Înainte de a fi tată, eram un tip complet diferit. Și nu, nu e o glumă. Eram mult mai frugal, mai utilitarianist. Gen De ce aș avea nevoie de măsuță cafea în casă, când eu oricum îmi beau cafeaua în două locuri. Ori pe canapea, uitându-mă la snooker sau golf, ori la birou, uitându-mă la meme și politică, singurele subiecte care mă pasionează.

Dar, vagi amici, după ce, timp de 15 ani, încontinuu, beneficiezi de prezența unor copii mici în casă, viziunea utilitarianistă ți se schimbă masiv și îți dai seama că ai nevoie, iată, și de o măsuță de cafea.
Măsuță de cafea la care stai dimineața și îți bei cafeaua fără cofeină, alături de nevastă-ta, dar care cu cofeină, pentru că e mai tânără și încă nu știe că are o inimă și pentru altceva decât iubire pentru domnul și stăpânul ei. Iar în timpul acesta, copilul folosește aceeași măsuță pentru a desena, a se uita la tableta, a bea o ceașcă de suc, a face un cerc mare din miniaturile de dinozauri, a mângâia pisoiul, totul în același timp și simultan cu vorbitul încontinuu, pus întrebări încontinuu și acest neobosit Taaatiiii, uiteeee! Și te uiți și și-a pus o mână în șold și i se pare ei că e ceva extraordinar. Sau se uită spre vârful nasului. Sau pur și simplu zice asta doar ca să te uiți și să îți zică Tati, tu ești haios.

Și tu, pe interior, plângi, pentru că știi că nu ești, de fapt, haios, ci doar ți-ai pierdut orice speranță și ce face românul când nu mai are speranță?
Face haz de necaz…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.