Legat de noul doctorat plagiat al unui prim ministru român, mă gândeam la ce înseamnă un doctorat în mod normal. E o cercetare științifică reală, de calitate, unică, ceva cu adevărat util, care îl individualizează pe doctorand, nu doar pasul către dreptul de a preda la facultate. Oamenii sunt priviți cu respect, pentru că toți știu că au contribuit cu adevărat la știință.

Ce este în românia doctoratul? O chestie la care au acces toate secretarele și casierele, costă vreo 3000 de euro să te scoți doctor. Cunosc câțiva oameni care au terminat doctoratul, nu mulți, evident. Unul singur îl are pe bune și este la nivelul academic cerut de un asemenea titlul științific. Restul sunt tăntici care nu știu să pună corect i-urile în frază și se prezintă cu titlul în fața numelui.

Întrebarea e, aveți încredere în vreunul din doctorii din românia? Mai ales cei din politică? Chiar sunt curios dacă e ceva ce cred doar eu, pentru că consider că sistemul Bologna a distrus învățământul românesc sau e mai general?

91 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Cea mai incredere mare o am

    65

    • #2

      Eu zic ca daca domnu Joda care este bosul la Jedai are incredere in ele noi de ce sa nu avem?

      0

  2. #3

    Am incredere in ei la fel de mult cum am incredere in Domnul General Anghel Iordanescu( de exemplu), ca este in stare sa conduca un corp de armata pe campul de lupta.

    68

    • #4

      Stie domnul general, nu e problema, ataca cu batalioanele in formatie 4-4-2 si apoi se retrage in aparare in linie avansata ca sa prinda dusmanul in ofsaid, in plus are si un set de icoane speciale pt pupat in caz de razboi!

      1

  3. Majoritatea doctoratelor sunt luate pe muncă de cercetare intensă. Dar noi auzim de doctoratele șpaguite ale politicienilor pentru că nimeni nu vrea să citească ceva despre români harnici și muncitori. Așa ajungem să credem că nici nu există așa ceva…

    48

    • #6

      Mai degrabă invers.

      13

    • #7

      Poate ai vrut sa spui invers , adica majoritatea doctoratelor sunt luate la misto si pe spaga ca sa se mareasca salariul la domnu bugetar si implicit sa inainteze in ierarhia universitara sau preuniversitara, iar un procent mic se bazeaza pe munca si cercetare intensa.
      Romanii aia harnici si muncitori sunt intr-o superba minoritate.
      Sau poate ai vrut sa trolezi si nu m-am prins eu…

      7

    • Gigi, cunoști vreun doctor pe bune?

      3

    • Motanes, mi se pare chiar foarte pertinent comentariul tau, desi nu sunt convins ca e serios (cum tind sa cred) sau bascalie.

      Ca idee, eu m-am invartit toata viata mea in mediul academic de super top din romania, chiar exista asa ceva – asa ca, in caz ca nu e bascalie, teortia ta e valabila. Se fac tone de doctorate, din care majoritatea, care au scop strict academic – adica de a urca pe career ladder-ul universitar – sunt pe bune. Majoaritatea asta fiind undeva, probabil, la 70-80%.

      Ce se intampla cu restul? exact cum intuiesti si tu, si cum au spus si altii: titlul. Doctori fara niciun fel de scop real, doar de fanfaronada.

      Ceea ce e misto si, din nou, valideaza instanta pozitiva (adica da, se munceste la doctorat) a teoriei tale, este urmatorul lucru: in general, in orice tip de cercetare academica, de orice nivel (dar, cu precadere, nivel doctoral), candidatul formuleaza o ipoteza, impreuna cu coordonatorul (sau coordonatorii), ipoteza pe care trebuie sa o probeze (si care, in sistemul vestic, se incheie cu “apararea” – defense-ul). partea meseriasa este ca destul de multe din aceste ipoteze se dovedesc, uneori dupa ani de lucru, studiu si cercetare, a fi invalide. moment in care, ca asa e la doctorate, ipoteza este rasturnata, pentru a prevala importanta academica a cercetarii, si se probeaza, practic, contrariul ei.

      4

    • der, eu vorbesc serios, nu știu dacă am și dreptate. Eu sper să da.
      Poate e de vină și mediul în care viețuiesc. Cunosc personal și am legături apropiate cu trei persoane care au doctorate pe bune. Tot trag speranța că ăștia cu diplome pe bani și ordine politice nu sunt majoritari. Și eu cred că nu sunt. Altfel se ducea naibii țara asta până acum…

      4

    • #11

      are dreptate motanes, dar evident că nu contează. ce credem noi e mai important decât experiența trăită a altora.

      0

  4. #12

    Fooaaarte mare încredere, de la Ceaușeasca încoace, inclusiv în cei care au supervizat-o (cacademia română, instituție de decor).
    Și mai ales în geniile ca Simonis care au făcut 2-3 doftorate în 2 ani…
    La fel cum m-aș baza pe generalii ăștia în caz de război. www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/lista-avansarilor-in-grad-de-1-decembrie-2021-generalii-lui-iohannis-din-mapn-spp-sie-sts-si-mai-313504.html

    5

  5. #13

    Ăia 3000 de euro sînt o investiție. Se recuperează prin sporul de titlu științific

    10

    • #14

      Înseamnă că era să iau țeapă dacă puneam botul la o licență cu 3500 euro acu’ vreo 15 ani, că patronii nu dau spor de diplomă… Oricum nu renta deloc, eu ținînd post de inginer electric deși-s cu studii medii.

      1

    • #15

      Marinel tu lucrezi într-o zonă relativ gri din pinct de vedere legal guvernată de niste convenții care până la urma spun ultimul cuvânt si unde nu este neapărat nevoie de om cu studii superioare ci mai degrabă cu experiență. Dar si așa am prins navă cu doi electricieni șef electric care era un fel de ajutor ofițer mecanic, doi ofițeri electricieni și ofițer electric șef. Și se mai făceau și carturi. Deci da funcție de nevoi putea fi nevoie și de diploma de studii superioare si pe navă

      0

  6. #16

    io știu unu’ pe super-bune, luat acu’ vreo 11-12 ani;
    partea nașpa cu adevărat îi că între timp tipul, ajuns prin sine însuși unde este, sus, îi atît de mărunt tocat în malaxorul sistemului încît nu se mai vede nici urmă din entuziasmul tinereții; doar blazare; noroc că-i încă profi și nu (prea) oportunist…

    4

  7. #17

    cred ca prima conditie pentru a discuta despre doctorate este daca exista cercetare, daca exista conducatori de doctorate care sa aiba competentele necesare pentru a ghida pe cineva si apoi daca alea care sunt facute au o valoare stiintifica. am asa o banuiala ca temele alese sunt de o imensa irelevanta din zona apararii, juridicului si economiei de tara subdezvoltata.

    6

  8. #18

    Nu, nu am încredere. Acum 8/9 ani lucram intr-un ong, eram 5 colegi dintre care 3 erau șefi . 2 din aia 3 șefi aveau doctorat (1 pe bune) al treilea șef și cel mai lichea se simțea asa ca s-a înscris și el la doctorat, l-a și terminat și e doctor . A făcut un doctorat “în poezie” ong-ul are ca obiect de activitate intervenția sociala. Lucrarea lui a costat 800 euro sa ii fie scrisa de o studenta, chiar și poeziile i le scria altcineva de pe ceva forum, agonia-nu-stiu-cum. Se și lauda cum se scoate el doctor pe maxim 5000 euro.Nu ma mai impresionează demult titlurile.
    Parțial din cauza asta cand m-am înscris la un masterat am mers doar la cursurile care ma interesau, dar nu am stat sa îmi dau dizsrtatia, mi s-a părut pierdere de vreme. Am strict la cursurile care m-au interesat și m-am înscris doar pt ca ieșeam mai ieftin decât sa fi făcut cursurile respective la entități private.

    12

  9. #19

    Sincer nu am incredere in scoala deloc.
    Am terminat cel mai bun liceu din orasul natal, medie de intrare 9,50+, mate-info, toti luam note bune sa nu stricam renumele, aveam ori profi comunisti ( si acum tin minte ca am luat 4 la muzica, de asta ma dusesem la mate-info, pt muzica), ori nepasatori (profu de mate arunca creta in noi, din 30 de elevi, 1 nu stiam mai mult de matematica de a 8-a)…am fost coleg care in a 12-a citea aproape pe silabe, acum e politist:)))

    La prima facultate, acelasi tip de profi, ia cartea-treci examen, toceste tu ca noua ne e sila sa explicam, etc-din toti am o singura colega lucreaza la facultate si inca 2 pe domeniu, restul Europa.

    Fiind proasta de mica, am mai facut si rahatul ala de asistente, am trecut prin ea ca barza prin apa, stiam din start ca fara spaga aferenta de 10 k (acum cativa ani) ciuciu post, nu conteaza cat inveti sau nu…la fel, din toti nici macar 1 nu lucreaza acolo, nici macar in alt oras, MACAR 1, cei mai multi sunt in Germania.
    Asa ca mai greu cu scoala la noi, daca nu ai pile pt pasul urmator, sau ceva parinti implicati, echilibrati si mai ales realisti (generatia mea a stat slab la capitolul asta, nu ii judec, asa au fost vremurile)
    A da, din liceu am o singura colega face cercetare in chimie, in Franta.
    Deci nu am incredere in nici o diploma, sunt cateva exceptii normal, dar in rest stie toata lumea care e treaba cu scoala.

    18

  10. #20

    Depinde foarte mult de coordonator. Am incredere in al meu (ca stiu cum l-am luat) si in cele obtinute de restul doctoranzilor care au fost la coordonatorul meu. Stiu munca depusa de ei pentru a satisface exigentele celui care are numele ca si profesor coordonator.
    Depinde apoi si de motivul pentru care iti iei doctoratul. Daca il vrei, asa cum spuneai, pentru a-l agata la breloc si a-ti pune Dr. in fata numelui, probabil ca asa vei si munci. Daca esti pasionat insa de domeniu, daca crezi cu adevarat ca aduci ceva nou in acea arie de cercetare, atunci sigur vei lucra mult mai bine si mai mult ca sa scoti o lucrare buna.
    Conteaza apoi si ce vrei sa faci mai departe. Daca folosesti doctoratul ca un punct intermediar in cariera si mergi la studii post-doctorale, iti trebuie o lucrare buna si pe bune, ca aceea va fi evaluata si va constitui criteriu pentru admiterea la post-doc. Daca vrei promovare sau plus la salariu, atunci faci lucrare pe tema inginereasca “Constructia masinii de batut la usa” sau o lucrare monografica “Modalitati de despicare a firului in patru – istorie si tendinte viitoare”.

    18

    • #21

      exista in romania lucrari de doctorat utile societatii, nu doar autorului?

      11

    • #22

      @daddy – Nu stiu exact ce intelegi prin “utile societatii”, dar pot sa iti dau un exemplu de lucrare utila. Cunosc pe cineva care si-a facut lucrarea (pe la mijlocul anilor 1990) in domeniul minier, mai precis era o tehnologie noua prin care se putea extrage din sterilul de mina o cantitate suplimentara de minereu neferos cu ajutorul unor bacterii…nu stiu exact procesul ca nu sunt de specialitate. Omul a primit si un brevet de inventator pentru procedeul dezvoltat. Lucrarea si procedeul descris au fost, cu siguranta, utile. Si stiu ca au fost si folosite pe scara larga in Romania in anumite locuri.

      11

    • Mi-am adus aminte, așa, de dialogul dintre directorul comunist și Petrini, în filmul “Cel mai iubit dintre pământeni”, când tovarășul nu prea școlit îl chestionează pe fostul profesor universitar: “Zi-mi și mie două idei filozofice!”

      Dom’ doctor, ia zi-mi și mie două doctorate utile societății și oamenilor muncii!

      7

    • #24

      am explicat dupa virgula, adica sa fie utile nu doar autorului.
      motanes, sa ai spor! in zilele noastre, politrucul are doctorat mai degraba decat intelectualul.

      0

  11. #25

    Daca un doctorat este o cercetare științifică, cava care să aducă un plus in domeniul respectiv, de ce romanșii noștri își secretizează lucrările?

    16

  12. Cele mai raspnadite nume in Romania : Ion, Gheorge si Dr… Plus ca nu gasesti unul sa vanda covrigi fara sa aiba un master in ceva.

    16

  13. #27

    Toată lumea și-a tras doctorat în România pentru că la stat, in majoritatea locurilor asta se traduce prin 15-20% in plus la bani. Normal că în aceste condiții nu ai încredere în doctoratele luate în România

    14

    • #28

      Cam asta ar fi ideea. Nu atât sistemul Bologna a stricat treaba, cât legarea clară de un spor la salariu. Asta a pervertit tot în domeniul doctoratelor.

      1

  14. #29

    pai nu o aveam pana in 89 pe “Savanta Codoi”? Care e problema

    8

  15. #31

    La fel ca si in cazul actual, toti bugetarii cu faculteatea de securitate la activ le au in primul rand ca sa aibe spor la salariu si la pensie. Nenea asta si multi altii au furat cateva mii de lei pe luna si ii vor da inapoi cand va da si Iohannis chiriile de pe urma casei luata cu acte false. Si puscaria pemtru furt tot atunci.
    Deci doctorate de la universitatea aia a lor nu. Niviunul. Nici in doctoratul lui Kovesi nu am incredere

    16

  16. #32

    Doctori nu prea cunosc, da’ am intalnit in schimb o gramada cu masterate care scriu “miau” ca pisica, adica mult mai rau decat subsemnatu’, om fara studii “la baza”.

    11

  17. #33

    cunosc doctor care este ferm convins ca „nostri” se scrie corect „nostrii”. nu, nu am incredere.

    12

  18. #35

    am doi doctori in familie: un doctor la o facultate dintr-o capitala europeana si a muncit ani buni pentru titlul ala si pe care statul roman ii cere sa si-l “echivaleze/demonstreze” (ceva birocratie ca sa poata functiona in sistem). Al doilea e o ruda pe care am meditat-o cand era in liceu ca sa nu ramana repetenta si care acum e doctor in inginerie. Un fel de timpul trece si titlul iese.
    Dar amandoi au o diploma recunoscuta international.

    14

  19. #36

    Ca doctor in medicina ce ma aflu, nu. N am dat bani, am muncit, dar valoarea științifică a lucrării nu e chiar top. E și despre diaree, asa ca e mai cacacioasă așa.

    30

    • #37

      fii serios, contează lucrarea, munca, nu toti trebuie sa descopere bosonul higgs

    • #38

      Nu as zice ca un doctorat pe diaree nu are valoare de top…stii cum e…depinde de care parte a usii de la baie esti…

      Dupa un norovirus cado’ de la copii acum apreciez altfel orice tip de cercetare pe tema asta.

      13

    • #39

      Da, ai parțial dreptate, dar totuși doctoratul ar trebui sa reprezinte o cercetare de înaltă ținută. A mea e muncită, dar un fel de Dorinel Munteanu, nu un Hagi cum ar trebui sa fie un doctorat. Oricum mi am dat demisia a doua zi după ce am luat examenul de asistent și apoi am emigrat, n am apucat sa ma bucur de fructele cercetării mele fantastice. Aici nu mi am echivalat lucrarea, n am timp, nici nu mi servește la nimic. Am făcut și rinită alergica după ore intr o arhiva cu igrasie, numărând rahați în foile de observație.

      14

    • #40

      Cristina, lucrarea mea a fost despre diareice bacteriene și cred ca am tras o singura concluzie validă, și anume ca în România se dau antibiotice excesiv în diareice bacteriene (pot face uneori extrem de rău, pot duce la eliberarea de toxine, prelungirea duratei simptomelor etc.) La ce mijloace de cercetare erau atunci, nu puteam face nimic în direcția virusurilor, nu aveam posibilitate de testare PCR, asa că m am bazat exclusiv pe coproculturi.
      Au trecut ani de atunci, dar iată ca măcar n am plagiat ca un prim ministru român adevărat.

      10

    • #41

      macar ai demonstrat de ce se caca romanii in asa hal pe ei!

      8

    • #42

      Hmmm, Bogdan, antibacterienele sunt acelasi lucru cu antibioticele in cazul asta? Intreb ca eu sunt fana ercefuryl si in timp ce antibioticele am invatat pe proprie piele sa le iau doar daca e musai musai, cumva asta nu mi-a intrat pe radar si il tarasc dupa mine ca pe paraclis pe oriunde plec.

      1

    • #43

      ercefuryl? describe pls:)

    • #44

      Ha! 🙂 well povestea spune ca acum multi ani o tanara cetateanca a Constantei proaspata studenta la capitala era sa piarda locul la camin pentru ca mancase niste pere nespalate. Cum se afla in imposibilitatea de a se deplasa mai departe de 2 m raza in jurul veceului, o calatorie cu trenul pana la Bucuresti pentru marea imparteala a locurilor la camin era de domeniul stiintifico-fantasticului cu tente copro-horror. Cum ma vaitam eu ca provincialu viitor homeless, prietena mea Sibel a descins ca o zana buna a aparatului digestiv cu prada de la farmacie, diverse chestii inutile pe care le incercasem deja plus miraculosul Ercefuryl. Dupa 6 ore stateam victorioasa si cu 5 kile mai slaba in personalul catre gara Obor. De atunci e prietenul meu cel mai bun, alaturi de WD 40.

      6

    • #45

      de retinut

    • #46

      Ercefuryl e antimicrobian, un fel de antibiotic (precum celebrul Biseptol), care are recomandare în diareile bacteriene ușoare. Studiul meu a fost făcut pe copii, majoritatea sub 3 ani, toți internați (deci cu forme ceva mai severe). Mulți primiseră antibiotice cu spectru larg (gen amoxi, cefalosporine generația 2, 3). Evoluția nu fusese cu nimic mai buna decât a celora fără AB (făcusem cu număr de scaune pe zi, durata totala de boala, durata necesara de perfuzie etc) și nu erau diferențe, din contra uneori. Și asta implica și costuri inutile, cefalosporinele nu sunt ieftine și medicina e pe bani (în Germania e controlat și ultimul cent, ar fi lunga discuția, dar interesantă)
      Dar, cum am spus, studiu mic, nu e relevant, dar datele băteau cu literatura de specialitate.
      Oricum în România se prescriu cu larghețe antibiotice, medicamente în general (siropurile “de imunitate” sunt viața mea) și problema asta o am și cu pacienții români pe care i am aici (nu puțini). Vorbesc doar despre copii, adulții nu ma interesează pentru ca sunt răi și n au nici un viitor :)).

      5

    • #47

      Dacă-l găsești pe undeva da-ne un semn…Nu am mai văzut Ercefuryl in farmacii de vreo 2 ani.Si da…era cel mai bun.

      0

    • #48

      Imodium rules!

      1

    • #49

      Foarte tare Bogdan, mersi de detalii. Sunt in asentimentul tau, dupa 3 ani deja incep sa fie enervanti, dar ce sa faci ca sunt ai tai si perioada de retur gratuit a expirat. Si da, mi-a luat ceva sa dau de un MF si un pediatru care sa nu fie intr-o relatie pasionala cu antibioticele. Am fost socata la primul orl-ist care mi-a spus ca otitele se pot trata si fara antibiotic (in anumite conditii bineinteles). Deja bifasem o alergie la Augmentin de la a 3-a tura in un an dar mno better late than never.

      @Marcelus, bai..nu glumiti cu lucruri sfinte, m-au luat crampele instant cand am citit. Chiar nu se mai gaseste? Ma duc sa verific stocul din dulap cu emotii in suflet

      0

  20. #50

    Astea au fost făcute (majoritatea) in perioada in care nu se știa de softuri anti-plagiat sau cum ca cineva, vreodată va avea acces la acele lucrări. Cum nu ma gândeam eu acum 20 de ani ca o sa plătesc cu telefonul sau ca, însurat fiind, tot am sa fac laba.

    50

  21. #51

    Eu sunt student doctorand la Politehnica in anul I. Mi-am ales singur tema si chiar doresc sa fac o cercetare pe bune in domeniu. Dupa un semestru sunt profund dezamagit, am avut la inceput materii foarte prost organizate, cu niste profesori care nu stiu ce cauta in mediul academic. Gen Etica Academica, imi vorbeste profesoara de energii si sufletul uman WTF ?!?

    Nivelul foarte jos al colegilor, adica la un examen trebuia sa incarci pe platforma in PDF, lumea nu stia sa faca un PDF hai da-o in ********.

    Facultatea iti da zero, iti platesti tu singur articolele cand vrei sa le publici in reviste si costa circa 200-1900 de euro daca vrei sa ajungi in Frontiers. Bursele se dau in ordinea mediei de admitere, gen daca eu in anul 2-3 public super lucrare degeaba nu o sa imi dea bursa.

    Revenind la cercetare au fost super incantati profesorii de tema mea si mi-au dat “mana libera”. Am avut acum evaluarea examenelor de specialitate gen ce doresc eu, mi-au spus ca e prea putin. Construiesc un model folosind TensorFlow(https://en.wikipedia.org/wiki/TensorFlow). Ca trebuie sa fac niste modelari monte carlo si cumva sa imbin tema mea cu altceva, dupa examene m-am uitat la fiecare ce a studiat in ultima vreme, practic vor sa imi dea o directe sa ii ajut in cercetarea lor sa publice cu mine, mentalitatea aia studentul nostru sclavul nostru. In conditiile in care deja am angrenat un cercetator din UK un profesor din UK si un cercetator din USA in ideea de a porni o colaborare pe tema mea, s-au pisat pe ideea mea si ce vreau sa fac……

    Am niste probleme de sanatate, care nu imi permit mometan sa fiu 100% independent, ca imi bagam picioarele si renuntam, imi cautam alta universitate in Europa.

    Ca sa iti raspund la intrebare nu am incredere in doctoratele romanesti, zero implicare din partea profesorilor, zero ajutor din partea universitatii, profesorii vor sa faci cercetare in ceva ce ii ajuta si pe ei sa publice un rezultat sa faca o chestie.

    Cine vrea sa caute ultimele teze de doctorat din Romania sunt publice aici:
    rei.gov.ro/teze-doctorat

    Asta este experienta mea care este SUBIECTIVA, ma astept la comentarii PRO si CONTRA, daca ai avut o experienta pozitiva foarte bine bravo.

    25

    • #52

      Mai adaug, sunt si proiecte misto, am un amic face ceva cu machine learning destul de complex, cu o finantare generoasa, dar supriza proiectul este in firma unuia dintre profesorii universitari care isi trage practic studenti de la doctorat la el in firma, foarte etic mediul universitar……

      1

    • #53

      Ada Milea are doctorat? (fain link-ul, păcat că abia din 2016 au început să le publice)

      0

    • Subscriu. Din cauza asta nu m-am inscris la doctorat la Poli. Am “relatii”, mi-am cautat indrumator, si cam asta era ideea in general: uite lista cu teme, trebuie sa fii om “de casa” si o sa fie bine. Motivul meu era sa am doctoratul ca sa pot sa predau ce stiu. Cam slab motivul.

      Bine, povestea mea a inceput altfel. Lucrarea mea de licenta e un plagiat cap-coada, la fel ca a multor colegi – nu zice nimeni nimic? Numai oameni etici pe aici 🙂 Au trecut inca 10 ani si am luat un master pe bune la o universitate din vestul Europei, cred ca mai mult ca sa spal rusinea. Pentru mine, masterul ala face mai mult decat doctoratul pe care nu l-am facut la Poli, desi nu e nici pe departe acelasi lucru daca doctoratul ar fi fost ce credeam eu ca trebuie sa fie, adica cercetare, nu om de casa.

      0

    • #55

      Cristian, plătește UPB articole.

      upb.ro/pubart-program-pentru-sustinerea-publicarii-articolelor-si-comunicarilor-stiintifice/

      Ba chiar rectorul se plânge ca nu e accesat suficient.

      Plus, dacă publici un articol de top, poți fi premiat de UEFISCDI

      uefiscdi.gov.ro/premierea-rezultatelor-cercetarii-articole

      Legat de calitatea doctoratelor, cel puțin în inginerie, se verifica simplu prin nr de articole publicate și factorul de impact. Dacă absolventul de doctorat are articole și citari destule, se poate spune ca a fost validata munca de comunitatea științifică

      0

  22. #56

    NU

    2

  23. #57

    De acord cu tot in afara de critica la adresa Bologna. Ce a schimbat Bologna de a influentat plagiatul?

    2

    • #58

      Cred ca poti generaliza la tot mediul academic romanesc.
      In epoca informationala, in care ai acces la aproape orice informatie la un click distanta importanta studiilor de specialitate s-a diminuat. Oricum de cele mai multe ori absolventii ajung sa profeseze in alte domenii diametral opuse.
      Calitatea informatiei ar trebui sa faca diferenta.
      Autodidactul in general are un profesor slab. Atata timp cat nivelul profesorilor universitari este unul mediocrul si programa de studiu neadaptata realitatii nu vad de ce ai alegea pe cea din urma.
      Doctoratul se mentine in acelasi trend.

      0

  24. Chestia cu doctoratul luat, sau nu, pe bune, pleacă de la coordonator. Când s-a dat examen pentru un loc la un anumit profesor, am participat vreo 12 persoane și am intrat 8. Au trecut 10 ani de atunci. Dintre cei 8, doar 2 ne-am luat doctoratul pentru că profesorul a fost foarte exigent și foarte corect.
    Tezele au fost verificate cu un sistem de detectare a similitudinilor (turnitin), iar coordonatorul a făcut raport asupra raportului de detectare a similitudinilor. Pe langa asta, profesorul semnează o hârtie prin care se angajează să răspundă la una cu studentul in caz de plagiat. De ce sunt luați la lupa doar doctorii? Ar trebui retras dreptul de coordonare și profesorului care a coordonat lucrarea.
    Și da, e plina tara de secretare care au luat doctoratul pe universități minuscule. Aici e alta problema pentru că Aracis ul a acreditat tot felul de școli doctorale îndoielnice.

    18

  25. #60

    Increderea mea in doctoratele romanesti este identica cu aceea in doctoratele germane/chineze/americane etc. si anume verific intotdeauna pe omul ce detine acel titlu. Metodologia mea este foarte simpla:
    1. Caut lucrarea de doctorat si mai ales identific tema. Daca lucrurile astea nu sunt publice increderea mea este fix 0.
    2. Dupa ce am gasit lucrarea de doctorat voi cauta sa vad lucrarile publicate pe baza teza de doctorat a fost construita. Aici procesul este mai complex, dar in mare caut publicatia apoi o verific aici unde caut sa vad factorul de impact al revistei dupa cum urmeaza. Daca publicatia in care a publicat omul se regaseste in acea lista lucrurile stau bine, iar daca este in zona galbena sau rosie lucrurile se imbunatesc. Aici merita de precizat ca voi numara si cati autori sunt, respectiv cate pagini de articol. Nu de alta, dar nu-mi place cand sunt mai mult autori fata de cate pagini sunt publicate. In astfel de cazuri oamenii seriosi fac un mic anunt in preambul pentru intelegerea situatiei. Daca toate lucrurile sunt in regula doctoratul chiar a fost facut pe bune.
    3. Verific si alte lucrari publicate pentru a ma asigura ca standardul de calitate a ramas la fel.
    Sper ca se subintelege ca daca intreaga cariera stiintifica(articole publicate) a doctorului inseamna publicari prin reviste obscure de tipul: Analele Beciului Domnescu sau Zile Stiintei la Bobohalma acel doctorat a fost facut in tipicul stil romanesc si persoana nu poate fi de incredere.

    7

    • Este fix o prostie catalagoarea lucrarilor dupa revistele in care sunt publicate. Sunt lucrari exceptionale care au fost publicate in reviste ale academiilor din diferite state. Astea sunt destul de rar indexata in WoS.
      In plus, revistele indexate Clarivate au devenit o afacere extrem de profitabila. De exemplu, articolul pe care l-am facut, pe baza chestionarului ce a fost publicat si pe blog-ul seniorului, ma costa 2200 CHF. Revista are FI de 4.322. Nu stiu cati cercetatori isi permit sa plateasca o taxa de 10.000+ RON pentru un singur articol.
      Sunt si reviste care publica gratis, insa articolul nu este open access, iar tu, ca cercetator, te intereseaza ca articolul sa circule, nu sa ramana inschis intr-o revista.

      2

    • #62

      @FlaviusM
      Nimeni pe lume nu e perfect și întotdeauna o sa existe multe genii nepublicate și neînțelese. Regula mea este simplă, ai făcut doctoratul pe bune cercetarea ta înseamnă ceva și lumea o sa beneficieze de ea. Sunt destul de sigur ca dacă ceea ce faci tu este wow cineva îl va publica.
      Doctorat în opinia mea înseamnă să lași ceva în domeniul tău indiferent de situație.
      Problema reala este ca prea mulți oameni care fac studii doctorale nu înțeleg esența și le confunda cu niste cursuri post-universitare.

      0

  26. #63

    Am o ruda care e Doctor in domeniul artelor plastice si e pe bune, dupa 7 ani de munca de cercetare si biscuiti cu iaurt ca altceva nu-si permitea.
    Cand i-a venit ideea sa se apuce de asa ceva, a cautat pe la noi subiectul care il interesa, nu a gasit niciun profesor in RO care sa aiba vreo tangenta cu ce-l interesa pe el, asa ca inceput sa caute in afara pe o raza de 500-1000 km de Bucuresti. Si a gasit un profesor la Universitatea din Atena, o eminenta in domeniul respectiv. L-a contactat pe om – gandindu-se ca nu-i va raspunde nimeni dar … surpriza, i s-a raspuns – s-a dus acolo, au stat de vorba si profesorul ala a fost impresionat cand a auzit ce vrea studentul sa faca si l-a primit instant.
    A urmat niste chin cu limba greaca (EXAMENE grele de autorizare, ca sa poata da drumul la teza trebuia sa fie fluent scris/vorbit in greaca, ca grecii nu au vrut sa auda de Engleza). Avantajul a fost ca el stia ceva greaca, la nivel conversational chiar bine-bine, dar la nivel de exprimare “academica” mai complicat. Dupa care vreo 5-6 ani de MUNCA, nu jucarie. Si in final, teza la Universitatea din Atena, in Lb. Greaca, aplauze la scena deschisa din partea comunitatii de acolo, ca de la noi nu a venit nici dracu’ la prima teza sustinuta de un cetatean roman in cadrul Universitatii din Atena … detalii.
    Visul frumos s-a terminat cand a vrut sa predea in RO si a incercat sa-si echivaleze studiile … nu avea sapca. Adica el ar fi vrut sa predea studentilor asa cum ar fi vrut sa i se predea lui in anii de studentie si asa cum vazuse la Atena. Doar ca mafia s-a sesizat prompt si a inceput usor-usor sa dea de probleme. Pe simplul motiv ca doctoratul lui nu era “contestabil” din niciun unghi, spre deosebire de cele ale colegilor lui care probabil ca sunt, cam toti, in aceeasi troaca.
    Anyway, acum omul preda de placere si pentru ca nu poate fara asta, perfect constient ca nu va ajunge niciodata prim-ministru sau macar ministrul culturii, poate ca nici macar indrumator de proiecte. la el in facultate. S-a impacat cu ideea, studentii care vor sa invete si sa faca o treaba, vin singuri la el.
    Concluzia mea e ca astazi, nici sa VREI sa faci pe bune un doctorat, pana nu treci printr-o fabrica de diplome nu ai cum sa patrunzi pe nicaieri. Pentru ca mafia plagiatorilor nu “risca” sa permita accesul unuia cu studii doctorale facute pe bune, daca il apuca pe ala meritocratia? Motivul pentru care toate secretarele din ministere au doctorat sunt aia 25% la salariu – la 1k E salariu, 25% sunt 250 E x 12 = 3k E – in primul an ai scos investia, dupa aia e profit curat. Cam asta …

    19

    • #64

      Offtopic – fratele marelui fizician atomist Niels Bohr, Harald Bohr, a fost un mare matematician și în același timp un celebru fotbalist danez. Popularitatea lui ca fotbalist era atât de mare încât se zice că la susținerea publică a tezei lui de doctorat, în sală erau mai mulți fani decât matematicieni… Iar dacă crede cineva că nu bat două pasiuni din domenii total diferite, vă mai recomand biografia marelui Brian May, de la trupa Queen. Doctor May, cu un doctorat în astrofizică luat la Imperial College.

      0

  27. #65

    Io am un prieten bun care e doctor în psihologie. E foarte bun și are și foarte multă practică – vreo 25 de ani, iar la doctorat a muncit câțiva 3 ani de i-au sărit capacele. Mă onorează faptul că are atâta încredere în mine și în cultura mea și atâta “intelectual humility” încât să-mi ceară opinia, în chestiuni legate de domeniu lui. Să țineți minte sintagma asta, “intelectual humility” asta e una din dimensiunile definitorii după care îl cunoști pe unul adevărat. Cum spunea personajul interpretat de Jeremy Irons în filmul “The Man Who Knew Infinity” (recomand filmul și cartea mai ales, boss, dacă te interesează cum e cu gifted people), matematicianul G. H. Hardy “In my humble opinion….”.

    10

    • #66

      @ Emil – uite fix asta uitasem si eu sa scriu mai sus. Indrumatorul de doctorat al celui despre care vorbeam mai sus – ditai profesorul cu carti/lucrari/conferinte in toata lumea – la cativa ani vine in RO si munceste ca orice alt “ucenic” in atelierul fostului sau student. Asta pentru ca intre timp, fostul lui student s-a mai specializat in niste chestii care il intereseaza si pe profesor iar profesorul nu are greturi sa vina sa invete lucruri de la fostul lui student. Plus ca studentul i se adreseaza cu “profesore” iar asta ii raspunde ca in atelierul lui, EL (studentul) este “profesorul”.
      Genul asta de abordare m-a dat pe spate si de-asta sunt convins ca si indrumatorul si studentul si-au facut treaba OK si diploma e pe bune.

      0

  28. #68

    Mie, subiectul “doctorate” mi a si imi provoaca scarba din clipa cand am vazut dubla masura de la cazul ponta cu cazul kovesi. Inclusiv la domna jurnalista emilia sercan.
    Sora lu maica mea e profesor universitar si mi a spus ca orice persoana public de genul kovesi, iohanis, ponta, basescu, sau orice om politic nu are timp efectiv sa faca un doctorat pe bune.
    Strict raspunsul la intrebare e NU

    8

    • #69

      eeei, daca auzeai doar de cazul ponta era ceva frumos, sa placa la toata lumea …

      0

  29. Eu cred ca ceea ce vedem astazi in domeniul doctoratelor in particular si in general in cazul diverselor titluri academice sau pseudoacademice este un efect al unui cumul de factori negativi, unii dintrei ei cronici. Principalul factor este pervertirea sistemului educational in ansamblul sau. Pervertire care a dus atat la scaderea continua a calitatii educatiei (sistemic, prin nesfarsite pseudo-reforme dar si calitativ, prin scaderea nivelului personalului implicat in procesul de educatie) cat si la aparitia unor institutii extrem de toxice – universitati particulare care de care mai bizare, scoli doctorale nebuloase, etc. In plus, constructia “parcursului tip” al “omului ajuns” – prin CV-ul care musai trebuie sa contina cursuri la ANI, UNAP, masterate si doctorate – a facut ca titulatura de doctor (despre asta vorbim, dar se aplica multor elemente in formare si educatie astazi) sa devina un “must-have” in care forma nu mai are nicio legatura cu fondul.
    Am facut un doctorat, intr-un domeniu tehnic, acum aproape 20 de ani si a fost greu si chinuit. Sigur ca sunt frustrat cand intalnesc oameni cu acelasi titlu dar pe care ii stiu cat de “subtiri” sunt profesional. Nu cred insa ca increderea in titlul de doctor in Romania e problema importanta – raspunsul tuturor la aceasta intrebare este evident negativ – ci proportia tot mai mare de analfabeti functionali pe care tara asta ii genereaza.
    Solutii minune nu cred ca sunt. Putem insa invata ceva de la virusi (tot e COVID-ul la moda). Daca fiecare din cei care citesc pe aici (si care sunt, foarte probabil, peste media educata nationala curenta) am avea grija sa “virusam” educativ cateva persoane cu care interactionam zilnic, dar care in mod curent nu fac parte din “bula” noastra, am putea incerca un proces invers, fie el si de durata. Pana la urma si educatia se poate raspandi nu doar smintelile.

    P.S. O contributie importanta in “virusarea” de care vorbeam o are si gazda acestui blog – multumesc frumos pentru (multi ani) de lectura.

    10

  30. #72

    Cunosc doi doctori, el în apărare și ea in agronomie. El l-o fi făcut cumva cu șpagă, dar al ei e pe bune, l-a făcut maica-sa, agronom. Amindoi lucrează la stat, au sporuri de știință.

    Altfel, știu colegi din domeniu, inginerie electrica, cu doctorate muncite, dar … irelevante in domeniu. Nimic cu ceva inovativ, doar lucrări care bifează criteriile necesare și atît.
    Acum ar fi de discutat și oportunitatea unui doctorat făcut imediat după terminarea studiilor, ca o continuare a facultății. Ce relevanta poate avea un tînăr absolvent, chiar și eminent, in domeniu? Cu ceva lucrări publicate, dar fără experiență de lucru în domeniu? Doctoratul ar trebui sa fie recunoașterea științifică a unei activități de minim 10 de ani, in care omul a adus ceva nou, a verificat acel ceva nou corespunzător, o metoda noua ce poate produce un salt tehnologic. Așa toate lucrările sunt făcute de dragul de a face o lucrare. Zero aplicabilitate practică.
    Despre doctoratele în apărare nu trebuie să vorbim. Alea sunt doar un bilet de intrare în cercul politic mafiot. Nu au nici o relevanță. Va imaginați că Moș Teacă de la Palatul Victoria avea doctorat pe bune? Ce dracu doctorat poți face în apărare? Analizezi cum masează Putin soldați la granița Ucrainei și tragi concluzia că dacă nu trecem la energie verde ne-o trage rusnacul de nu ne vedem, dar tot ne mai trebuie niste F16 SH.

    7

  31. Era anul 2006, abia terminasem facultatea si am zis sa fac un doctorat si sa fiu profesor competent si demn de admiratie, cum eu insami n-am avut prea multi. Si am inceput prin a tine orele de laborator pentru unul dintre profii de la faculta. Normal ca dupa ce a trecut ceva timp si mi-am facut treaba exemplar, ii zic ca vreau sa fac doctoratul. Raspunsul lui: “Da ce, tu ai cap de doctorat?” Apai, poate n-oi fi avut dar i-am adus materia de la laborator in secolul curent, ceea ce el n-a fost in stare sa faca.

    I-am dedicat a 5-a carte tehnica scrisa. Mesajul: “How about them apples?” Da, aparent poti scrie carti in domeniul meu si fara doctorat.

    Si eu ca si Arhi, n-am cunoscut multi doctoranzi care sa fie cu adevarat la nivelul cerut de titlu. Proful respectiv era doctor si el.

    Adevarul e ca nici sistemul nu incurajeaza unul ca mine sa faca un doctorat. Programul este asa inflexibil incat nu poti sa ai inca un job, dar nici nu esti platit decent, ceea ce face ca la doctorat sa ajunga oameni care ori au bani deja si nu stau in salariul de doctorat ori nu ar putea face bani altfel in domeniul respectiv.

    Luati cu un dram de sare, este posibil sa se mai fi schimbat lucrurile de cand mi-am incercat eu norocul in asta.

    4

  32. #74

    Banc de la taica-miu, vechi debmacar 40 de ani. Care a fost lucrarea de doctorat a lui Bula? Influenta paralelismului sinelor de cale ferata asupra ciclului menstrual al gargaritii.

    1

  33. #76

    Nu, nu am incredere direct, dar exista si doctorate luate pe merit, in conditii dificile. E totusi greu sa faci cercetare de nivel inalt fara finantare, echipamente etc. (mai ales pe partea stiintifica). Totusi, nu sunt de acord cu idea ca doctoratul trebuie sa produca ceva cu adevarat util. Doctoratul trebuie sa aduca ceva nou, original.

    4

    • #77

      Adică doctoratul sa fie o masturbare intelectuală diferita de alte masturbari, corect? Acel ceva nou, original, trebuie să aibă cumva o relevanță practica, altfel la ce folosește? Ce recunoaște doctoratul în sine? Că ai avut o idee originală nepractică, sau că ai avut o idee care să producă un salt tehnologic/social/mental/etc ce va pune numele autorului in istoria domeniului?
      Eu cunosc oameni cu patente in tehnologie care adunate ar face material pentru cel puțin trei doctorate, dar oamenii aia doar au numele la biroul de patente și nu au doctorat. Pentru că nu-i interesează un titlu fictiv, ideile lor fac chestii diferite de normă și fac bani buni pentru compania la care lucrează. Patentul e doar o formă de protectie a ideii față de alti oameni/companii care descoperă același principiu mai târziu. Acum e la moda urmărirea de către companiile din domeniul IT (electronică) a patentelor care expira, gen alea făcute acu 70-100-120 de ani, pe vremea tuburilor catodice. Este refăcut patentul cu dispozitive cu siliciu in loc de lămpi catodice, ca să forțeze alte companii să plătească bani pentru utilizarea unor scheme și concepte deja în domeniul public.

      Iar ca idee, nici la biroul de patente nu lucrează genii. Există patente pe perpetuum mobile, am găsit eu vreo două și am încetat să mai caut.

      1

    • #78

      Vaccinul COVID este primul vaccin bazat pe tehnologia mRNA care a functionat. Este rezultatul a zeci de ani de cercetare in domeniu si o doza de noroc. Prima sugestie ca mRNA-ul ar putea fi utilizat ca medicament dateaza de prin 1990. De atunci si pana acum 2 ani nu s-a produs nimic ‘util’ doar au acumulat cunostinte, intelegere a proceselor biologice, au dezvoltat tehnica etc. Sau masturbare intelectuala, cum vrei sa ii spui. Totusi, azi aveam vaccin COVID din parti daca cercetarea aia ‘inutila’ nu ar fi existat.
      Lumea are nevoie atat de cercetare fundamentala cat si de cea aplicata. Unele descoperiri fundamentale au aplicatii imediat (CRISPR-Cas9), altele dupa mult timp (GPS, serios, Einstein nu se gandea la asta cand scria teoria relativitatii) altele nu au deloc sau poate vor avea intr-o zi (calculator cuantic). Asta e problema cu cercetarea, nu stii ce gasesti sau daca v-a functiona.

      0

    • #79

      1. doctorate in gramatica elementara a limbii romane exista?
      2. tehnologia mRNA a stat la baza a numeroase incercari de elaborare a unor produse biotehnologice in trecut, vaccinurile covid fiind primul produs comercial aprobat. nu a fost niciodata o laba in cerc!

      0

    • #80

      Daca definim doctoratul ca fiind o idee care trebuie sa produca un salt tehnologic ce va pune numele autorului in istoria domeniului atunci nu se mai dau doctorate. A ajunge de la o idee la a produce ceva util dureraza zeci de ani, nu 3-5 ani cat tine un doctorat. Tehnologia mRNA insemana sute de persoane din intreaga lume si zeci de ani de cercetare stiintifica. Inseamna descoperirea RNA, sinteza lui in laborator, studiul lipidelor, incapsularea moleculei de RNA in lipide, livrarea RNA-ului intr-o celula etc. Inseamna zeci de persoane, de doctorate si post-doctorate care au adus fiecare o contributie infima la una dintre acele etape. Luate independent majoritatea nu reprezinta mare lucru dar au contribuit la formarea unei baze de cunostinte care doar recent s-a dovedit importanta si a permis obtinerea vaccinului intr-un timp extrem de scurt. Inainte de a vorbi de elaborarea produselor biotehnologice cineva a petrecut 2-3 ani incercand sa inteleaga cum faci sa introduci ARN-ul ala intr-o celula, atat. Cand ar trebui sa le acordam doctoratele celor care au contribuit la cercetare in astia 30-40 de ani ? Si sa nu uitam de costurile asociate cercetarii, la inceput cererile de finantare pe tehnologia ARN erau refuzate pentru ca nu se credea ca tehnologia asta va functiona.
      Scrierea brevetelor este o meserie in sine. Brevetele sunt scrise de obicei cu ajutorul unei echipe legale specializate in asta dar care nu are nici o treaba cu descoperirea propriu zisa.
      Imi cer scuze pentru greselile de gramatica. Sper totusi ca am reusit sa transmit idea generala, cercetarea inseamna pasiune combinata cu o doza buna de perseverenta si are nevoie de timp si bani investiti pentru un rezultat de multe ori incert (jumatete din medicamente care ajung in faza 3 nu trec mai departe). Totusi, cercetarea este necesara pentru a putea progresa, iar utilitatea ei se vede uneori mult timp dupa. Doctoratul este doar o diploma care atesta ca esti capabil sa lucrezi la un proiect de cercetare dintr-un anumit domeniu si ca poti aduce o contributie noua sau ceva original la acel domeniu.

      0

  34. #81

    în perioada studiilor de licență aveam un profesor bun care mi-a trezit interesul pentru o temă de nișă. am căutat lucrări din domeniu, am găsit vreo 3-4 și după ce le-am citit am rămas cu mai multe întrebări, oarecum mirat cum de nu se scrie mai mult. după terminarea studiilor, m-am ocupat la master de o cercetare (pe bune) pe altă nișă, însă nu-mi dădea pace interesul primar. așa că la vreo 3 ani, eram profesoraș suplinitor în preuniversitar – petrecându-mi timpul pe site-uri de emigrare în Noua Zeelandă, m-am pus și am scris un proiect de cercetare pe nișa mea de suflet și l-am trimis câtorva specialiști din țară (le-am trimis și altor specialiști din Noua Zeelandă alt proiect). nici nu voiam doctorat, celor din țară le-am scris efectiv că am cam citit aproape tot ce s-a scris în domeniu (e chiar nișat) și că aș dori să mă implic în a continua să dezvolt puțin tema împreună cu ei. eram single, stăteam în bibliotecă și în birturi, trăiam de la o lună la alta cu salariul, prin chirii diverse. cei din țară au reacționat cu surpriză la temă și unul dintre ei mi-a scris că e interesat și să-i detaliez puțin proiectul. după ce l-am trimis în detaliu, m-a sunat și mi-a zis să mă prezint în marele oraș că putem dezvolta tema și nu oricum, ci să mă înscriu la doctorat. am fost la concurs și a ieșit foarte bine, comisia a reacționat excelent – eu eram total relaxat și stăpân pe temă – am aflat apoi că am fost admis și încă pe un loc bugetat și cu bursă. au urmat câțiva ani în care luam chirii scurte prin țară unde găseam biblioteci bune, m-am folosit de bursă ca să călătoresc și să petrec ceva timp pe la universități mari din Europa și chiar am lucrat cu pasiune la teză. a ieșit însă cam cum zice Bogdan mai sus – o idee foarte apreciată, o transpunere în practică care nu a fost neapărat pe măsura așteptărilor. muncită, cinstită 100%, de interes pentru o mână de oameni, apreciată pe ici pe colo de câțiva specialiști de top și despre care eu zic că a adus o contribuție elementară în domeniu, dar încă aștept o validare reală. cert e că de pe afară am fost invitat pe baza tezei în câteva cercuri științifice selecte. până și de la Academia Română mi-au solicitat informații din teză (nu sunt chiar toți atât de ramoliți, evident cei care mi-au solicitat teza sunt cei mai buni). dar cert e că deși am muncit cinstit, am fost admis pe bune, nu știu în ce măsură am făcut o treabă pe măsura entuziasmului. câțiva ani după aceea nu am lucrat în mediul academic – am rămas în țară și am avut câteva joburi, am și pus pe picoare o mică afacere personală (în specializarea universitară), iar ulterior am reușit, cu mare dificultate, să prind un post entry level în mediul universitar, unde încerc să le trezesc studenților acel interes pe care mi l-a însuflat profesorul care m-a orientat înspre cercetare. pe acest nivel succesul pare a fi mai mare și chiar îmi place ceea ce fac. dacă e să fac o analiză obiectivă – se face cercetare relevantă la doctorat în România în centrele mari, uneori și în noile centre, dar cum zicea mai sus cineva – trebuie să te uiți puțin și la biografia omului din spatele tezei ca să ai o imagine adecvată. unii doctoranzi sunt pilele coordonatorului sau acesta trebuie să ajute pe cineva căruia-i este dator, alții sunt de la diverse instituții și au nevoie de doctorat pentru salariu mai mare, mai e o nișă specială a narcisistilor care vor doar să se simtă superiori și fac un doctorat în cel mai accesibil domeniu doar să-și pună titlul peste tot – toți aceștia pe lângă cei care-s acolo pentru interesul pur asupra unei teme. e greu să mă pronunț asupra proporțiilor – destul de echilibrat aș zice sau poate chiar înclină balanța înspre cei cu interes nefiresc.

    3

    • #82

      Bre, cu toata simpatia….in multii aia ani de acribie academica (exceptand cazul in care ai studiat doar latina veche, singura care s-ar incadra la circumstante atenuante)….

      ….tastele “Shift” “Tab” si “ENTER” nu ti s-au lipit deloc de degete? :))

      3

    • #83

      Hahahaha.

      @habarnam, bre, nu vezi pădurea de copaci , asta vis a vis de idee :)))
      Lasă omul sa fie cursiv in exprimare:)

      0

  35. #84

    Dar pe cine mai impresioneaza doctoratele ? Doctoratul in afara de ceva posturi la stat unde poate mai primesti +10% mana cereasca e util ca si tzatzele la taur.

    3

  36. #85

    Doctor ar trebui fie doar cineva care inventeaza, descopera ceva intr-un domeniu… niciun post de munca nu ar trebui sa fie conditionat de titlul de doctor…

    3

  37. #87

    Oamenii au distrus invatamantul… cu sau fara sistem Bologna avem aceiasi dinozauri prin facultati. Am avut onoarea sa fac cursuri cu unul dintre cei mai productivi profesori de matematica din Romania, avea omu’ zeci de culegeri publicate, alte sute de articole… ce folos pentru noi studentii ca a facut toate astea in viata daca la momentul acela avea 70+ de ani si termina de explicat o chestie minora intro ora, iar de scris pe tabla cu greu scria 2 table la un curs. De aici porneste totul, oamenii se tin scai de posturi, schimba regulamente sa mai stea 4 ani rector, decan… le e frica de pensionare si odata cu aceasta frica ingroapa toata evolutia spre mai bine a mediului academic.

    A se vedea Tudorel Toader… penibil cap coada.

    1

  38. #88

    Eu apreciez doctoratele de la școala aia SNSPA si de la Valahia din Târgoviște. Alea au un ROI de considerat . Si nu cred ca intra oricine… Sunt ironic, evident.

    A fost o perioada când doctoratul se dădea ai lua ușor , urmând ceva cursuri, făcând o teza dar fără a publica in reviste importante .
    Acum nu mai e așa. Chiar trebuie sa publici in reviste de specialitate, nu de doi lei, si e software de plagiat.

    0

  39. #89

    Mie îmi place la doctorat, e caterincă. Cel mai impresionat e frizerul meu (care are mușchi, tatuaje și suflet bun). Cel mai puțin impresionat e prințul consort, care își bate joc de româna mea uneori precară. În primăvară cred că mă duc și eu la sală, vreau să pot purta chestii mai mulate pe la conferințe. O să rup.

    2

  40. Da, și în sistemul public doar a celor care fac cercetare efectiv,restul idioților că altfel nu le poți spune nu înțeleg la ce le folosește în afara de a se bate pe burta și a încasa un spor gras așa pentru că Pitong, ohh wait… Anyway,aștept să-și prezinte Ciuclă demisia,așa ar face un samurai onorabil…

    1

  41. #91

    Buna ziua. Am avut la locul de munca o colega care in naivitatea ei s-a inscris la studii doctorale, investind timp, nervi , multa munca. Cum spunea un domn mai sus in comentariu : toti profesorii sunt comunisti. Exact, peste comunisti si comuniste din astea a dat in comisii, aia care examinau numai studentii munciti, nu cei care copiau , erau profesori deserviti statului, infiltritati. Comunistul este rasist, adica femeia trebuie sa fie la cratita nu la doctorat si au avut grija sa o pice la teza finala. Examinatorii nu erau profesori, erau comunisti infiltrati in comisii. Doamne saraca de ea cat a tras cu studiile, era modesta din punct de vedere financiar, si a sperat ca o diploma in plus ar putea sa o ajute.
    Ca un sfat verificat, daca aveti nevoie de o diploma de studii aprofundate , sa va ganditi bine cand alegeti facultatea. Va ademeneste sistemul comunistoid cu o serie de oferte conform principiului : afara este vopsit gardul, inauntru este leopardul. Si apare coana mare cu coasa. M-a ingrozit cand am vazut prin ce a trecut colega mea, o fosila mediocra de profesor poate face orice vrea din student si nu este de glumit un comunistii, au mintea odihnita si trebuie sa se mentina pe pozitii numai ei cu familiile lor mediocre.

    0