Contul meu
Împlinesc, anul acesta, 16 ani de când scriu aici. Cu bune, cu rele, am scris, zi de zi, câte ceva, chiar și în zilele în care am decis că am concediu. Și știți de ce o fac? Pentru că îmi fucking place munca mea. Am avut multe joburi, am experimentat multe lucruri în viață, dar combinația aceasta de blogger, freelancer, mic antreprenor și ce mai fac eu sunt lucrurile care îmi plac cel mai mult și, pur și simplu, nu mă văd făcând altceva, cel puțin în situația actuală, pentru că, dacă vine războiul, voi bloga de pe front, dacă mă mai acceptă ăștia de la pompieri. Sau voi repara instalații electrice, conform calificării de la CFR, că, bănuiesc, de absolventi de ASE, care habar nu au de nimic, nu are nevoie armata.
De asta eu aștept fiecare luni cu plăcere. Efectiv mă bucur că vine o nouă săptămână, poate și pentru că scriu pentru voi și îmi place să vă văd reacțiile, poate și pentru că scrisul este catharsisul meu, dar, oricum ar fi, asta este munca mea. Niciodată nu am considerat-o altceva, e jobul meu, asumat de mine, care îmi hrănește familia. Chiar dacă îmi place, asta nu înseamnă că e mai puțin obligație.
De asta nu îi înțeleg nici de-o culoare pe cei care se plâng că e gata weekendul și vai, începe munca. Și nu mă refer aici la puști, tineri, oameni care au weekendul ca oportunitate de fun, zbantuială, agățat gagici și cu joburi nesustenabile, dar care le asigură minimul necesar.
Ci la oameni realizați, cu familii, copii, cariere asumate, joburi serioase, care presupun experiență acumulată în timp, adică au muncit în domeniu toată viața. Adică muncești de o viață acolo și, de fapt, îți urăști locul de muncă? Dar ce te-a reținut să îl schimbi, când ai realizat că nu îți place ce faci? De ce nu ai făcut un sacrificiu temporar de timp și bani, ca să poți face ce îți place?
Acum realizez că, cel mai probabil, cei mai mulți oameni habar nu au ce le-ar plăcea să facă. Iar societatea le-a nivelat atât de mult dorințele și aspirațiile, încât li se pare caraghios și să se gândească că vor să fie piloți. Sau instalatori. Sau bucătari.
Și cunosc și de unii, și de alții. Primul om care mi-a trezit interesul pentru o schimbare în viață a fost un IT-ist de 35 de ani. Eu aveam vreo 28, cred și îl vedeam bătrân ca Matusalem. Țin minte vârsta pentru că a făcut parte din povestire. Lucra instalator, și-a dat seama, la 32 de ani, că urăște ceea ce face și, de fapt, lui îi plac computerele, așa că a lăsat totul baltă, a început cu un curs de programare, după care altul, după care primul job, unde a învățat aprofundat și, iată, la 35 de ani era programator fost instalator.
Cei mai mișto bucătari din România, pe care îi și cunosc și le sunt măcar amic, dar nu o să îi menționez, pentru că nu vreau să văd digresiuni la adresa lor, lucrau ceva complet diferit de ce fac acum. Joburi serioase, de birou, marketing, advertising, televiziune, radio, MC, chestii de genul. Și au pus stop, au zis că asta îmi place, au investit în ei, în cursuri, inclusiv în străinătățuri, au muncit zi lumină, la propriu, plus niște întuneric și au ajuns mari. Și fac de plăcere tot ce fac, apreciază mai mult ce iese din mâinile lor, față de exceluri, rapoarte și ședințe, sunt fericiți iar munca lor le-a adus satisfacții mult mai mari decât le-ar fi putut aduce vreodată vechile cariere.
Știu că, întotdeauna, este greu să renunți la confortul gândului pentru ziua de mâine și că cel mai bun proverb românesc este Nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard. Dar, gândiți-vă, aveți o singură viața. Dacă nu sunteți fericiți, dacă nu vă trece viața făcând ce vă place și vă împlinește, de ce trăiți? Cine vă va da anii înapoi?
Murim singuri. Nu luăm cu noi bani, case, mașini. Luăm cu noi amintirile și acea sclipire eternă care va fi viața care vă va trece prin fața ochilor, în ultimul moment.
Vreți ca ultima pâlpâire de lumină din voi să fie una de regret?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Bai frate….bine gandit si bine scris. Te urmaresc de 11-12 ani si de fiecare data am avut de invatat din tot ce a fost scris aici, dar in utimele luni ai reusit sa faci o munca colosala si exceptionala. Este prima data in viata mea cand voi cumpara un abonament pentru un blog. Consider ca face toti banii. Respect bro!
NOU
Nu poti manca icre negre la fiecare masa, in fiecare zi, fara sa te plictisesti si apoi sa-ti faca greata. Human nature.
NOU
Nu-mi placea lunea cand era zi de picioare, acum am schimbat cu spate si e mai ok. Nu-mi place miercurea in schimb.
NOU
Esti maseur?
NOU
Macelar?
NOU
va las sa va mai ganditi.
…poate-s ortoped.
NOU
Pictor?
NOU
ortodont?
NOU
Jandarm…
NOU
@Arhi :)))))
poate ortopter
NOU
Stripăr??? <3
NOU
Sex worker? 😀
NOU
Ce are miercurea? Ai abdomen, nu?
NOU
@mario nu boss, acum am miercurea picioare
NOU
Nu! Mă p…. A, lunea. Citisem lumea.
NOU
da nu are de-a face cu “imi place/nu imi place”.
Are de a face cu faptul ca luni-vineri ai program. Ai program de la 9 la 5 in care nu poti face prea multe chestii, in afara celor care trebuie. Chit ca ceea ce trebuie iti place.
Ca sa nu mai vorbim ca luni inseamna ziua in care te trezesti mai devreme…
NOU
Lucrez in şifturi. Sâmbătă, Luni sau Miercuri, la mine e totuna.
De aceea mă distrează extra cultura asta a meme-urilor cu luni dimineaţa
NOU
lucrezi in știfturi
NOU
“Murim singuri. Nu luăm cu noi bani, case, mașini. Luăm cu noi amintirile și acea sclipire eternă care va fi viața care vă va trece prin fața ochilor, în ultimul moment.”
Ești sigur că luăm cu noi fie și amintirile? Cum le luăm dacă devenim pământ de flori? Mă gândesc că ești un fals ateu și că de fapt crezi sau speri să existe un suflet și o altă lume, ceea ce nu este un lucru rău fiindcă mori mai ușor atunci când știi că totul nu s-a terminat și există o continuitate. Oare nu ai mințit la recensământ? :)))
NOU
e posibil sa înțelegi fix pula din ce am scris
NOU
Ùite, da, in continuare am o dificultate reala in a face ceva ce-mi place. Am facut liceul de electrotehnica si mi-a placut meseria dar nu mi-a placut de profii delasatori si cumva atmosfera aia de electrician post’89 (desi era prin 2000) cu betivi, fum de tigara prin orice loc se lucra la electric si automatizari. Am urmat faculta de info, unde iarasi m-a atras lumea noua care mi se deschidea (desi eram destul de bun in hardware de cel putin 4-5 ani), dar gasca de ultra ciudati care s-au dovedit a-mi fi colegi a fost un pic cam mult pt mine. A nu se intelege ca eu eram cine stie ce cool! Nu, eram si eu ciudatel, dar la mine gradul de ciudatenie era 40-50%, la aia era 105%.
Asa ca m-am angajat in timpul facultatii intr-un magazin de electronice si electrocasnice unde am avansat super repede de la vanzator si caraus de marfa la sef de magazin. Mi-a placut, a fost un job perfect pt varsta aia – 18-21 ani, cu program super aiurea insa daca ai familie cum sunt eu acum. Mi-am dat demisia dupa ce am fost pacalit de unul dintre ASM ca sa-si puna piz…. pila, pardon, ca sef de magazin cu titulatura, dar eu sa-i fac si treaba ei. Asa ca i-am bagat in mama lor si am plecat instant.
Am dat peste jobul de vanzari pe teren care mi-a placut si-mi place si acum. Are partial treaba si cu electronica si cu it-ul, caci vindem si automatizari in constructiile pe care le facem, si jur ca uneori ma distrez la maxim cand stau cu baietii de la instalari la programat computerele de ventilatie si configurat de tablouri de contactoare si protectii.
Ce am mai descoperit intre timp? Ca imi place sa fac la casa – construit atelier de 15 mp de unul singur, construit gard de unul singur, tuns iarba si dus la stadiul de nivelat aproape ca un teren de golf, bucuria satisfactiei facute cu mainile proprii, bucuria gradinii inaltate care ne da o mana de legume si fructe, bucuria livezii inflorite si a faptului ca in sfarsit am un vermorel pe acumulator, bucuria ca in sfarsit inverzeste gardul viu si nu vor vedea vecinii cum stau cu curul la soare cand ies din piscina. Bucuria ca imi pot planifica urmatorii pasi, iar jobul ala de mai sus imi permite sa fac niste investitii cat de cat.
Zilele de luni le urasc, dar nimic nu urasc mai mult decat cand stiu ca n-am ceva de facut. Am 35 ani si pana acum n-am fost norocos sa descopar ce e acel UN lucru care imi trezeste pasiunea pt job. Dar stiu ca imi place sa invat lucruri noi. Preferabil facute cu mana mea.
NOU
Sunt din categoria celor ce urăsc lunea. Da, știu, nu urăsc lunea, ci îmi urăsc serviciul. Îmi place, în schimb, foarte mult chiar, salariul. Nu, n-as putea să le spun copiilor ca de mâine gata cu școala privată, cu mancarea de calitate, concediile și toate celelalte mofturi cu care i-am obișnuit si care, împreună, formează o viață pe care ei o adora. Si eu îi ador pe ei! Așadar nu pot, multă vreme de acum încolo, să ma redescopăr si sa ma gândesc ce mi-ar plăcea să fac dacă banii ar pica din cer, pentru că nu pică, nu in lumea mea, cel puțin. Ca glumă, dacă ar fi să îmi aleg o altă profesie cred ca ar fi cea de lord britanic (lady, in cazul meu) ca ăia doar citesc ziarul, discuta si merg la vânătoare. O viață fericită pentru mine ar fi aceea in care sa nu ma grăbesc niciodată nicăieri, să petrec timp cu copiii, dar sa am ceva timp si fără ei, să gătesc in liniște si sa citesc, să ma uit la filme si să ies la plimbare, ceea ce pot face doar in weekend. Deci, angajează cineva pe un salariu mare tăietor profesionist de frunză la câini?
NOU
Esti sigur ca adora viata asta sau adori tu ideea ca esti provider si ca le poti oferi de toate? Eu cred ca am ajuns sa exageram cu toate lucrurile oferite copiilor si ca n-au nevoie de 10 lectii private la orice chestie si milioane de activitati. Petrecerea timpului impreuna cu ei in parc de exemplu s-ar putea sa-i faca de 10x mai fericiti fata de ce ne imaginam noi.
Pentru multi mi se pare o scuza asta cu “o fac pentru copii”, o scuza sa-si puna viata in ordine si sa realizeze ce le place sa faca.
NOU
Dar nu fac o sută de activități si lecții, nu le încarc deloc programul, stăm si in parc după școală, de unde ma duc sa îi iau fix după serviciu,doar ca nu fac școală de stat, care btw se termină cam pe la 12, or munca mea (si orice muncă, in general) se termină ceva mai târziu, așadar tot as plăti after. Ma bucur (si sigur se bucură si ei) ca nu au o învățătoare cum am avut eu, care ne pocnea cu arătătorul peste degete când greșeam, ei cresc cu ideea ca atunci când greșim, corectam, nu e stres si nici nevoie sa ne ascundem.
Nici prin spitale de stat n-au călcat, din ce-am auzit de la alții e cam horror, as zice ca n-au pierdut nimic.
Nu sunt workaholic, nici pe departe, muncesc normal, după ce îi iau de la școală si in weekend petrecem timp împreună. Doar ca nu-mi place nimic de la serviciu in afară de salariu! Iar asta e, cel puțin deocamdată, de ajuns, ca nu simt ca mi-am ratat nicio vocație, ce mi-ar plăcea să fac ar fi cam ce fac când nu-s la muncă, doar ca e nevoie de cascaval.
NOU
Ce lucrezi, mai exact, că poate ar vrea și alții un serviciu nasol dar cu un cașcaval barosan, așa cum zici, în fond pentru bani te trezești să te duci la muncă?
NOU
I get you.
Si pentru mine Lunea are un vibe de tot kktul. Care incepe de Duminica, cam dupa 5pm.
Tot asa cum Vinerea ma simt hyper energizat si vesel inca de la prima ora (dupa 9.30 a.m. that is…).
N-are treaba cu munca, asa ma simt de cand eram in scoala primara, iar sentimentul este prezent inclusiv in vacante.
Nimic bun sau important nu incepe Lunea la mine, ci de Miercuri incolo, preferabil de Vineri.
NOU
Nu stiu ce sa zic, daca imi place lunea sau nu, ma mai gandesc.
Dar job-ul imi place, fac ce mi-am dorit sa fac de la 14 ani, sunt inginer proiectant electronist. De la 14 ani am zis ca asta vreau, asta am facut, am demontat tot ce avea stecher, din casa.
Mai ales ca electronica avanseaza, nu ma plictisesc.
Ca tot ai adus vorba de bucatari, am investit vreo 2000 lei si am facut un curs de bucatar, pentru mine, si cica primesc si diploma acreditata de ministerul muncii.
Dar pentru inscrierea la examen, imi cer copie de pe certificatul de casatorie si diploma de la facultate.
De ce mm le trebuie diploma de facultate, de inginer diplomat pentru un curs de bucatarie? Diploma e la HR la munca. Ma pis pe diploma lor de bucatar.
NOU
nu ti-o cer ei, de capul lor. ministerul pizdii cere, asa e legislatia
NOU
Da si tu un link la scoala aia de bucatari. Tot asa de plictiseala ma gandesc sa o fac, pt mine. Ca nu las IT-ul pt bucatareala…
NOU
Imbecili. Daca esti casatorit la ce-ti mai trebuie cursuri de bucatar?
NOU
@Marius, daca imi e permis: dallesgo.ro/cursuri/cooking-incepatori
Nici eu nu las IT-ul, dar a fost misto ca la fiecare lectie era cate o bucatarie (italiana, japoneza, greaca etc.), am invatat chestiile de baza, si ce e cel mai important, cum sa ma organizez in bucatarie, sa-mi eficientizez timpul si pasii necesari. Acum cand gatesc nu imi ia mai mult de 30 minute, orice feluri de mancare as face.
@Le bigOne, pentru amanta? 🙂
NOU
Eu am lucrat 20 de ani ca inginer de drumuri (Arad, Deva), apoi în 2009 m-am mutat în București (de unde este soția) și mi-am schimbat domeniul de activitate.
Din 16 ianuarie 2013 lucrez de acasă într-o altă nișa, ca freelancer. Nu toate zilele au fost bune de atunci, au fost și griji, îmi lipsea siguranța unui salariu stabil (uneori visam noaptea), îmi lipseau colegii (m-am mutat la 40+ ani într-un oraș nou, unde nu cunoșteam pe nimeni), îmi lipsea cafeaua de la birou la o șuetă cu foștii colegi, dar nu m-aș mai putea întoarce la statutul de angajat.
Cunosc alți foști drumari cu cariere bune (foști directori sau cu joburi importante, cu copii studenți), care au renunțat la carieră și acum sunt psihologi sau dau ore de matematică sau fizică elevilor.
Fratele meu este asociat într-o firmă mărișoară (cu peste 200 de angajați), iar când ajunge acasă face mobilier, sculptează în lemn, construiește grătare și cuptoare de pâine etc.
Cunosc femeie cu o carieră înfloritoare care a renunțat la jobul bine plătit, și-a deschis un cabinet de psihologie, iar până a pus cabinetul pe picioare a lucrat part time în bucătărie la un fast food (oraș de provincie). Acum este bine, face ce-i place, cabinetul merge bine.
Sunt mulți oameni care fac asta în ultima perioada, tot mai mulți.
Cunoșteam un om de peste 65 de ani (fost inginer pensionar, acum a murit) care a învățăt să lucreze bine la calculator și făcea bani lucrând în AutoCAD și nu mai știu în ce (a murit, cred, după moartea soției nu l-a mai interesat nimic și nu a mai răspuns nici la telefoane).
NOU
Cred, Cetin, ca tu (si eu de altfel) faci parte din cei norocosi. Sa faci ceea ce-ti place si in acelasi timp sa fii si platit pentru asta nu e la indemana oricui.
Sunt multi cei care practica o meserie catre care au fost impinsi de parinti, prieteni sau tot felul de presiuni sociale din mediile in care au crescut. Le place sau nu, asta stiu sa faca si sunt platiti pentru activitatea respectiva.
Eu am terminat o facultate cu alt profil decat activitatea pe care o practic de 28 de ani. Dupa absolvire mi-am dat seama ca nu mi-ar placea sa practic si mi-am transformat pasiunea si hobby-ul in job. Dar, cum spuneam, eu am fost norocos sa pot face asta la inceput de cariera. Nu stiu cata flexibilitate mentala trebuie sa ai sa poti lua decizia asta dupa varsta de 30 de ani.
NOU
Trebuie sa iti organizezi chestiile in tartacuta ca sa iti placa fiecare zi.
Daca te gandesti cu scarba la ziua de luni, nu te poti bucura cu adevarat nici de weekend, pentru ca ti se pare ca nu ai indeajuns timp si cumva iti strica buna dispozitie.
Daca traiesti numai pentru weekend si vacante si in general in viitor, trece viata pe langa tine pentru ca nu ai obisnuinta de a savura prezentul, si nimic nu va fi indeajuns de bun.
NOU
ASE + trup de zeu = articol in Libertatea: “iata ca nu numai Oana Sparanghel a facut o avere din videochat. Un celebru A-lister c-un nu mai putin celebru glob face lunar 48.000€ din conversatii cu clientii site-lui la care lucreaza. 《De cele mai multe ori nici macar nu trebuie sa-mi expun corpul de Apollo sculptat cu migala in nesfarsitele ore petrecute la World Class Titan si la sacul de box, spiritul meu zglobiu fiindu-le mai mult decat suficient amatorilor de senzatii tari online》 ne-a declarat senin faimosul blogger.
NOU
Mai tu inca vrei sacu ala de box la givauaii??/
NOU
L-a dat deja. Si-apoi, ce-as fi putut face cu sacu’, cand eu am un fizic de zici ca-i psihic?
NOU
hai bre, nu te mai alinta, ca esti cu un cap mai inalt decat mine, am dat zilele trecute peste poza noastra:))
NOU
E adevarat ce spui, bineinteles nu imposibil, dar noi nu avem niciun ban pus deoparte, traim de la o luna la alta bazandu ne doar pe salarii. Avem rata mare la banca, copiii. Soțului meu i ar placea sa fie tamplar sau sa construiasca, el fiind inginer energetician. Mie, mi ar placea multe alte lucruri, dar nu gasim nicio soluție pt aceasta reprofilare sau renunțare la servicii. Uram lunea si cred ca fiecare zi de munca. E urat, trist, ne gandim si noi la asta mereu…dar nu gasim “inspiratia”.
NOU
Cel mai bine ma simt lunea.
In schimb, urăsc joia cu pasiune (i call it fake Friday).
Evident, toți colegii ma considera ciaka :))) cui naiba ii place LUNEA?! MIE.
NOU
the girl i like!:))
NOU
Am dat postare prematur si am editat pana mi-a fugit timpul..
Ziceam ca, revenind la subiectul “deep” al postarii… am lucrat numai la angajatori mega abuzatori si care lucrau cu gaslight.
Daca nu plecam de la unul la care am lasat 6 ani de viata aproape si nu ma angajam la altul…
Care altul nu ma dadea afara ca sa isi minimizeze cheltuielile dupa ce a fost dat in judecata de un client (caruia ii gresise o comanda de vreo 50 000 eur)…
Dupa care nu mi-am gasit de munca o luna jumate…
Si apoi nu ma angajam la niste ipocriti de la care am plecat…
Nu ajungeam intr-un post ruda cu IT-ul. Eu venind din vanzari/achizitii/operatiuni de depozit. Dar foarte tehnica, invat repede, inteleg notiuni rapid. Sunt foarte multumita, oamenii sunt ft multumiti de mine.
Nu imi dau seama cum am facut sa ajung de la “coada vacii” aici unde sunt, dar mi-e bine.
Regret ce mi-au facut ultimele 7 luni moralului si self-esteem-ului (pe termen scurt), dar pe termen lung cred ca am dat de aur curat…
NOU
Si daca singura ta pasiune este sa nu “mori de foame” ce te faci ? Te atarni de grinda si gata ? A da, sa te plangi mereu si mereu e de cacat. Trebuie sa inghiti si sa mergi mai departe dar asta nu inseamna ca vai … vine luni si e curcubeul pe cer ! 🙂
NOU
Lunea e vinerea celor puternici!
Nu-ti trai viata, ci viseaza-ti visele!
Omul este un leu! Fii un rechin, un carnivor, salata doar micsoreaza bicepsul!
NOU
Toot fredonez cantecul lui Bob Geldolf “Tell me why/I don’t like mondays”? DE AIA!! Pentru ca exista! Lunea mi-as programa sedinta la psiholog, ca sa pot (eventual) incepe lucrul de marti. Si deoarece nu era de ajuns ca lunea este o zi cacacioasa prin definitie, avem si sedinta on-line. Ma duc sa imi trag un glonte undeva … 🙂
NOU
Luni plănuim ce facem vineri, când e zi de „fă ce-ți place”. Pe planul doi a fost să împărțim bugetul de €200k / lună pentru ceva ce n-ar fi trebuit să coste mai mult de €70k.
Dacă investitorii au încredere, cine suntem noi să-i contrazicem?
NOU
You lucky bastard !
NOU
Vorba lui Ricky Gervais: “Remember, Mondays are fine. It’s your life that sucks.”
NOU
csf, nai csf.
NOU
Nu, urasc lunea ca am o grămadă de pacienți. Imi place meseria mea, ca altfel faceam altceva, dar după 60-70 de consultation in 9 ore nu prea iubesc lunea. Si nici marțea.
NOU
Când au început să nu-mi mai placă zilele de luni, mi-am dat demisia. După mai bine de 15 ani în companie. Când mi-am dat seama că si restul zilelor le uram la fel de mult, am realizat că de fapt aviația nu-mi mai dă senzația. Și am plecat din Tarom. Am trimis demisia pe fax din Albania. Veneam din vacanță din Muntenegru și am oprit la un chioșc în Tirana să iau apă. Aveau acolo și xerox și fax. Și am simțit fierea în gură că mă întorceam la job. Demisia o aveam în torpedou, căci nu avusesem curaj să o dau la secretariat înainte de vacanță. Și aia a fost. Au trecut zece ani de atunci. Iar acum am o firmă de servicii telecom și IT.
NOU
Bravo, totusi ce au zis rudele ca le parasesti asa pe neanuntate?
NOU
@Boris, comentariul tău este o răutate gratuită sau o presupunere eronată. Păi dacă aș fi fost înconjurată de neamuri, crezi că mi-ar fi fost rău și aș fi fost nevoită să plec? În condițiile în care am iubit aviația? Mai cugetă înainte de a arunca cu rahat.
NOU
well, lunea asta e super naspa, am aflat ca mi-a murit un coleg cu care lucram de 15 ani. La munca am vazut ca serverul principal de la aplicatia pe care o vindem a picat in cap (avem bkp, dar trebuie facut main-ul, asa ca tebuie pana plecam acasa).
Departamentul de IT are atatea politici de securitate de mai usor intri pe ph decat pe site la provider. Oh, wait…
Va scriu mai tarziu….
NOU
Te rog nu, nu intereseaza pe nimeni viata ta de it-ist plictisitor si lipsit de personalitate.
NOU
Mamă, chiar ești retardat, raconul pulii.
NOU
Macar nu-s terorist social. Te-ai simtit, este?
NOU
Imi place lunea, imi place activitatea. Ma bucur ca faci ce iti place si te motiveaza…momentan pe mine a reusit cineva sa ma demotiveze si incerc sa ma remontez asa de una singura!
NOU
Mie mi plac zilele de luni. Acum. Cand aveam 20 de ani eram cu “luni, nici iarba nu creste”.
Varianta scurta: Jonglez zilnic cu alergatul intre cursuri (spital-campus-alt spital), dus copiii la gradinita, chestii casnice si cautarea unui job part time care sa mi permita sa ma ocup de toate astea in continuare.
Varianta medie: E greu, apar tot felul de provocari, dar la sfasitul zilei eu sunt recunoscatoare ca am avut curajul sa fiu (din nou) studenta si dupa 4 ani o sa am o noua meserie, intr un domeniu pe care mi l am dorit de la 16 ani. Asta, plus faptul ca mai am cateva luni si ajung la jumatatea din greutatea pe care am avut o ani buni, ma face sa zambesc, chiar si n zilele in care mi vine sa mi iau campii.
Varianta lunga…poate mi fac curaj intr o zi sa scriu din nou.
NOU
Recuperator .
NOU
Eu am schimbat în 2012 cariera după vreo 14-15 ani de muncă de ASEist. De 10 ani restaurez mobilă si lămpi, de 5 ani construiesc mobilă și lămpi. Nu numai că le construiesc, dar și le vindem. Vindem (plural) , ptr. că și soția mea și-a lăsat jobul și am realizat ceva destul de mișto împreună. Nu că nu ar fi și zile grele/pline de nervi, însă mă bucur să mă scol și să mă duc la muncă – pur și simplu în fiecare zi.
NOU
sametegal, le urăsc pe toate la fel; am tras ca boul 16 ani, mi-am creat un portofoliu de clienți disciplinați care-mi permiteau 2-3 zile de deplasări/săptămînă (intense, e drept, da’ totuși) și venituri binișor peste medie.
apoi, fără investiții majore (a se citi zero/nada/niente) patronatul a decis că putem deservi și o altă piață; s-a futut producția, s-a futut logistica, service-ul pe utilaje (suntem producție, totuși) face față cu greu; în prag de pandemie au vîndut participații unui fond de investiții; alte pretenții de la unii care stau în birouri…; de o lună suntem la al doilea fond…
ce să (mai) zic, am fost un sclav (de lux, e drept) și un bou (de cinstit); acum, în prag de 50, tre’ să-mi caut de lucru înainte s-o dea ei de gard cu totul…
da, știu, debordez de optimism!
NOU
12 ani am lucrat la niste idioti doar pentru ca-mi placea domeniul. In ultimii ani am pus pe picioare mici surse de venit, pe langa job. De la agricultura pana la vanzari de chestii ….diverse. I-am bagat undeva pe aia cu 12 ani iar in februarie am zis sa mai iau o ultima doza din statutul de angajat. Multinationala cu origini in Franta, domeniu productie piese auto. Ultima doza mi-a pus capac, desi aveam sansa de promovare dupa cateva luni. Si iata-ma liber ca pasarea cerului, micile chestii de pe langa job sunt ok, produc in continuare. Marele castig e libertatea si faptul ca am IN PLUS in fiecare zi cel putin 10 ore in care sa-mi organizez si mai bine viata, atat personala, cat si profesionala. Iar rezultatele se vad deja. Psihic mult mai bun, starea fizica e wow acum ( stresul lucrului cu idioti te cam fute la balamale ). Orizontul s-a largit, am observat ca pot sa fac chestii mult mai diverse. Ce-mi place sa fac? Antreprenoriat. Incet si sigur, fara fitze. Productie agricola, productie chestii de lux (un start-up pe care-l pun pe picioare acum), vanzari, toate se impletesc frumos daca le gestionezi cu simt. Si urmeaza si altele, timp si chef de munca sa fie. Iar cei care zic ca ar schimba ceva dar nu au cum… Vrajeli de om lenes. Nu exista nu se poate. Mai ales daca-i vorba de un cuplu, unde 2 trag mai eficient decat unul singur.
NOU
SI MIE-MI PLACE LUNEA.
Saptamana mea de lucru e joi-luni, marti+miercuri liber.
NOU
Imi place ziua de luni ca pot dormi mai mult ca in cea de marti.
NOU
Luni, Marți…tot acolo.
Îmi place munca mea, dar ador banii. Nu pot spune că mă plictisesc sau mă stresez la muncă, e exact ceea ce trebuie.
Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș face exact aceeași facultate, dar aș fi învățat germana mai repede.
Și nu m-aș fi însurat. Deloc.
NOU
(Pentru mine, lunea e cel mai bine. Lunea e gol la terase. Îmi iau laptopul și lucrez princiar, personalul e ocupat doar cu mine, am loc la orice masă vreau, pot să cer ce muzică am chef, la volumul dorit. )
NOU
Nici eu nu-i inteleg pe astia insurati si cu copii care urasc lunea. Pai lunea se duc copiii la scoala, nevasta la munca, care e problema. Vinerea pe de alta parte ….
NOU
Mda, imi iubesc meseria, o fac cu placere si simt de raspundere dar, lucrez in Anglia si e o corvoada felul in care managerii si subalternii lucreaza. Nu inteleg cum poti intr-una sa zici una si sa faci alta. Ma scarbeste sa vin la munca si sa ma intrebe manageru meu cum sa citeasca nu stiu ce ticket si apoi sa realizeze ca i-am dat mura-n gura in ultimu mail tot ce trebuia sa stie. Exemple sunt mult mai multe dar e obositor si iti taie elanu, de-aia pt mine Lunea e prea nasoala!