Râdeam mai de mult cu niște prieteni, pe vremea în care fiecărui pasionat de subiect îi era extrem de clar că acolo nu se va mai întâmpla nimic, de fraierii ăia de la ELI-ERIC, care tot așteptau să se miște lucrurile, să vină gamma vieții și celelalte chestii, în timp ce românii făceau ce știu mai bine. Devalizau fondurile destinate institutului.

Poate nu știți. Când a fost decisă constituirea ELI, a fost o oază de speranță pentru toți cercetătorii din domeniu, la nivel mondial, o efervescență de oameni în direcția asta, cercetători de renume mondiali care voiau să vină să lucreze la Măgurele, inclusiv un premiu Nobel.

Știți ce au făcut românii?
Au băgat regulile alea românești de cercetători. Mai exact, ca să lucrezi la Măgurele, trebuia să ai vreo 2 doctorate, câteva zeci de lucrări publicate, chestii de astea, de la noi, unde doctorii sunt la fiecare casă de marcat din Cora, iar lucrările științifice de doctorat se cumpără de pe net.

Ori oamenii ăia sunt cercetători din lumea reală a oamenilor de știință, care, atunci când publică o lucrare, este o descoperire, o muncă enormă, nu lucrări inteligente cu subiecte copiate de pe net, eventual la Institutul Româna de Apărare.

Și așa, pe posturile alea extrem de bine plătite, au ajuns doctorii români în domeniu, cercetători de laba gâștii, care activau doar ca să își ia salariile, iar oamenii din domeniu erau ținuți la porțile rușinii, cum domne, nu ai și tu măcar 15 lucrări publicate, las-o dreq, ce doctor ești?

Ei, iată că gluma nu a mai ținut, Ungaria și Cehia ne-au dat afară din consorțiu, iar proiectul de la Măgurele va muri, ca oricare alt proiect. Nu de alta, dar fără fondurile alea care nu făceau decât să alimenteze conturile diverselor neveste de generali cu 4 stele, nu va mai funcționa nimic, iar fondurile nu mai vin, pentru că nu mai facem parte din proiect.

Merge și prosteala asta, dar are o limită.
Serios, dacă v-am trezit curiozitatea și vă plictisiți, căutați puțin pe net pe subiect. O să vă distrați de numa numa. Puteți începe aici, e destul de exhaustiv.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.