Una din dorințele mele majore a fost să îmi cumpăr trotinetă electrică. Salivam pe lângă alea ale lui Răzvan și mă gândeam numai la asta, cum o să voiajez eu cu pletele-n vânt, pe un Joyorsau altă chestie de asta cu mulți CP.

Doar că, fiind locatar de Pantelimon, aveam 2 probleme. Prima ar fi că strada din rezidențialul meu este 50% criblură, 50% pământ. Când am cumpărat casele acolo, am fost asigurați că la final de 2015 o să avem asfalt. Well, guess what, ca orice rezidențialist la pământ, nu este nici acum.

Alta ar fi că ulița din fața străzii mele este un așa zis bulevard cu o singură bandă pe sens, bulevard pe care nu există nici măcar acostament, ci doar peisaj selenar cu gropi, gunoi și pietroaie. Serios, dacă vrei să ieși de pe șosea, nu ai unde decât într-o băltoacă zemoasă și urât mirositoare sau în grămezi de bolovani. Iar ulița asta este circulată, în mod majoritar, de tiruri care abia au loc 2 unul lângă celălalt.

Adică, ca să mergi cu trotineta în condițiile alea trebuie să fii singur sau ușor bătut în cap, pentru că șansele de a crăpa sunt multiple.

Mno, am ajuns la Liverpool, vesel și fericit, îmi căutam trotinete pe amazon, făceam planuri cu nevastă-mea cum o să mergem noi prin Merseyside cu pletele în vânt.
Doar că trotinetele sunt ilegale în UK.
Badumtss…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.