc pruncul astazi in muzeu, daca e obosit dupa trecerea de ieri prin aeroport si dupa zbor de n ore. Dar dupa 2-3 zile de odihna poate fi chiar fun pentru toata familia. Nu duci copilul prescolar sa vada Monalisa, dar la un muzeu de stiinte naturale sau de stiinte in general, de exemplu, se pot distra. Sau plimbati prin oras cu un hip-hop, oprit la un zoo sau aquarium. Daca ai acces la o bucatarie, poti sa eviti restaurantele cu succes. Cand pleci, pleci cu o caserola de snacksuri pentru copii, apa sa ii tii hidratati, un carucior in care sa doarma sau un sistem de purtat. Stii ca e ora de somn, te retragi la liniste si umbra si lasi copilul sa doarma, cat citesti ceva. Se pot face concedii reusite cu copiii mici, daca treci putin de egoismul parintelui care si-ar vrea viata libera de constrangeri inapoi. Si se pot face concedii cu copiii mici si fara sa deranjezi pe toata lumea.
NOU
Tot ce scrii aici este foarte rezonabil, dar nu este ceea raspuns la ce am scris eu. Toate exemplele tale se pot face foarte bine si in Romania/local (exceptand muzele de stiinta, dar pe bune, nu duci un copil de 1-3 ani acolo; nu intelege nimic). Nu inteleg de ce ai investi atatia bani intr-o vacanta si ai chinui copilul pe avion/check-in etc doar sa folosesti timpul din concediu la 30%, restul fiind la hotel dormind dupaamiaza sau la terase pentru odihna. Adica ok, daca iti permiti astfel de vacanta, foarte bine! Mai ales daca nu ai unde sa lasi copilul. Sau daca oricum la tine vacantele sunt lejere. Dar eu vorbesc de presiunea sociala cand ti se zice ca nu esti indeajuns de mama daca lasi copilul acasa si te distrezi fara el.
NOU
Nu prea vad unde e chinuitul copilului. Daca ar fi un chin copilul meu nu ar sari in sus numai la ideea de a pleca in concediu din nou cu avionul. Din ce am observat partea cu check-inul e mai degraba obositoare pentru noi, pentru ei e de regula amuzanta. La fel asteptarea in aeroport, condimentata cu numaratul avioanelor care decoleaza.
Partea cu intelesul e putin exagerata, de parca noi ne ducem in concediu precum bursierii de belle arte, nu doar pentru atmosfera si a ne simti bine. Ori in privinta asta fiica-mea de 2-3 ani a apreciat in mod sigur mai mult ca mine bolvanii de pe Acropole si din Agora. Eu am apreciat la fel de bine ca ea doar terasele din preajma.
Evident ca pentru noi e mult mai comod sa ne facem concediile fara copii, dar nu e necesar sa ne gasim scuze pentru asta. Oricum daca ne copleseste atat de mult chinul de a ii avea pe cap, putem sa facem si din vacanta lor un calvar, caz in care e mai bine si pentru ei sa ii lasam acasa.
NOU
recomandari de muzee pentru copii pana in 3 ani, please?!
NOU
Ventidius, faptul ca spui ca un copil a apreciat mai mult ca tine pietrele de la Acropole nu este un argument pentru vacante cu copii. Doar arata ca tu ti-ai ales prost obiectivele. Sa fim seriosi, un copil apreciaza si pietrele din fata blocului. Nu trebuie sa mergi in alta tara pentru asta. Si nu poti zice ca un copil de 2 ani apreciaza cultura mancarea cladirile peisajele la fel ca un om de 30 de ani. Nu om fi noi culti, dar pe bune ca intelegem mai bine decat un toddler. Iar legat de calatoria cu avionul, da, se entuziasmeaza ca e ceva diferit. Dar nu poti garanta ca exact in perioada concediului (pe care il planifici cu mult timp inainte) copilul nu va avea o zi proasta; si ca nu va face scandal in avion fix atunci. Sa nu mai vorbesc de eventuale febre etc.
NOU
Evident ca un copil apreciaza si pietrele din fata blocului, dar nu apreciaza toate pietrele la fel. De fapt, am inclus si anul asta mersul la Acropole printre obiectiv fix din cauza copilului, vazand entuziasmul lui de anul trecut. Entuziasm care nu a lipsit nici la a doua vizita, desi noi eram cu mult mai blazati. Binenteles ca copilul nu apreciaza cladirile, mancarea si nimic altceva in felul unui om mare, le apreciaza in felul sau. Dar pana la urma ce e concediul decat o iesire din rutina, intr-un cadru diferit, de ce nu ar aprecia si copilul acest lucru. Eu unul nu am observat nici o astfel de lipsa de apreciere. Pietroaiele, tablourile, cladirile etc. le poti vedea foarte bine si in poze. Ceea ce cautam de fapt cand le vizitam e atmosfera. Atmosfera pe care o poate aprecia si un copil. Ca aprecierea adultilor are o alta calitate, se poate, dar nu in mod obligatoriu. Mie mi se pare un punct de vedere excesiv de utilitarist, adica daca nu obtii toate beneficiile posibile integral, inseamna ca nu merita banii si ai pierdut banii.
Nu poti garanta nimic legat de concediu, nici daca pleci fara copil. Poate face foarte bine varicela, enterocolita sau orice altceva chiar in ziua plecarii. Banuiesc ca nu mai pleci stiind ca aiureaza din cauza febrei. Mie nu mi s-a intamplat sa aiba febra sau zile proaste pe aeroport, desi am plecat de cel putin 3 ori in fiecare an. Febra e febra, nu poti face predictii, dar daca nu a avut proaste dispozitii la aeroport nici dupa 15 zboruri, inseamna ca pot sa-mi fac o idee. E adevarat ca exista un risc si mi-am facut griji de fiecare data. Dar sunt griji cu care pot trai.
NOU
@daddy
Am facut aluzii intr-un post mai jos 🙂
NOU
mai taie din ele, da-le dracu, te faci de ras! centrul pompidou si galerii de arta, centre de interes turistic pentru copii sub 3 ani!
NOU
Centrul Pompidou tine tot felul de galerii de arta moderna, care mie nu imi spun mare lucru, dar care pot fi destul de amuzante pentru un copil de 3 ani. Picturile sunt destul de asemanatoare cu creatiile lor de la gradinita iar statuile sunt destul de fantastice ca sa ii intrige. Fii-mea s-a distrat de minune acolo, singura nemultumire a fost legata de faptul ca nu a fost lasata sa se catere pe cateva astfel de creatii. In plus, centrul are si niste scari rulante minunate care trec prin burlanele de sticla din fatada, un deliciu, am petrecut cel putin o ora acolo. Ca tot vorbim de statui, carul alegoric din fata Teatrului National din Bucuresti intrece orice loc de joaca, fiica-mea e in stare sa petreca ore intregi acolo, nu zic de cate ori era sa-mi sparg capul in fieratania aia monstroasa. Castelele si parcurile lor sunt chestii minunate pentru un copil, iar Chantilly ofera in plus si Les Grandes Ecuries, cu cai si spectacole de manej.
NOU
Testat. Ar fi o perioada ok undeva in zona 4-6 luni cand copilul inca sta cuminte in carucior si doarme foarte mult in timpul zilei, dar acolo ai putea avea problema mari cu zborul (nu stii pana nu incerci, unii copii dorm linistiti cu sanul sau suzeta in gura tot drumul, altii incep sa raga la decolare si nu se mai opresc pana la controlul de pasapoarte). Conteaza foarte tare si ora zborului. Si mai e si problema lipsei vaccinurilor de baza.
Am incercat “city break” pe la 10 luni si deja era super obositor si frustrant. De atunci, doar local, mare munte, cautat cu grija cazari linistite cu loc de joaca sau macar o curte mare cu iarba, in care sa-si consume energia. Daca ploua afara, ai pus-o oricum.
Sau, daca insisti pe varianta city break, alegi un oras in care ai mai fost, curat, cu vreme buna, cu multe spatii verzi si locuri de joaca, in asa fel incat sa tii copilul mult pe afara. Deci mai la sud de Bruxelles, Londra sau Amsterdam :D. Daca sunt 2 parinti poti sa bagi cate o zi fara copil pentru fiecare, sa se duca sa vada ce monalise vrea. In rest, fii pregatit sa te multumesti cu vazut cateva stradute si obiectivele pe afara.
Daca ai noroc de bunici sau bona deja e mult mai lejer, banuiesc, dar acolo deja spargi banii aiurea, mai bine lasi copilul cu ei acasa.
NOU
Am fost cu fica-mea afara inca de cand avea 9 luni si nu am avut nici una din problemele astea, desi pana acum, inainte sa implineasca 4 ani, am facut cu ea cel putin 10 astfel de calatorii. Nu imi aduc aminte sa fi plans vreodata in avion, nu serios cel putin, am avut grija sa ii dam ceva sa rontaie la decolare si la aterizare, fapt care a redus semnificativ durerea de urchi, daca a fost. Nici cu trenul sau feribotul nu am avut probleme nici cand am avut calatorii lungi. Doar cu masina, deoarece i se face rau daca merge mai mult de o ora. Restaurantele si terasele au fost dintodeauna printre locurile sale preferate, chiar si atunci cand isi manca mancarea proprie, cred ca s-a nascut stalp de cafenea, sunt printre putinele locuri unde este mereu cuminte si bunedispusa. A trebuit sa fim atenti mai tarziu sa evitam alimentele care contineau lapte de vaca, deoarece era elergica, dar nu a fost ceva complicat. Inteleg comoditatea de a face concediile fara copii, dar in cazul nostru nu a existat optiunea asta.
NOU
Consider yourself very lucky.
Stiu un cuplu de parinti care au plecat la greu cu copilul, cam 1 saptamana/luna in primii 2 ani, cand aveau si timp si gratuitati pentru copil. Numai avion, numai zboruri spre vest (2-4h). Chiar si un astfel de copil, teoretic invatat cu greul, tot mai facea crize de plans si dat cu fundul de pamant din nimic. Realitatea e ca, oricata atentie i-ai acorda, si oricat de “cuminte” ar fi copilul din fire, riscul sa oboseasca sau sa devina iritabil este extrem de mare.
Nu sunt de acord nici cu reactia extrema a celor doi influenceri, care acum sunt cu sacii in caruta si au copii mari, deci isi permit sa ne injure ca nu stam inchisi in casa cu copiii 🙂
Dar ceva moderatie e necesara, altfel iti pierzi timpul si banii aiurea si te intorci obosit si frustrat.
NOU
Recunosc ca am avut noroc in anumite privinte. Stiu parinti care au copil mic si nu pot manca la restaurant decat pe rand si pentru care mersul in concediu cu copilul a fost un cosmar. Crizele cauzate de oboseala, schimbarea rutinei sau de adaptare sunt posibile, mai ales in primele zile, dar de astfel de crize ai parte si daca stai acasa. Spre exemplu, anul asta la Atena, am avut surpriza sa nu ii placa deloc camera de hotel in care am stat prima noapte, era destul de mica si intunecoasa, cu mobilier banal. Pur si simplu nu mai dorea sa se intoarca acolo, de cate ori pomeneam de asta bazaia ca vrea acasa. Noroc ca a doua zi am plecat la Meteora, unde camera avea mobilier artdeco si un balcon cu priveliste minunata, iar la intoarcere am stat intr-un un apartament extrem de spatios. Genul asta de crize le-am avut insa din plin si in tara, nu mi s-a parut cu nimic mai dificil sa iti faci concediul afara.
NOU
Patim frecvent treaba cu restaurantul 🙁 Si nu numai la restaurant, nici acasa nu reusim sa mancam impreuna prea des.
Daca ma uit la proportia covarsitoare de copii cu nasul in tableta sau telefon din restaurante, deduc ca e o problema frecventa. Deocamdata am refuzat sa apelam la astfel de mijloace, dar nu stiu cat mai rezistam
NOU
Cu curu de pamant se dau si daca ramai acasa in oraselul tau. Nu inteleg limitarile de genul asta. Stim parinti care zboara cu copiii de la cateva luni, de pe un continent in altul, ceea ce inseamna nu doar ore multe de zbor, ci si fus orar diferit. Daca iti cunosti copilul si iti planifici cat poti de bine concediul, viata ta nu se va limita doar la satucul in care traiesti si eventual imprejurimi. Sa fii parinte nu inseamna doar sacrificii. Mentalitatea asta este atat de daunatoare.
NOU
Sint de acord cu ideea principala , aceea de a duce plozii in locatii potrivite pentru el.
Din pacate nu intotdeauna se pot evita calatoriile cu avionul: sint multi copii nascuti departe de bunici . Pentru aceste persoane in virsta nu e ca si cum ar lua autobuzul sa mearga pina la oras, acasa la fii, pentru a-si vedea nepotii. Ii inteleg pe cei stabiliti in strainatate care duc piticul acasa in concediu, sa il vada si tata-mare, ca la anul nu se stie… Sigur, trebuie planificat un minim de confort pentru copil, ca daca plinge tot drumul inseamna ca ceva il deranjeaza/sperie in primul rind pe el, apoi pe cei din jur.
NOU
mai e si faptul ca unii nu au metoda atunci cand iau copiii cu ei in vancanta.
ex: il faci in foi de vita la zoo, alearga pana crapa si adoarme in carucior. moment bun pentru o vizita la tablouri, fara stres, fara agitatie. chestii simple si frumoase. toata lumea fericita
sau poti sa ai norocul fantastic sa ii placa si partea cu statui si tablouri. daca impachetezi vizita intr-o poveste frumoasa ramane si cu amintirea pozitiva despre vizita la muzeul cu pricina. si poate mai vrea
varianta nasoala e cand ai vise umede si vrei sa parcurgi un luvru cu copilache odihnit si usor plictisit
NOU
Sunt de acord. Nu am dus copilul la Luvru, pentru ca e prea mare si e inghesuiala si ar fi fost foarte obositor. Oricum, nici eu nu m-am dus acolo decat la a saptea vizita la Paris si numai pentru ca era iarna si vreme urata. Si nu mi s-a parut ca ar fi trebuit sa ma grabesc. In schimb, vizitele la centrul Pompidou si la galeriile diferitelor castele din jurul Parisului, precum Chantily sau Vaux le Vicomte, au fost chiar reusite. Copilul s-a distrat foarte bine si a fost interesat si de tablouri si statui.
NOU
Blonda buna, vând tractor!
NOU
pret?
NOU
de acord la partea cu egoismul, dar deh, parintii e si ei oameni.
noi suntem fix acum in perioada in care ne punem genul asta de intrebari, cu copil de aproape 6 luni si ceva ani de plimbat pe diverse coclauri, mai ales prin Asia. avionul e o mare problema, dar o sa testam asta la vara cu o mica excursie in Romania.
apoi, e posibil sa faci calatorii f departe cat timp iti adaptezi programul si nu insisti sa galopezi ca inainte. am prieteni care au fost in Mongolia cu masina cu doi copii de 2 ani si a fost foarte OK. am alti prieteni care au incercat o vacanta de 3 zile la Amsterdam cu copil de 3 ani si a fost f nasol.
Depinde de copil (al meu e hiperactiv, altii sunt ca niste legume), depinde cat vrei sa faci si cat de mult vrei sa lasi, cat de mult te mai tine si pe tine sa te invarti peste tot cu plodul, etc. E mult prea usor sa generalizezi.
PS: cretinii care intra in muzee / expozitii cu copii care urla merita sa fie arsi. am facut mai multe expozitii cu plodul, ne-am bagat exact cand dormea, altfel nu am fi indraznit. nu vad interesul de a te plimba cu o sirena umana si sa le distrugi vizitat tuturor celor din jurul tau.
NOU
Sigur ai mai ieșit prin lume până acum ?
NOU
Vazusem pe blogul unei tipe un articol legat de hotelurile pentru adulti. Exista acest termen, sunt unele hoteluri unde NU sunt acceptati copiii. Punct.
Legat de ce zicea un comentator mai sus, cu restaurantele care ar trebui sa refuze asta, eu zic altfel: restaurantele din alte tari iti fac observatie daca faci galagie. In Franta, la restaurantele de lux, ti se face observatie si tie, ca adult, daca vorbesti mai tare. Ar putea, strict pe aceasta baza, sa faca observatie si apoi sa dea afara clientii care fac galagie. Ei sau odraslele lor.
NOU
Acu’ vreo 10 ani,in Marea Britanie,era interzis accesul copiilor in restaurante.
NOU
Stai sa vezi in Franta. Tara asta a fost practic facuta pentru copii.
Aici e foarte banal sa vezi o mama cu trei copii. Nu vorbesc doar de francezii din africa (sic!) ci de francezi de la Louis IV incoa’.
So, toata tara graviteaza in jurul copiiilor, industria carucioarelor e mai mare decat industria masinilor noi in romania :)) in caz de razboi, franta se poate baza pe o infanterie de milioane de mamici cu miliarde de carucioare.
bai si e traditia asta de a lua copilul peste tot cu tine si de aici tipete si plans peste tot, it’s fucking unbearable ! Un avion Air France cu destinatia Franta are cel putin 5-6 copiii in el, nu va doresc un astfel de zbor sau daca totusi il faceti, asigurati-va ca nu e mai lung de 2h, altfel e cu traume for life!
NOU
Unde puii mei ai vazut tu avioane pentru Franta pline de copii ? Merg de cateva ori pe an in Franta,nu am vazut copii in avion niciodata. Pe rute interne da,mi s-a intamplat odata pe un Paris-Strassbourg,erau 2,dar marisori (10-12 ani)si foarte linistiti.
NOU
Scuze,de fapt s-ar putea sa ai dreptate pe low cost,doar ca eu nu merg cu ei.
NOU
Cid, bogatule care esti tu bogat.
NOU
N-ai vazut copii pe AF? Eu am vazut si caini. Si s-au pus pe-un latrat…
Incearca niste zboruri de vineri.
NOU
Adevărul e că sunt sărac lipit dar n-aș merge cu low cost decât dacă aș fi foarte bine plătit.
NOU
Cum concedii cu ai mei nu am văzut decît de la 12 ani am procedat la fel.
Așa că acum mult mai des ies cu Vlad (22) în vacanțe, de obicei acolo unde nevasta nu vrea, ultima dată tură de Polonia, Ucraina cu Cernobîl, beri și tot …
NOU
“daca mergi in concediu cu copiii, fa-ti programul astfel incat sa se simta si ei bine”
— Confucius
NOU
adica mergi in cel mai apropiat parc!
NOU
Ce urat a imbatranit Jay-Z. Bine, pe Beyonce o ajuta si machiajul. Oare consuma ceva?
NOU
cotor de brocolli cu smantana!
NOU
Proteina pura direct de la sursa…
NOU
Daca incepi sa-ti educi copilul cam de cand devine constient de ce se intampla prin jurul lui poti tine sub control istericalele , datul cu fundul de pamant, tipatul aiurea, vorbitul tare si in general ii poti dezvolta un comportament care sa fie in general acceptat intr-o anumita societate, inclusiv la restaurant. Se poate ajunge la performanta asta, in functie de copil, undeva in jur de 3-4-5 ani. Sub 3 ani – mai rar.
Nu spun ca o sa ai un copil care sta smirna unde-l pui si nu scoate un sunet – nu asta e ideea – ci doar ca poti evita cam 80-90% din comportamentul tipic copiilor de astazi. Din pacate majoritatea parintilor iti trateaza copii ca niste mici dumnezei a caror dorinta trebuie sa fie lege pentru toata lumea( nu numai pentru ei) . “Nu vrem sa le strivim personalitatea” – parentingul lu’kkt…
Pe urma – se poate observa lesne ca parintii sunt model pentru copii lor. Idiotul care vorbeste tare , epateaza etc – n-o sa aiba nici-odata un copil care vorbeste incet 🙂
De anul asta deja ma gandesc serios cum sa plec in vacanta evitand charter-ul. A devenit un chin…
NOU
masina, cat de mult se poate. doar ca e cam obositor
NOU
Intrucat bani de un private jet nu am – la masina m-am gandit si eu… Dar ce te faci cand sunt 2000+ de km de facut… Si mie mi s-a luat de condus din timpul anului ( asta e – job-ul )…
NOU
meegi in transe distractive. transformi drumul in calatorie, cu opriri in locuri interesante. dureaza mai mult, dar, overall, copiii apreciaza
NOU
headset cu noise cancellation!
#saraci
NOU
mersul in locuri nepotrivite cu copii mici este la acelasi nivel cu oferirea altor tratatii destinate exclusiv adultilor. ”da-i, maica, si lu ala micu o tuiculitza, sa se caleasca!”
NOU
Apropo de dus copilul la plaja. Sunt zile in care tot malul marii miroase a fum de tigara. Fiecare are dreptul sa se simta bine, stiu. Dar totusi.
NOU
Pentru ca nu ne-a placut niciodata pe litoralul autohton, am facut o prima incercare de mers la plaja in tara capsunilor cand copilul avea mai putin de un an. A fost foarte bine.
In avion a dormit sau a ascultat in surdina cantecele si povesti spuse de noi. La hotel l-am putut lasa sa se tarasca peste tot, era curat; aveau si patut special asa ca am putut dormi si noi relaxat.
La restaurant am gasit ce sa-i dam si lui. La supermarket am gasit scutece si borcanele cu mancare pentru bebelusi, mai bune ca la noi. La piata, fructe care sa-i fie pe plac. La piscina si la plaja a fost excelent, era asa de curat incat l-am putut lasa sa guste si nisipul. Nu i-a placut.
Prin muzee nu l-am carat, nu intelegea nimic. Ne-am plimbat insa prin orasele din apropiere si am reusit sa ne simtim bine. Am schimbat scutece in parcarea de pe marginea autostrazii si am incalzit biberoane la cafeneaua din benzinarie. Am ajuns sa apreciem si sa respectam curatenia de peste tot, disponibilitatea oamenilor de a te ajuta daca te porti frumos si, mai ales, faptul ca era si copilul mai linistit cand noi eram mai relaxati. Fara panica si stress.
De atunci am repetat de multe ori. Pe masura ce a crescut am inceput sa ne planificam si cate un Zoo, un acvariu, un delfinariu, un muzeu tehnic (interactiv, unde poate atinge si invata), un traseu scurt pe poteca sau o plimbare cu telecabina. S-a distrat de minune.
N-am avut niciodata crize sau istericale prin avion sau aeroport. Am invatat in timp sa preferam 2 zboruri de 2-3 ore cu escala in locul unui singur zbor de 4-5 ore. Am crescut impreuna pragul zonei de confort si ne-am simtit bine. Acum e la varsta la care poate spune ce ar vrea sa facem (din optiunile pe care le avem) si se bucura sa exerseze cateva vorbe in engleza pe unde mergem.
Enteroviroza am facut (si noi si el) doar in Romania. Nu am facut niciodata excese dar l-am incurajat sa guste lucruri noi. Am descoperit ca ii plac midiile dar nu-i place sushi, ca ii place friptura de vita medium-rare (in Franta n-au inteles ca voiam sa fie mai bine facuta pentru el), ca la 4 ani poate manca un schnitzel vienez aproape intreg fara sa i se faca rau si ca nu face rosu in gat de la inghetata de trei ori pe zi.
Concluzia noastra este ca se poate sa faci vacante hai-hui chiar si cu copilul. E nevoie de mai multa planificare. Nu merge sa vizitezi un oras mare in 1-2 zile sau sa te plimbi agale 5-6 ore prin Luvru. Nu poti sa-l tragi dupa tine chiar oriunde, trebuie sa-i “vinzi” plimbarea si sa gasesti lucruri sa-i placa si lui. Trebuie sa tii cont de programul lui si de rezistenta la efort – cand era mic planificam deplasarile cu masina in timpul orelor lui de somn – si sa fii dispus sa adaptezi programul si in functie de cheful lui.
Dar cel mai important este sa va simtiti bine. Daca nu, atunci poate trebuie cautat ceva mai comod sau mai aproape.
NOU
ok. bag si eu 2 (euro)centi. Sau 2 öre mai degraba. Mentionez ca nu sunt parinte (inca), asa ca puteti sa dati cu TL;DR, “nu ai dreptul sa vorbesti”. Plus ca sunt ceva impresii la cald (discutate si analizate cu jumatatea mea mai buna), deci neinteresante / fara validitate pentru unii. Si nici foarte coerent nu cred ca o sa fiu. Whatever 🙂
M-am intors din concediu in suedia. Stockholm si imprejurimi. Bai oameni buni, de cativa ani ma tot plimb mostly prin europa cu mici scapari si mai departe. Eu oameni (a se citi: localnici) cu atatia copii n-am vazut. Multi gemeni, multi nascuti la diferenta de max 2 ani – zici ca au avut promotii 1+1, jur. Am inteles ca sunt diverse facilitati pt copii, ma rog, n-am intrat in detalii. Doar am vazut la ceva obiective in baie afise cu “pt pampersi, creme contactati biroul de info, se dau gratuit”. Deci sa zicem ca-s conditii sa nu stai stresat macar financiar. Dar parinti asa degajati, mai rar. Urmarea? Copii linistiti, fara urlete si racnete. Doar vreo 2 am vazut sa se dea cu curul de pamant. Unul era italian. Celalalt, nu stiu, da’ prea blond nu era. In rest, maxim niste scanceli de genul “vreau in brate / jos / in carut” la care parintii percutau rapid si totul se oprea. WHAT?! Poate ni s-a parut noua. Mai mentionez o tipa care s-a urcat pe un feribot plin, cu traseu de 1.5 ore plus inca 20 de minute dupa aceea, fara stres, fara sa se uite in stanga dreapta dupa un loc, de abia m-am mobilizat dupa vreo 5 minute sa i-l ofer pe-al meu, crezand ca de fapt a vrut doar sa iasa la aer… si asta cu un copil de 2 saptamani si jumatate, dupa spusele ei. Mi-a multumit usor surprinsa, era impacata ca o sa mearga cu plodul in ham. Relaxata. Copilul a plans fix 30 de secunde cand s-a trezit infometat.
Concluzii? N-am. Sa zica dr Coloja daca ma insel, dar linistea aia a parintilor se transmite perfect asupra copiilor, asta a fost impresia mea. Si da, nu pot sa zic ca e fix asa, am stat doar o saptamana, insuficient pentru o analiza complexa, dar am vazut copii in muzee (cu facilitati pt ei, evident), in mijloace de transport de (relativ) lunga durata, zi, noapte, in restaurante. Nu pareau deranjati. Si nici nu deranjau. Clar nu mai ai aceeasi mobilitate cand esti cu plodul/plozii. Clar, daca are o problema cu urechea interna o sa planga rau pe avion, orice-ar fi. La fel cum daca are rau de masina n-o sa fie o placere sa mergi cu el nici pana la predeal (stiu ce pateam eu in copilarie). Trebuie incercat. Daca nu tine, nu il fortezi. Da’ nici sa-l scoti la plimbare dupa ce implineste 14 ani nu mi se pare normal 🙂
NOU
don’soara face azi 1 an. din a 3-a zis am scos-o in parc, iar de la 2 sapt traieste prin terase, restaurante, bodegi, cafenele 🙂 iesim ocazional pe la promenada, sa ma vad cu fosti colegi de birou. am fost de multe ori la trick shot si vacamuu si se mirau clientii si ospatarii cat de cuminte e si ce frumos mananca, fara tipete, urlete si fara sa arunce cu mancarea.
la 2 luni am fost la mare, a dormit dusa pe autostrada si la dus si la intors. s-a trezit fix cu 5km inainte sa ajungem la hotel, si la intors fix cu 5 km inainte de a ajunge in fata blocului.
la 3 luni am fost la cluj. la dus a fost horror, 6 pauze in 9 ore. la intors a dormit jumatate de drum.
am mai mers cu ea la brasov, sibiu, pe valea prahovei.
a facut prima calatorie cu avionul la aprox 11 luni, zbor de 2 ore pana in cipru. mai mult de jumatate de avion umplut cu copii. am ‘mufat-o’ si a dormit tot zborul. cand am coborat cuplul din fata noastra ne-a zis ca nici nu stia ca e un bebe in spate.
avem niste reguli cand calatorim: prima zi e somn de voie ptr toata lumea si acomodarea de rigoare. a doua zi facem doar activitati lejere, iar la primul semn ingrijorator ne intoarcem la hotel/cazare sau iesim nitel la aer sau facem plimbare sau o pun la san.
am facut chiar si snorkeling cu randu’: sotu’ pe plaja cu ea, eu in apa cautand pestisori. a mers si pe barca timp de 3-4 ore, nu a avut nici o problema.
ceea ce am vazut de-a lungul acestui an este ca daca are un program bine stabilit si la primele semne neprietenoase ai unde sa te retragi ca sa linisteti copilul, poate fi facuta o vacanta decenta si placuta pentru toata lumea. nu trebuie sa faci 3-4 activitati pe zi, se pot explora locuri noi si cu bebe la purtator. dar sunt de acord ca un compromis trebuie facut, astfel incat parintii sa se adapteze noului program.