De când mă știu, am fost un tip frugal și comod. Nu am simțit niciodată nevoia de a deține chestii doar pentru că arată mișto sau pentru că zice lumea că e ceva la modă, indiferent de ce ar fi, de la mobilă la țoale. De altfel și acum, hainele mele se rezumă, de pe 15 aprilie până pe 15 octombrie, la pantaloni scurți, tricou și crocși.

Am observat, totuși, odată cu avansarea în vârstă, că începe să se instaleze și la mine un fel de comoditate și conformitate pe care, înainte, nu le aveam și de care nu îmi păsat.
Odată cu mobilarea apartamentelor pantelimoneze, în loc de clasicul Ne luăm niște cuburi de la Ikea, patul ieftin de metal cu o saltea bună și aia e, am început să devin și eu conformist și fițos.

Prin urmare, m-am trezit că iau chestii gen mobilă dormitor la modul Vai, care e cel mai mișto pat la modă, dar trebuie să asortăm noptierele, care să fie neapărat două, dar vai, comoda la ce înălțime este, să nu uităm de amplasarea perfectă a televizorului pe ea, dressingul nuștiucum etc, tot felul de chestii la care nici nu ne-am gândit, la modul că noi eram în stare să ținem, drept noptiere, cutiile de la noptiere, nedemontate, cu noptierele înăuntru, ce atâta efort, că doar tot telefoanele, încărcătoarele și kindleul le ține.

Acum nu știu dacă e neapărat de la vârstă, că nu sunt, sau nu mă simt chiar atât de bătrân, după cum se vede, sau este educația, care s-a strâns singură, în atâtea zeci de ani și acum a preluat hățurile, pe pilot automat și zice Alo, prietene, ai o grămadă de copii, le vin prietenii acasă, ai de menținut o prestanță, fii și tu serios.

Oare m-am făcut mare?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.