Patru femei, patru surori, s-au fotografiat în fiecare an, începând cu 1975.
Mi se par teribil de triste pozele de genul ăsta. Nu cred că aș fi capabil să îmi monitorizez degradarea specifică vârstei și să mă privesc așa cum eram și…cum am ajuns.
Prea trist.
NOU
E trist dar e important sa faci ce fac toti oamenii: isi dau un rost vietii ca sa nu simta realitatea.
NOU
Uită-te la feţele lor de-a lungul timpului. Cu cît mai tinere, cu atît mai triste. Cu cît îmbătrînesc, cu cît se mai relaxează şi zîmbesc. Everyone’s happy. Poate ceva nostalgie, poate o vagă urmă de tristeţe, dar o tristeţe complet diferită de cea de la început. Mişto să vezi cum se schimbă şi cum evoluează oamenii. Ăsta de mai sus e cazul fericit 🙂
NOU
Pe mine nu m-au intristat pozele astea. Eu vad niste femei frumoase care au stiut sa imbatraneasca frumos, si care, odata cu timpul, zambesc mai mult, par mai puternice si mai apropiate. Nu am observat nici degradarea de care vorbesti, e intradevar schimbare dar se intampal natural. De asta au ramas frumoase pana la ultima poza.
NOU
femei frumoase care au imbatranit frumos si care au ramas frumoase pana la ultima poza? noroc ca frumusetea-i relativa si ramane la latitudinea privitorului …
NOU
Cansirit: Exact. Am vazut frumusete acolo iar pentru ca nu prea am talent la scris am repetat cuvantul. Sunt de acord ca frumusetea este in ochii privitorului, de ceea am si spus de (la fel de) multe ori ca EU simt asta.
NOU
@Visina – complet de acord, chiar ma gandeam cata frumusete, chiar si la ultimele poze, sau mai bine, ‘mai ales’ la ultimele poze. Au imbatranit frumos. We should be so lucky.
NOU
Nu vad nici o degradare si nici o tristete.
Cred ca e o chestie foarte faina ceea ce au facut surorile.
As asocia mai degraba un fel de indemn de timpul ”Carpe Diem”.
In mod special pentru toti țâncii si mucoșii care isi imagineaza cum vor inventa ei roata vietii, in timp ce trateaza flegmatic neputintele firesti ale batranilor (tinerii de odinioara) fara de care ei nu ar fi existat.
NOU
Sunt de acord cu pretender. În pozele astea nu e nici degradare, nici tristețe. E un mod frumos de a îmbătrâni împreună. Iar dacă te uiți cu atenție, cu cât înaintează în vârstă, cu atât stau mai apropiate una de cealaltă.
NOU
am urat mereu cum aratam in poze … acum 2-3 ani am facut ordine printre fotografii si mi-am dat seama cat de frumoasa eram si nu stiam 🙂 – pozele care m-au enervat la vremea lor acum mi se par foarte bune … de aceea am decis sa pastrez toate pozele, indiferent cum mi se par acum – “acum” nu conteaza prea mult
NOU
de ce trist? e mersul firesc al vieţii. aseară al meu soţ îmi spunea că, lucrând pentru amenjarea unei expoziţii, i-a fost greu să se tot urce pe scară. “mie, ca mie, îmi spune, dar Victor, colegul adică, e mai mare cu doi ani, îţi dai seama?”. iar eu m-am uitat la el şi l-am întrebat de ce se simte bătrân la 53 de ani? s-a uitat la mine nedumerit şi-mi spune că totuşi, e o vârstă. da, e o vârstă la care începi să te resimţi, cu una sau alta, dar nu trebuie să te dai bătut. nici eu nu am pretenţia că arăt ca la 30, deşi nu arăt rău (nici soţul, exceptând firele de păr albe – valabil pentru amândoi, că doar sunt oamenii care albesc de tineri, nu?) atât timp cât am chef să merg pe bicicletă, cât nu mă dau bătută la o plimbare lungă pe jos, sau un urcuş pe munte, atât timp cât mingea de baschet mai îmi face cu ochiul sau racheta de tenis, atât timp cât îmi fac praf soţul la table, el spune că am noroc chior la zaruri nu că joc bine, atât timp cât îmi doresc să am nepoţi/e şi să mă plimb cu ei prin parc, să-i cresc şi să-i răsfăţ aşa cum trebuie să facă un bunic, parcă nu sunt aşa de terminată şi parcă fiecare vârstă are farmecul ei. şi l-am făcut să râdă şi să pornească azi spre expoziţie cu alt tonus. şi, cu riscul de a mă lungi, am să spun despre soţul că mi-a servit cândva o replică memorabilă, pentru mine. mergeam amândoi pe la piaţa unirii, şi, la un momendat dat în faţa noastră doi tineri, o ea blondă ce aducea cu fii-sa iar el negru. nu pot să mă abţin şi-l întreb. ce faci dacă fii-ta vine la uşă cu un negru, şi dacă ai un nepot de-asta cum reacţionezi? la care el a râs, s-a uitat la mine şi mi-a servit replica “dacă ea e fericită ce pot să spun eu? cât despre nepot am să spun că am un nepot de ciocolată”. cam asta e. copii cresc, noi îmătrânim, dar hai s-o facem frumos.
NOU
pentru tine nu e important nici pentru ele pentru ca au tinut legatura dar cei care nu le-au vazut demult, sau le cunosc doar in ultimii 5-10 ani sunt mai interesati si apreciaza.
NOU
Cu adevarat trist era ca pe la jumatea pozelor sa apara numai 3 in poza si apoi 2…
NOU
Eu, unul, mă așteptam ca la un moment dat să facă poza lângă o cruce sau ceva de genul… 🙁
NOU
Mi-a ramas in minte aceasta poza, cu trei surori care apar fotografiate in trei ipostaze, la perioade mari de timp, in ultima una din ele fiind inlocuita de un trandafir si o lumanare…
(in topul de mai jos, este prima)
www.buzzfeed.com/expresident/most-powerful-photographs-ever-taken#14ac7t6
NOU
Atata vreme cat poti sa scoti maximum din varsta ta esti ok.
Explicand-o ca U2: “is there a time”- pentru cosuri, betii, orgii, prima slujba, prima nevasta, a doua slujba, primul copil, primul faliment etc
Pentru tulburare si limpezime, pentru nebunie si intelepciune.
Intr-adevar lectia cea mai grea ramane aceea cu “respecta-ti deopotriva trupul si mintea, sunt singurele instrumente pe care le ai”.
Si cand vine vremea iluminarii chiar nu mai regreti nimic, nu te mai intereseaza nimic. Atunci descoperi sufletul, instrumentul cu care pleci. De aici vine bunatatea care razbate din cele mai recente poze.
NOU
Ce sa mai zic de mine, care am ajuns sa tip la cei ce ma suna de ziua mea si sa le zic sa nu ma mai sune vreodata ca sa-mi zica LMA?….bag piciorul in ea de viata, care trece prea repede 🙁
NOU
Rebelule! Urarea de “La Multi Ani” dupa cum ii spune si textul se traduce prin: sper sa traiesti cat mai mult si nu precum crede frustrarea din tine: ce batran esti coa.
Daca tu tipi la ei sa nu te mai sune vreodata sa iti zica LMA atunci sa nu te mire ca intr-o zi nu o sa te mai sune absolut deloc.
NOU
cred ca sunt un fel de “Grumpy Old Man” in devenire…
NOU
parca mi-l imaginez pe Kramer din Seinfeld.
NOU
Poza 35 sigur nu ai facut-o tu, Arhi? 😀
NOU
oldies but goldies :)))
NOU
Pe mine, m-au intristat aceste poze, eu am 3 frati, si ma regasesc oarecum in acest context, peste toti au trecut anii. Sincer, nu m-am gandit niciodata sa fac genul acesta de fotografii. Timpul trece oricum
NOU
Eh..ele au ales anual. Generatia youtube alege zilnic
NOU
Am mai vazut asemenea experimente. E frumos sa te uiti la tine dupa cativa ani.. Nu stiu cum o sa arat batrana.
NOU
Uite asa vei arata:
images7.okr.ro/serve/auctions.v7/2012-06-23-04a1197e81ca8b5b3c658a14bee98718-6054621-700_700.jpg
NOU
Nu pot sa ma abtin (avand in vedere ca ai inceput sa sari calu’ cu multe): avantajul la tine e ca chiar batrana nu ai cum sa arati mai rau.
NOU
Tristetea apare cand dupa atatia ani, in una din poze vor ramane doar 3. Mai apoi, doar 2….
NOU
E trist adevarat, pentru ca stai si te gandesti vazand pozele ca acolo ajungi si tu si e aiurea sentimentul ca nu poti opri timpul sa fii tanar mereu dar in aceeasi masura frumos. Surorile au devenit mai frumoase, mai apropiate, se vedea “viata” ca a trecut peste ele intr-un mod frumos. Le simteam ma apropiate o data ce dadeam click si la un moment dat imi era frica sa nu dau mai departe si sa vad ca sunt 3 sau 2.
NOU
De remarcat si apreciat faptul ca, in toti acesti ani, ele s-au reunit pentru o poza de grup.
De invidiat si faptul ca in prima poza sunt toate patru, iar in ultima… tot patru, ceea ce este ideal.
Timpul ne marcheaza pe toti, bine ca il mai “marcam” si noi din cand in cand 🙂
NOU
erau bunaciuni in tinerete
NOU
Sunt eu misogin probabil, dar eu nu vad diferente intre poze. Sunt la fel de batrane in toate cadrele. Bunaciuni in niciun caz.
NOU
tre sa dezaburesti ochelaru.asta sau esti logodit cu adriana lima. una din doua
NOU
Aia e poza ta?:D
NOU
Am vazut fotografiile la o expozitie in Paris,acum cativa ani. Dupa ultima urma o rama goala si apoi un semn de intrebare. La prima vdere ideea pare macabra pt ca inevitabilul se va produce … Apoi realizezi ca e cat se poate de natural. In ecuatie sunt 5 persoane. Fotograful e sotul uneia dintre surori 🙂