Banuiesc ca in afara de hackerul lui peste prajit care mai baga din cand in cand o mizerie cu un script, s-au mai intrebat si altii de ce nu am dat nici un semn de viata in astea 3 zile.
Simplu, am fost la Arsenal Park, cu castigatoarea mea. Si cu sotul ei maa, terminati cu ineptiile.

Ce sa povestesc? Focul de tabara urias? Gratarele ce il insoteau? Toate bauturile alea, de ne-am imbatat in prima seara de vreo 3 ori numai pana la ora 19? Dupa fiecare betie, ne urcam in buggyuri si plecam pe dealuri sa ne trezim, cu aer rece, apa rece si noroi rece. Sau cainii de la stana care au dat peste mine si peste Raoul exact cand Raoul a stricat un buggy, moment in care am simtit nevoia sa fugim eroic, un buggy impingand pe celalalt.

Am facut tumbe pe saltele elastice. Mahmur fiind, nu a fost cea mai misto solutie de distractie. M-am dat cu tiroliana. Am jucat minigolf. As fi vrut sa joc si tenis de camp, dar era prea frig. Am dormit pe un mare tun, dealtfel extrem de confortabil, care tun chiar e functional, dealtfel.

Mi-e lene sa ii scriu pe toti cei care au fost, pentru ca mizeria de wordpress nu mai are niste functii, cum ar fi aia de pus link automat, asa ca ar trebui sa il pun de mana, ceea ce chiar nu o sa o fac. Daca pana la urma face cineva lista aia, e rugat sa mi-o dea si mie.

Poza si film by Veve

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.