Trebuia să vină şi acest moment de tristă amintire. Şi a venit, la Foişor, în faţa restaurantului Waterloo, unde am intrat cu roata în dunga de la tramvai şi am căzut, ditai bolovanul, fix în faţa unui Golf, care a avut imensa bunătate şi prezenţă de spirit să mă evite, trecând pe banda cealaltă.

Acum mă şterg cu şerveţele de noroi şi îmi admir julitura din genunchiul stâng, genunchi pe care am căzut ca la carte, rostogolindu-mă direct peste ghiozdanul din dotare. Care înăuntru avea laptopul. Şi telefonul. Şi modemul de Vodafone. Şi modemul de Zapp. Şi portofelul.

Dacă eraţi îngrijoraţi, sunt toate întregi. Eu doar sângerez subtil.

Am o bservat o chestie funny. Când am căzut, am urlat un “Ah, băgamiaş”, fără să rostesc cuvântul incriminat.
Oare să fi devenit mai civilizat?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.