Ziua fără moderare

Sunteti necredinciosi necunoscatori in ale spiritului. O sa citez din manifestul artistului, ca poate va luminati si voi si va desprindeti putin din cele lumesti: “La intersecția dintre civilizație și spiritualitate, există un testament arhitectural al iubirii și pietății – un monument în care un cleric, un canal al iubirii divine a lui Dumnezeu, și un copil mic sunt etern legați într-o îmbrățișare de sfântă frăție. Această construcție impresionantă, tăiată din pământ, dar atingând cerurile, este mai mult decât o simplă operă de artă – este o manifestare fizică a învățăturilor lui Iisus Hristos, un simbol al compasiunii și iubirii care definește ordinea clericală sacră.

Figura clericului, un monument în cadrul monumentului, emană o aură de liniște și siguranță. Brațele sale se extind într-o îmbrățișare blândă, dar fermă, cuprinzând copilul ca și cum ar vrea să-l protejeze de încercările și necazurile lumii laice. Această îmbrățișare reflectă cuvintele Psalmilor 91:4, “El te va acoperi cu penele sale, și sub aripile sale vei găsi refugiu; credincioșia lui va fi scutul și zidul tău.”

Fața clericului, piesa centrală a acestui tablou, pictează o imagine a iubirii divine și a extazului spiritual. Ochii lui sunt închiși, nu în refuzul lumesc, ci în recunoașterea divinului. Contenanța sa transcendentală este reminiscentă a proclamației Sfântului Pavel în Filipeni 4:7, “Și pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă va păzi inimile și mințile în Hristos Iisus.”

Copilul mic, a cărui față este ascunsă de forma protectoare a clericului, este o reprezentare a inocenței și credinței. Confortul pe care îl găsește în îmbrățișarea clericului încorporează versetul biblic Matei 18:3, “Adevărat vă spun, dacă nu vă schimbați și nu deveniți ca niște copii mici, nu veți intra niciodată în împărăția cerurilor.”

În această îmbrățișare, clericul exemplifică mandatul lui Hristos din Ioan 13:34, “O nouă poruncă îți dau: iubește-te unul pe celălalt. După cum v-am iubit, așa trebuie să vă iubiți unul pe celălalt.” Este o iubire, nu a trupului, ci a spiritului divin care leagă toți copiii lui Dumnezeu.

Acest monument stă ca o confirmare a datoriei sacre a clerului de a conduce călătoria spirituală a tinerilor, un testament tangibil al jurământului lor de credință, speranță și caritate. Este o reprezentare metaforică a Psalmilor 23:1, “Domnul este păstorul meu, nu-mi lipsește nimic.” Iubirea divină care radiază de pe fața clericului reflectă iubirea eternă a lui Dumnezeu, invitând pe toți să participe la comuniunea divină a iubirii pure și a compasiunii nelimitate.”

mai bine citeste tot, ca sa nu simt ca mi-am ftt contu` de chatgpt degeaba 🙂