Nu mai știu cum petrec românii paștile în ultima perioadă. Am 15 ani de când, în mod exclusiv, petrec absolut orice sărbătoare doar cu familia pe care mi-am creat-o eu personal și pentru care eu sunt părinte. Și ai căror membri nu se sperie când intru pe ușă și nu se încrâncenează carnea pe ei, știind că urmează, inevitabil, scandal, bătaie, urlete, vecini chemați ca martori și restul de căcaturi de care e pasionat creștinul român clasic.
La mine, paștele începeau cu vreo 2 săptămâni înainte. Dar e valabil și pentru Crăciun. În acele două săptămâni de avans, începea întrecerea pe cartier între gospodine, care întoarce mai repede casa pe dos. Practic, timp de 2 săptămâni trăiam pe linoleum, cu covoarele strânse, sau preșurile stil, pentru că trebuia ca lumea să știe că se face curat, cu pioșenie. Sincer, nici acum nu realizez de ce, maică-mea nu a fost niciodat vreo credincioasă, nici nu cred că are credințe de astea dubioase cu zei, dumnezei și sfinți.
Cumva, cu ajutorul lui dumnezeu, era posibil să și văruim în perioada aia, ca să se simtă mirosul de curat. Dacă scăpam de văruit, trebuia să iau covoarele în cârcă, să le car 9 etaje, până în curtea blocului, unde trebuia să le bat până nu mai sare praful din ele. Băbăieț, vă zic, am niște cicatrici șterse, pe knuckles, de la datul cu mâna ținând mizeria aia de bătător, peste covoarele alea de iută sau ce dracu era materialul ăla care, după o perioadă de frecat de el, începea să îți lase răni. Mai schimbai mâna, până se făceau răni și pe cealaltă, după care aia era, era game of pain, care mână rezistă mai mult la durere.
După care, odihnit și relaxat, căram covoarele alte 9 etaje, dar acum, la deal (am fost un copil pirpiriu și slab până în clasa a 10 a, în vara căreia am crescut vreo 17 cm, până la actualii 1.80. Pe la 14 ani aveam 1.50 și ceva. De la ce bine hrăniți eram de statul socialist științific. Ca idee, fii-miu are 1.77 la 12 ani. Bunicul lui avea 1.90).
Asta era partea funny a sărbătorilor, că mai erai cu un prieten prin curte, mai râdeai, te mai ajutai. Partea nefunny era că trebuia să punem pe masă cele cuvenite. Și cele cuvenite nu aveai de unde să le iei. Nu exista nimic. Nu că nu existau carne, legume și restul. Nu existau ouă. Deloc. Nu exista vopsea de ouă, clasicul Gallus, se dădea pe sub mână, cu șpagă, de la doamna de la alimentară. Paștele, popor ortodox clasic, ouă doar la posesor. Și exista o rețea de informații în cartier, care pornea, cred, de la fetele de la aprozar sau de la alimentara, depinde unde veneau ouăle.
Fetele aflau din timp și trimiteau răspândacii prin cartier, vedeți că vin ouă. Nu o făceau de drag, stați liniștiți, sau de bunătatea sufletului. cei care își permiteau și erau în cercul select, trimiteau bani și doamnele le puneau deoparte, când veneau ouăle, cele două cartoane clasice. Restul, noi, plebea, pleava, începeam să ne adunăm la cozi. Coada la alimentară era aici, unde e ușa aia cu manșon de metal pe încuietoare. Nu existau acele construcții acolo pe treapta aia lungă, iar oamenii se așezau la coadă, pe câte 3 rânduri, înspre dreapta, până în capătul blocului. După care coada venea înapoi, de unde pornise, de data asta pe stradă, de obicei mult, până în celălalt capăt al blocului, tot pe câte 3-4 rânduri. Când începeau să se adune oameni până la ușa aceea de metal, de obicei începeau bărbații să facă cordoane, ca să evite băgatul în față. Bine, elanul ăsta ținea până când veneau ouăle, că, după aia, cei de la cordoane ori fugeau la rând, ori se băgau ei în față. Sau plecau pentru că veneau zeci de țigani, care începeau să se înghesuie anumit în rânduri, urlând și lovind oamenii, ca să se creeze busculadă și să poată se se bage în față.
Când veneau ouăle începea adevăratul iad. Inevitabil, în aglomerația aceea, cineva își scăpa cele 2 cartoane de ouă la care avea dreptul. Sau îi dădea vreun țigan peste mână, anumit, ca să se creeze busculadă. Oamenii încercau să coboare pe panta aceea de beton care, din momentul în care scăpai ouă pe ea, devenea un patinoar. Un haos, plin de urlete, ca un iad în miniatură, nimeni nu mai vedea nimic, în jurul treptei zeci de oameni, uneori era noapte, singura lumină era lumina care ieșea prin ghișeul mic de metal. Și oamenii cădeau, cădeau copii trimiși la cumpărături, cădeau bătrâni, care își mai rupeau un os, încercând să salveze prețioasele ouă, viitoare roșii. Oameni în genunchi, urlând, copii plângând, cu un cofrag de ăla în mână și cu ouăle la picioare, mai speriați de faptul că vor lua bătaia vieții lor acasă, pentru că s-au întors fără ouă, decât de altceva.
În ipoteza că ajungeai cu ouăle acasă, începea alergatul după carne. Cu carnea era mai greu. Se primea greu marfă în Vitan, în general primeau la Piața Amzei. Alimentara era undeva pe aici, iar dacă ajungea zvonul că se primește marfă, cozile se formau cu câteva zile mai devreme. 2, poate 3 zile în avans. Eram trimiși noi, copiii, ziua, să ținem rând, iar după masa, când se întorceau părinții de la muncă, unul din ei venea și prelua taskul, până a doua zi dimineață. Stăteai, stăteai și te rugai, Dă doamne să aducă carne, nu adidași și calculatoare, măcar frații Petreuși. Frații Petreuși erau niște pui jegoși, mici, infinitesimal de mici, câte doi la punga de 800g. Adidașii și calculatoarele erau gheare de porc și jumătăți de cap de porc. Câteodată veneau doar adidași și calculatoare. Luai, ce să faci, fierbeai, ieșea o zeamă ceva. Dacă veneau puii, începea lupta, bătaia, ca și la ouă, ca și la portocale, ca și la ciocolată, ca peste tot. Cordoane de bărbați, sufocate, la final, de țiganii veniți în ceată ca să ia spuma, bătaie, înghesuieli până se spărgeau geamurile, urlete, urlete, tot timpul urlete de oameni flămânzi, care vor să sărbătorească paștele așa cum se cuvine.
Iar dacă reușeai să strângi și ouă, și carne, și legume și ce mai voiai, mai rămâneau un singur lucru.
Urletele și scandalul de la pioasa masă de paște.
@ancapopa780 Paște fericit! ✨🐰 @Popa Raducu #justforfun #fyp ♬ original sound – Alissa Sosoi
NOU
Cum ar spune zapezile, ventorii si crobanii chiar daca eram saraci eram mai fericiti atunci.O perioada absolut odioasa pentru milioane de romani.
NOU
Cand a zis ma frate oricare dintre noi ceva asemanator cu asta, vreodata intre miile de comentarii pe care le avem laolalta pe aici :)) ? Dement esti ma Roberte …
NOU
Nu erai tu impotriva anularii turului 1?
NOU
Daca stai sa te gandesti ca miercuri a fost tradat, vineri omorat, duminica a inviat, iti dai seama ca cel mai adecvat mod de a asimila lucrurile astea este cel romanesc: iesind la un gratar in natura cu familia.
NOU
Merita povestita in video de AI. oricum prostii care ar dori din nou asa ceva tot si-ar dori sa traiasca asta, pana ar trai-o si atunci ar tremura de frica exact ca niste lasi, dar lasii pare ca nu invata altfel nu-mi explic numarul lor mare care ar semna pt asa ceva
NOU
Pastele l-am petrecut simplu, mancand putin ( bine, exceptand cele 25 de sarmale, nu toate odata, si fara varza, ca sa nu interfereze cu bautura prin stomac ), si band foarte mult. Defapt, ca in majoritatea vietii mele. Mancarea-i overrated nene. Am si eu un singur punct in viata asta unde sunt de acord cu popoarele astea germanice, cu nordicii, scandinavii, daca n-am pofta de ceva anume, nu-mi pasa ca-i sarbatoare sau ce o fi, mananc doar pentru ca cere corpul combustibil. Sunt practic 100% opusul alora denumiti ” foodie ” , ” gurmanzi ” si alte alaturari.
N-am fost niciodata pasionat de mancarurile traditionale, desi si bunica-mea, si mama, sunt profesoare in a face mancare, dar obsesia pe care o au romanii, popoarele balcanice in general, cu alea 7-8-9 feluri de mancare traditionale de sarbatori, de zici ca sunt cel mai delicios lucru de pe fata pamantului, si daca nu-ti plac, e cea mai mare blasfemie posibila, este ceva ce n-am inteles niciodata. Sunt ok, dar sunt multe alte bucatarii mai smechere si mai bogate pe fata pamantului.
Mai ales ca la mancarurile astea gatite, poti sa cumperi cele mai scumpe ingrediente posibile, sa ai bucatarese sau bucatari cat se poate de priceputi in familie, si calitatea lor tot sa o nimeresti proasta si uneori sa nu iasa cum trebuie.
De-asta ii detest pe aia care se socheaza mereu ca de sarbatori, sau imediat dupa, sunt Mecurile, KFC-urile, shaormeriile pline. Lasati coaie oamenii sa manance ce vor. Wow preparate traditionale, bucate, merinde, pentru al 40-lea an din viata ta iti umflii stomacul cu sarmale, salata beouf, drob, sau mizerii gen caltabosi si piftii, pentru aia pasionati si de d-astea, ca asa scrie in calendar. Lasa-le-n pl, ca nu-s asa foc mancarurile astea.
Despre cozonac, sa nu mai vorbesc, ca deja am scris mult. Sa-mi bag pl daca inteleg existenta cozonacului, daca are vreun scop in lume painea aia cu cacao si uneori nuca si stafide. Anosta inventie.
NOU
da, cozonacul efectiv exista degeaba.