Prima oară când am citit o poveste era unul din cele mai triste momente din viața mea, unul din momentele peste am crezut că nu voi reuși să trec niciodată în viață. Am trecut, cu prețul încă unui șoc pentru vitiligo-ul meu, care mi-a albit deja palmele și trece voios la față.

Vreau să fac un site de povești. De multă vreme. Nu am avut tot timpul o motivație clară, voiam, îmi plăcea idee, dar îmi lipsea motorul din spatele ei. Mai ales că, la un moment dat, vorbin aiurea despre ideea mea, cineva a preluat-o și a făcut un site de gen.

După care l-am înregistrat pe Winnie, melcușorul cel grăbit cel grăbit, iar fiica mea a stat și a ascultat povestea pe tabletă de vreo 10-12 ori. Și era cea mai fericită că poate să asculte povestea de câte ori vrea ea.

Și astfel a apărut și motivația.
Mă gândeam că am putea să îl facem colaborativ. Să citești tu, ca părinte, o poveste pentru copilul tău. Poate nu ești genial, poate nu ai cea mai bună voce sau dicție, dar în mod sigur copilul tău se va bucura să poată să audă o poveste citită de tine oricând dorește.

Mă mai gândeam că mi-ar place să lucrez la site cu încă cineva, de preferință femeie și, eventual, mamă, pentru a putea pune mai multe povești. Eu mă ocup de montare și tot ce e necesar, ea ar trebui doar să aibă o cameră, un microfon și o lumină, să citească povestea. Dacă ar ști și să deseneze, ar fi perfect.

Nu am face-o pentru bani, ci pentru copiii noștri. Vă spun sigur că merită.
Dacă e cineva interesat, mailul binecunoscut de la pagina de contact vă așteaptă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.