Contul meu
Feciorul a început clasa 0 anul ăsta, iar eu am avut o atitudine foarte laissez-faire în legătură cu asta. Învățătoarea le-a făcut niște dulăpioare în clasă, în care își țineau toate materialele, deci până când a început starea de urgență, habar n-am avut ce fac la școală.
Enter școala online și am realizat că de fapt puștiul meu este destul de în urmă față de nivelul clasei. Că, de fapt, deja ar cam trebui să știe să citească. Și să calculeze până la 30, iar el știe doar până la 20.
Așa că am început să lucrăm împreună, bineînțeles cu jelanie și negociere (se pare că sunt cea mai nasoală mamă din lume, #pățăști). Ocazie cu care mi-a spus și că învățătoarea se cam grăbește, și că vrea să facă totul repede și bine, și simte că n-are timp.
Aici vine partea de discuție cu voi. Pentru că eu și taică-su am avut două atitudini diferite, și sunt curioasă și de părerea voastră.
Părerea mea: școala e o epavă ruginită, și nu poți să te aștepți să îți educe copilul. Când într-o clasă sunt 20+ copii, învățătoarea nu va avea timp de fiecare. Soluția e să lucrezi mereu acasă cu copilul, mai ales dacă e mai timid (cum e fi-miu) și nu cere ajutorul la școală. Niciodată nu voi merge să trag de urechi un cadru didactic pentru rezultatele copilului meu, atâta timp cât eu nu pot evalua cu certitudine cunoștințele lui (da, și față de nivelul clasei). Oricum învățatul real se face în afara orelor de curs, că școala nu poate trezi curiozitatea nimănui…
Părerea lui: învățătoarea trebuie să-i învețe, că de aia e acolo. E clar că nu-i place stilul ei, că e prea grăbită. Îl mutăm la altă clasă! (voce din off: hăhă) Trebuie discutat cu ea! Eu am avut profesori buni, de la care plecam cu materia gata învățată! Nu e treaba părintelui să învețe copilul ceea ce trebuie să facă la școală.
Ăștia care aveți copii mai mari – care e raportul din teritoriu? Până atunci, eu voi continua să-l învăț alfabetul pe fi-miu. Am așa o senzație că nu e tocmai greșit….
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Tu ai dreptate dar si sotul tau are dreptate.
NOU
Eu sunt de acord cu tine, profesorii / învățătorii în marea lor majoritate merg pe principiul cine prinde bine, cine e în urma sa recupereze acasă ca noi nu avem timp sa stam de capul fiecăruia. Materia e destul de stufoasa inclusiv pt clasa 0, asa ca pe de o parte ii înțeleg și pe ei. Și al meu e clasa 0, nu știu care e nivelul lui în comparație cu ceilalți colegi, noi folosim Google classroom, doar primim temele și postam ce au făcut, deci nu am termen de comparație. Dar nu au cum sa vina gata învățați de la școală, cititul cere exercițiu, matematica la fel. Cat poate citi la școală dintr-un text? Dacă primesc exerciții de făcut pe fisa, cine termina tot bine, cine nu aia e…invatatoarea trebuie sa treacă la ora următoare.
NOU
Eu cred ca amandoi se inseala
NOU
de chemi calul
NOU
l-as chema dar am facut vaccin si nu mai stiu sa zic ca… Cum era? C…a….l….u…..Avion
NOU
Bună ziua,
Sunt mai multe aspecte care trebuie avute în vedere.
1. Nu, nu este normal ca învățătoarea să o meargă repede. Dar aproape toate o fac. De ce?
A. Ca să se laude: uite ce clasa bună am eu, sunt deja cu 3 lecții înainte.
B. Cu cât e mai lăudată (unii părinții se bucură, ajungem și la punctul 3), cu atât va avea mai mulți elevi la clasă iar aici ajungem la finanțarea per elev, o prostie din punctul meu de vedere. Sunt învățătoare bune la școli mici de cartier, unde nu se îngrămădește nimeni dar… Nu e școală de fițe așa că vai și amar de acele școli care depind de primării (deoarece bugetul per elev e mic) să le plătească căldura și poate salariile în ultimele luni ale anului calendaristic.
2. Renumele școlii/învățătoarei.
Părinții se înghesuie, se fac liste cu 2-3 ani înainte, dau copiii mai devreme și așa ajung unele clase la peste 27-30 de elevi. Este imposibil ca în 50 min (cât durează o oră) să fii atentă la toți și să lucrezi diferențiat cu mai mult de 3. Mai există varianta să nu facă anumite ore (desen, muzica, sport) și să facă doar română și matematică pentru a înțelege toți. Dar nici așa nu e bine deoarece cei care au înțeles vor primi fișe suplimentare, vor avansa deci, iar ceilalți abia vor recupera ce nu au înțeles. Și apare un decalaj și mai mare…
3. Părinții – Câte bordeie, atâtea obiceie.
A. Mulți părintii își doresc ca al lor copil să fie primul, cel mai bun, pentru a se lauda. Asa că fie îl meditează din clasa 0 și apoi spun ce bună e învățătoarea, ce bună e școală. De obicei, îl meditează chiar la învățătoarea de clasă. Iar aici… e simplu, multe învățătoare lucrează în clasă doar cu copiii de la meditatie, restul, Dumnezeu cu mila.
B. Sunt părinții care își permit să își ducă copiii la diverse cluburi/activități iar acei copii, când vin la clasă 0, stiu deja materia aferentă. Ei se vor plictisi în clasa dacă învățătoarea nu le dă să facă ceva, vor deranja pe ceilalți și iarăși ajungem la lucru diferențiat: cei care știu vor lucra suplimentar, ceilalți vor învăța ce este în programă.
4. Depinde și de copil și de aptitudinile lui
A. Unii copiii învață mai repede, sunt mai prespicaci. Alții învață mai greoi, au nevoie de ajutor. Dacă școala are program doar până la 12h și copilul nu merge la after, părinții trebuie să îl ajute, singur nu va putea. Și nici nu va vrea. Între joacă și teme, ce alege un copil?
B. Sunt puțini acei copii automoni, care fac dintr-un simt al răspunderii înnăscut/dobândit. Și cu atât mai puțin la clasă 0. Abia în jurul vârstei de 8 ani, prin clasă a doua, începi să vezi cât este de responsabil.
5. Pe vremea mea (legat de părerea soțului)
Pe vremuri, copiii luau bătaie la școală (am luat și eu în școala primară), evident ca învăța de frică. Ori la școală, ori acasă lua bătaie dacă nu știa. Plus ca nu era atâtea materie. Programa de acum 20 ani e total diferită de cea de acum. Copiii care sunt acum în clasa a doua fac noțiuni pe care cei cu o generatie în urmă le făceau în clasa a treia. Iar asta contribuie și la grabă învățătorei câteodată. Pentru ca vine o inspecție de la ISJ să o verifice și dacă nu este la zi (ai voie să fi cu 1 lecție în urmă/înainte față de planificare) i se poate lua din salariu.
Personal, nu sunt de acord cu neimplicarea în școala copilului. Mi se pare normal să îl verifici (dacă și-a făcut temele), să vorbești cu învățătoarea, să afli dacă el merge bine, dacă are dificultăți și are nevoie de ajutor acasă. Sunt atât de mult variabile în parcursul școlar al unul copil și doar implicarea părinților este cea care îl pot ține pe drumul corect, din punctul meu de vedere.
NOU
MEDITAȚII DIN CLASA 0? WTF?
NOU
Vreau doar sa laud comentariul Georgianei. Este excelent.
Si da, apucaturile alea din 1980: hai gigel, spune-i matusicii cele 30 de poezii care le-ai invatat nu s-au schimbat, doar s-au transformat. Al meu stie engleza, inoata si face integrale in clasa a 2-a.
NOU
Georgiana e la primul comentariu aici și mi-e ciudă că nu comentează mai des 😀
NOU
da, e un comentariu excelent. multumesc:)
NOU
Plecand de la premiza ca nu am inca copii dar am un plan pt cand voi avea ( plan ce sigur nu va fi cum mi-l imaginez:))), sunt de aceeași parere cu tatal 🙂
NOU
Eu ma bag în seama cu o întrebare, ca nu știu deloc noul sistem cu clase zero (și inca nu vreau sa îl știu – șanse mari sa se mai schimbe pana ajungem acolo :))): clasa asta zero, nu e de fapt fosta grupa pregătitoare? Adică, au băgat-o teoretic în școala primara, dar copiii sunt, pe sistemul vechi, înca la grădinița, nu?
NOU
Cam așa e. Dar învață literele de tipar și calcule, nu e chiar ca la grădiniță, cu joacă și cântecele
NOU
In cazul asta, eu am o părere, dar nu dați cu pietre: mi se pare ca e o prostie! Dacă e în urma fata de alții, ar trebui sa fii atenta sa vezi dacă nu cumva sunt unii mai în fata mai de fapt, ca poate nu o fi al tău singurul care nu citește încă. Eu știu ca atunci când am intrat la școală in clasa I, citeam cursiv și scriam de tipar – am fost singura din clasa care făcea asta. Și hehe, nu mersesem la grădinita in grupa pregătitoare decât foarte puțin, pe mine ma ținea bunica-mea acasă ca să ma mai bucur de copilărie =). Nu știu cum și de unde am învățat, îmi mai citeau povesti, am cerut eu sa îmi explice ce și cum și s-au prins de mine – am fost oricum după mereu înclinată spre latura asta. Însă nu era o normalitate sa socotești și sa citești în clasa I. Nu înseamnă că am fost vreun geniu ulterior în școala, restul au învățat repede sa scrie și sa citească și am ajuns la același nivel, deci nu am fost vreo supradotata.
Și cred ca depinde mult de copil. E o vârstă la care încă se acomodează și nu trebuie stresat prea rau. 🙂 Numa’ zic.
NOU
@Madamme, eu nu pot pricepe, logic, de ce invata sa scrie litere mici de tipar. Ok, litere mari de tipar inteleg, dar litere mici de tipar de ce? E normal sa invete sa le citeasca, asa sunt scrise cartile, trebuie sa invatam ca sa putem citi, dar cine naiba scrie cu litere mici de tipar. Mi se pare inutil. Si ii mai si ametesc pentru ca apoi invata sa scrie de mana, aceleasi litere….cu care trebuie de fapt sa scrie toata perioada scolara. So? What is the point? Practic.
NOU
Pana prin clasa a VII-a vei cam invata cu el, daca vrei sa fie bine. In a VII – VIII-a iei meditator. Sotul tau e un visator 🙂 De la clasa a IX-a incolo poti sa respiri si sa-l lasi de capul lui
NOU
“De la clasa a IX-a incolo poti sa respiri si sa-l lasi de capul lui”.
haha.
NOU
@Genghis Han, da. Nu te face ca nu intelegi ca la invatat impreuna cu el se referea comentariul ( la fel ca postarea), e cat se poate de clar. Vorbim la subiect. Trolatul e altceva
NOU
Nu cred că e trollat. M-a lăsat mama de capul meu dintr-a 9-a. Nu pot să zic decât că mai mult de 3-4 teme n-am făcut în tot liceul, am rămas și pe vară la fizică, chiuluri căcălău, chestii de-astea!
Noroc că liceul era unul prost și ne treceau profii de milă.
Acum sunt la Master și mă pregătesc de disertație!:))))))))))))))))))
NOU
Lesa trebuie s-o tii mai strans pe masura ce vezi ca trage mai tare de ea. Daca nu mai trage, il lasi liber ca sa invete ca e mai frumos cu binele.
Asta m-a invatat jigodia patrupeda.
PS: Am 3 copii!
NOU
Fix asta i-am promis şi eu lu’ fiu-meu: dintr-a 9-a faci ce vrei, dar media la purtare să nu fie decât 10. Momentan suntem la cls a 7-a. Un război continuu al nervilor. Lung, greu, de uzură.
NOU
Si baiatul meu va incepe clasa o din toamna. Din pacate cerintele sunt mari (dupa parerea mea). Sa citesti si sa socotesti pana la 30 imediat dupa gradinita mi se pare tras de par. Noi facem acasa cu el cate 30-40 min pe zi litere, calcule si putin citit ca sa fie cat de cat pregatit. La 20+ de copii invatatoarea nu face fata sau nu are rabdare. Daca este mai timid categoric trebuie si acasa. Schimbatul la alta clasa nu cred ca este o solutie.
NOU
Fiica-mea e in clasa a 6-a. Anul asta a facut cunostinta cu fizica. In primul semestru a facut cu un profesor bosorog de 75 de ani, cu rabdare din parti, ce a reusit sa predea maxim jumatate din materia primului semestru. Semestrul al doilea a inceput aparent mai bine, cu un profesor tanar, pana in 30 de ani, in care aveam toata increderea. Apoi a venit pandemia. Odata cu ea s-a dus si increderea mea in sistemul de invatamant romanesc. Profesori care nu stiu sau nu vor sa faca un cont pe zoom, Whatsapp, telescoala in care li se da o poza cu lectia si li se spune sa citeasca din manual de la pagina x la pagina y. Noroc de faptul ca mi-am adus aminte de lectiile de pedagogie din Politehnica si am inceput sa iau cu ea de la inceput Fizica. Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla cu ceilalti elevi din clasa. Sfatul meu, apucati-va daca puteti si aveti timp, de facut lectii cu copilul si nu va bazati pe sistemul de invatamant romanesc.
NOU
Fă experimente cu ea! Fizica e așa faină, e păcat să fie omorâtă de profesori fără “har”
NOU
Recuperez din greu. Deja suntem la capitolul “forţe”. Forţa fie cu mine!!
NOU
scoala romaneasca de stat cu mai mult de 10 elevi in clasa functioneaza asa: se preda lectia mai bine sau mai rau in fct de cat de multa experienta are proful, cine tine pasul bine, cine nu, primeste oricum note mari din cauza ca inv e obligatoriu, scoala are nevoie de “rezultate bune”, toata lumea e fericita si multumita pana intr-a opta cand apare primul soc: copilul are 10 pe linie dar le evaluare ia 7. Cel mai bun lucru pe care il poate face un parinte este sa se asigure ca-si echipeaza copilul cu capacitatile care sa-l ajute sa tina ritmul cu predarea: sa rationeze logic, sa reactioneze rapid, sa stie sa citeasca, sa scrie, sa nu i se para o corvoada temele, sa aiba rabdare, perseverenta, sa nu cedeze in fata greutatilor. Ideal ar fi sa ii educi curiozitatea naturala si sa i-o stimulezi, asta e una din cele mai importante “cadouri” pe care le poate face un parinte unui copil, sa-l inveti cum sa-si mentina treaza curiozitatea si apetitul pentru noutate toata viata. Daca il ajuti cu temele, cel mai important lucru este sa nu gandesti tu in locul lui, tu il ajuti doar sa gandeasca, ii pui intrebari invatandu-l cum sa rationeze, sa deduca logic. Restul va veni de la sine.
NOU
Va recupera puternic când va ajunge sa studieze despre ‘unde’ :))
NOU
Cam ai dreptate…daca nu inceyrci sa te ocupi de el, va fi greu..
Se poate folosi aici clopotul lui Gauss: aprox 70% vor înțelege din clasa mare parte, pe când 30% , din diferite motive nu vor putea chiar așa…
Acuma depinde si cum vezi tu cadrul didactic: daca ti se pare competenta , atunci nu vad de ce ai schimba-o
NOU
E exclus să schimb învățătoarea. Oricare va avea puncte slabe și bune, dacă alergi la nesfârșit după pomul lăudat, tot ce faci e să zăpăcești copilul.
NOU
ce mizerie
clasa 0 daca nu ma insel inseamna 6 ani
la 6 ani trebuie sa stii sa citesti si sa socotesti? FML!
NOU
Sase ani sau mai putin. Adica, daca copilul face 6 ani in/dupa inceperea anului scolar, il poti inscrie la clasa 0 dupa testare psihologica prealabila.
NOU
În situația asta a fost fi-miu. Prea mare pentru grădi, prea mic pentru școală
NOU
Am prestat in invatamant 9 ani pana cand foamea m-a impins la corporatii. Ca idee, gandeste-te ca intr-o clasa sunt 20+ maruntei pe care omul de la catedra trebuie sa-i educe. E imposibil asa ceva. Nu ai cum, fizic sau din orice punct de vedere vrei s-o iei. Nu as miza pe timpul\rabdarea\dorinta de bine a profesorului si as incerca sa-mi ajut copilul sa ajunga om.
Tot ca idee, din punctul meu de vedere invatamantul de stat reprezinta sau un loc comod pentru profesorii care se apropie de varsta pensionarii (45%), o pauza de “refacere a fortelor” pentru tinerii abia iesiti din facultate care au asteptari si care se lamuresc destul de repede ca statul ne vrea prosti si needucati, dupa care pleaca spre salarii mult mai bune (45%) si restul de 10% predau pentru ca au vocatie, isi doresc, etc.
Nu poti avea asteptari de la invatamantul de stat, inclusiv la colegiile “renumite”. De astea a ramas doar renumele. Iar la cel privat merita, dar si portofelul se subtiaza destul de mult in fiecare luna.
NOU
Câtă vreme nu va fi treaba părintelui să [orice] copilul va crește ca o buruiană pe marginea șanțului. O generație de copii instituționalizați (noi) care nu cunoaște alt mod de educare și formare decât tot plasarea copilului în grija statului. Cu variațiuni. A făcut vârsta de creșă/grădiniță? E problema altcuiva acum. Îi este foame? McDonald’s de la 6 dimineața (caz real) până seara, am scăpat de grijă. Vrea să se joace? Încuie-l în țarc la Auchan sau dă-i o tabletă pe care să stea toată ziua, să nu te întrebe nimic. Etc.
Lockdownul ăsta e cel mai bun lucru care i s-a întâmplat omenirii de la căderea URSS încoace. A fost o palmă peste ochi. Oamenii și-au dat seama nu doar că nu știu de unde se pornește aragazul, dar și că au copiii și soții pe care îi au, total diferiți de ce credeau până atunci, sau doar mai enervanți. Din păcate marea majoritate nu va învăța nimic de aici, abia așteaptă să se întoarcă la stilul “e problema altcuiva acum”.
Ar merge întrebați cititorii în alt articol cum s-au înțeles cu colegii de pat și cu puradeii din dotare în perioada asta. Anonim, desigur. Eu mă bucur că noi nu ne-am luat gâtul unul altuia, cum aud că se întâmplă pe la alții. A fost o vacanță în care din păcate nu am plecat nicăieri.
NOU
Parerea mea, daca te ajuta cu ceva, este ca cel mic seamana mai mult cu taica-su. Ca sa extrapolam statul trebuie sa se ocupe de cetateni, cetateni care sa fie egali… Poate omul o sa fie artist cand o sa fie mare, ca doar ai ceva patrimoniu cultural in familie…
NOU
Da. Scoala publice, cam asa e. Mai sunt exceptii rare de cate un profesor, sau o unitate de invatamant.
Asta nu inteleg. Daca scoala e epava de ce sa nu schimbi profesorul?
Ori e bun, ori nu e bun. Amandoua nu se poate.
Corect. Atunci la ce il mai trimiti la scoala. Ce rol mai are profesorul? Home Schooling.
Daca trebuie trimis la scoala, nu e mai intelept sa cauti o scoala care se ocupa mai bine de copii?
Corect, dar e de gasit scoala aia. De stat sau particulara. Scolile care mai fac ce si ce costa.
Daca iti permiti duci copilul acolo, daca nu si ai timp te ocupi personal.
Daca nu ai niciuna poti doar sa stai de cearta cu scoalele
NOU
Scoala privata e exclus.
Și alergatul ăsta după “cel mai” mi se pare aiurea. Întotdeauna vom găsi ceva să ne nemulțumească
NOU
Salutare,
Pe la Botosani e acelasi aer…
– materie multa, predata pe repede inainte. Parca astia de la minister, cand fac programele ar vrea cumva ca pana in clasa a IX-a, copii sa stie tot despre tot.
– multi copii in clasa. se lucreaza cu cativa (aia mai buni). restul nu prea conteaza. Nu sunt cadru didactic, dar parca ar fi mai bine pentru toti daca dintr-o clasa de 25 de copii toti ar sti sa faca calcule pana la 20 decat 5 pana la 30 si restul…. pauza
– nu se mai cheama invatatoare (e un nume nasol)…. e profesor pentru invatamantul primar :). De aici vin si pretentiile
– parinti cretini care transforma nerealizarile personale in vise pentru copil
– abandonam prea repede dreptul lor la fericire si la a face ceva ce le place pentru regulile stricte si sterile ale scolii (ex. lasa pictatul, tre sa faci cele 50 de ex. la mate pana maine, nu te juca la calculator, fa suplimentar la romana pana iti iese pe ochi., etc)
NOU
”multi copii in clasa. se lucreaza cu cativa (aia mai buni). restul nu prea conteaza. ” de pe vremea părinților mei era valabilă fraza asta. Și ei au făcut prin anii 75-85 școala. Deci imediat avem 40 de ani și nu s-a schimbat mare lucru.
NOU
Institutor.
PS: Mie-mi placea prin gimnaziu sa programez la pagini web. Dar aveam de citit romane cu tarani interbelici…
NOU
La pregatitoare si clasa 1 eu i-am lasat in pace, sa nu simta presiune, sa li se para fun la scoala.
De la clasa a 2-a am inceput sa-i mai intreb ce au mai invatat la scoala, daca e ceva ce nu au inteles ca sa le explic, cat sa vada ca ma intereseaza ce fac ei acolo.
De la clasa a 3-a, am inceput sa ma uit pe caietele lor, pe teme, iar inainte sa-i ajut, le recomand sa “hartuiasca problema” sa incerce cat mai multe variante, sa caute pe net si daca nu iese facem impreuna.
Le-am cumparat un whiteboard si facem exercitiile pe tabla.
S-a vazut ca la pregatitoare si clasa 1 au fost in medie undeva la jumatatea clasei, dar cu urcusuri si coborasuri evidente. Uneori invatatorii erau uimiti de ceea ce puteau sa faca, alteori ne mai atrageau atentia ca trebuie sa recupereze.
De la clasa a 2-a deja au ajuns printre primii in clasa/scoala desi nu punem presiune pe ei, nu meditatii ca alti colegi de-ai lor.
NOU
Eu nu ma mai bazez pe scoala. E bine ca exista, dar materia e multa, au aglomerat programa inexplicabil, clasele sunt numeroase, iar o invatatoare, chiar si una care incearca, nu se poate ocupa de fiecare. Ca idee, din clasa a 3-a, s-a inceput discutia cu ecuatii de gradul I cu 2 necunoscute si fractii.
Cum invatatul se face individual, dar, la varsta asta, ei nu stiu sa invete singuri, trebuie sa ma ocup de copil si sa nu astept minuni de la scoala. Daca nu o fac, apar gap-uri, care vor fi din ce in ce mai mari pana in punctul in care nu mai poate recupera sau e foarte greu de recuperat si apare ura fata diverse materii.
Cand intelege din clasa, foarte bine. Dar eu vreau sa ma asigur ca e pe drumul cel bun.
Nu am in target sa fie primul din clasa/scoala/etc, nu il vreu olimpic, nu ma raportez la ceilalti, vreau doar sa ma asigur ca va fi suficient de bun ca sa poata avea cat mai multe optiuni.
That’s my view, la sfarsit de clasa a 4-a.
NOU
La mine e cam asa, învățătoarea face cu câțiva, cu aia care știe ea ca prind repede, nici n-ar avea timp sa facă cu toți, dacă nu faci acasă sa verifici ce-a prins, ala e, rămâne de căruță.
NOU
Decizia de a pleca din RO s-a bazat pe o serie de factori, unul fiind legat de sistemul educational.
Am migrat in doua etape, a doua fiind sincronizata cu tranzitia in sistemul educational a lui Junior. La 6 ani fara cateva luni, in RO se pregatea sa inceapa clasa 0. Aici a inceput direct in Year 1.
Primul trimestru a mers la singura scoala care mai avea locuri si putea sa-l accepte. A fost o perioada de trei luni extrem de grea: barierele lingvistice, diferentele mari de comportament la aceeasi grupa de varsta (majoritatea colegilor ieseau la fiecare pauza sa bata mingea pe teren; ieseau urland si zbierand din clasa). Dupa care s-a transferat la scoala care fusese prima optiune pentru ca intre timp se eliberase un loc, iar lucrurile au intrat pe o directie buna.
In toata perioada asta la clasa au lucrat un invatatoarea si doua asistente (teaching assistant) – la o clasa de 24.
In paralel acasa lucra diverse “teme” atat cu doamna din dotare (psiholog de meserie, 10+ ani in educatie la nivel primar / gimnazial / preuniversitar) cat si cu mine (cativa ani de predare in sist universitar).
4 ani mai tarziu, lucram in continuare si acasa cu ambii copii (Junior face 10, cea mica 8).
Lucram chestii pe care scoala nu le poate organiza din varii motive.
Exemple:
– mici experimente de fizica / chimie in asa fel incat sa inteleaga niste fenomene din mediul inconjurator (saptamana asta desenam cu lumina), cu chestii simple.
– vizite la muzee interactive
– demonstratii live cu reptile, pasari de prada, etc (astea au fost organizate pentru un grup mai mare, cu suport aditional de la autoritatile locale).
– chestii de supravietuire in natura (sub forma de excursii de o zi) prezentate la modul cum sa faci focul (pentru o tura de marshmallows), etc
@Maddame ca sa-ti raspund la intrebare sistemul educational actual e invechit (mai ales in RO dar si aici) dar chiar si asa livreaza suficient cat sa puna bazele adultilor de maine.
Depinde de noi (ca parinti) daca vrem ca urmasii sa fie “basic adults” sau orice alta treapta avansata.
Daca ne intrebi pe noi, amandoi vom spune ca ne vrem copiii sa fie fericiti, chiar daca vedem fericirea usor diferit.
NOU
“un invatatoarea si doua asistente”
Ma commo si dice la vuoi?
un invatatoarea si doua asistenti
Toti gresim, nu te supara, mai radem si noi.
NOU
Dreptatea sotului tau e cam ca dreptatea celor accidentati pe trecerea de pietoni care nu se asigura. Nu mi se pare fezabil sa tot muti copilul pana gasesti pe cineva potrivit. Poate nici macar nu o sa gasesti…
NOU
eu vin dintr-o familie de cadre didactice.
Ideal ar fi sa se intample cum zice sotul tau… dar daca vrei sa ai un copil care totusi nu isi rateaza educatia trebuie sa faci ca tine.
Invatatori buni nu se mai fac, liceele pedagogice au devenit un fel de balet si arte frumoase.
La mine in familie pensionarii lucreaza cu copiii ca sa poata sa tina pasul cu scoala si varsta. acasa… privat si dedicat. Si eu am fost la fel la randul meu… pur si simplu nu se poate altfel.
Sau binenteles poti sa-ti consumi energia sa faci reforma sistemului de educatie cu zero rezultate si zero beneficii pentru copil.
NOU
Fiica-mea termina acum clasa 0 si ea. Citeste mai bine ca mine in engleza. O, si scrie!Nu stiu ce faceau cu ei la scoala (6 ore pe zi) insa i-a placut. Ea si cu un pui de scotian, singurii albi din clasa. Acuma cu scoala online, la 9 dimineata isi porneste laptopul, se logheaza si intra in videoconferinta cu profesorii. Isi printeaza singura fisierele cu lectiile, le face si cind termina i le da maica-sii sa le scaneze si sa le trimita profesorilor respectivi. Incepe sa si programeze. Mi-a crescut un mar in ghiveci, stie de gravitatie, de cele 3 stari de agregare ale apei, si-a facut planul camerei, cu legenda. Urmeaza o harta. Si cind ma gindesc ca in Romania inca ar fi fost in grupa mare la gradinita din cauza ca e nascuta dupa 1 ianuarie…www.facebook.com/mircea.jar/videos/3283588544986138/
NOU
E fetiță, și e deșteaptă. Și eu am fost dezghețată la școală, ai mei n-au dat în 12 ani pe la școală decât obligați, la ședințele cu părinții.
De asta nici n-am fost echipată de la început să stau după fecior la teme. M-am mai smerit între timp.
NOU
Mircea, seamănă cu mama ei 🙂
NOU
Ah, stati! Cum adica, e diferenta intre fetite si baietei la felul in care se prinde invatatura de ei?! 😮
Chiar nu imi imaginam. Bine, nici nu am aprofundat sibiectul.
NOU
fetele sunt mai constiincioase si mai ordonate mental, majoritatea aleg sa invete pentru ca inteleg ca e bine pentru ele cu baietii…aleg sa invete toate prostiile, se lasa antrenati in antturaj, cauta distractia first and so on
NOU
Pe principiul:
-Mi s-a stricat masina, pls help.
-Coae, nush, app, mi-am luat un bolid jmeq, prind suta cât clipesc, am și elicopter și iaht pt când ma plictisesc de ea.
Ma rog. Sa iti trăiască, Bravo.
Maddame, și eu am observat ca fetele sunt mai conștiincioase și muncitoare și clar știu sa facă chestii mai repede (citit, socotit etc). Dar de multe ori băiețeii, din lenea specifica, găsesc scurtături pentru a ajunge fetele din urma fără prea mare efort. :))
NOU
@Altaioana da, este diferență. Un băiat nu prea are astâmpăr cum are o fată, nu e la fel de organizat ca ea, nu are aceeași răbdare și tot așa. Mă rog, cel puțin în cazul juniorului meu așa am observat.
NOU
Mama a fost educatoare, tata e încă profesor, cca 35-40 de ani de experiență fiecare, dap, e diferență între fete și băieți.
Se egalizează și chiar se schimbă cam de pe la liceu dacă băiatul ia în serios problema școlii.
NOU
Urmeaza un comment pentru care o sa primesc HATEEE! Si ca un om ce ma respect, o sa zic: Si ce?
Fetele pornesc cu o inteligenta emotionala mai mare. “Se prind” mai repede ca daca se conformeaza le va fi mai bine pe termen lung.
Daca isi fac temele, doamna le place si le e mai usor. Daca doamna le place, le lauda si parintii le fac toate nazurile.
Baietii in schimb sunt mai je-m-en-fiche-isti. Pe ei ii doare la basca sa ii placa doamna sau parintii. Ei vor gratificarea ATUNCI, PE LOC. Pe de alta parte, lipsa asta de conformism ii face sa fie mai creativi si mai curiosi.
TLDR: Fetele e “mai proaste, dar stie sa-ti intre sub piele”! Nu-i asa, iubi?
Baietii sunt mai predispusi sa-si rupa gatul si cand tu (consoarta lor) te gandesti la relatie si la ce-a vrut sa zica de fapt, ei se gandesc ca se-auzea ceva naspa la motor pe drum spre casa.
NOU
Fetele au fire mai sumisiva, e mai usor ca parinte/profesor sa le faci sa te asculte. O sa sariti in sus dar e la fel si cu animalutele. Daca vrei sa iti dresezi pet-ul, vei avea mai mare succes cu o femela decat cu un mascul. De aia, din clasele mici si cam pana cand loveste pubertatea, fetele sunt preferatele adultilor. In special cele mai istete.
Tin minte ca in vacante, la bunicii materni, ii stresam pe saracii oameni la maxim, de se intrebau cu cine seman, ca fata lor (maica-mea) fusese cuminte si nu le facuse probleme. Ca de la taica-meu mostenesc naravul asta, ca ii sfidez, ca nu fac ce mi se spune, etc.
Situatia se schimba daca fata adolescenta e mai draguta si baietii rai o remarca mai repede. In liceu, colege de 9-10 au inceput sa iasa cu interlopi, sa chiuleasca, sa se machieze, sa enerveze profii. Si noi, care incepeam sa ne dam seama ce beta suntem, ne-am resemnat si am continuat sa invatam, ca ce puteam face? Si s-a dus pe apa sambetei mitul ala cu fetele care invata mai bine.
Plus ca baietii s-au dus la facultati de astea grele, de unde ieseai cu meserii mai banoase. Fetele fie s-au dus unde le-au zis parintii, fie au ales scoli de astea mai de balet, unde se intra si se termina usor.
NOU
Super subiect! Nu imi permit – nu am nici calificarea si nici copilul nu este (inca) la varsta de scoala ca sa vorbesc din experienta – sa imi dau cu parerea daca scoala e buna/proasta sau cine are dreptate in discutia din articol.
Asa ca o sa raspund cu un exemplu personal – anii ’82-’90, eu in clasele 1-8. SINGURUL “subiect” pe care am avut certuri nasoale rau de tot cu parintii mei a fost scoala. Nici ei nu au fost parinti “absurzi” si nici eu nu am fost un copil “problema”, deci o familie normala si niciodata nu au fost motive de dispute grave intre noi, in afara de scoala. Mai precis seara – cand ei veneau rupti de oboseala de la munca (luni – sambata, ca asa se muncea la inceputul anilor ’80) si eu eram la fel de rupt de oboseala sau plictisit de stat cu cheia de gat – cand incepea verificatul “temelor”. Uneori, temele pe care eu deja le facusem se dovedeau cam praf si pulbere si, de obicei, se rupeau paginile si trebuia sa le refac. Sau, ceea ce nu facusem pentru ca nu stiam/nu intelesesem si aveam nevoie de ajutor, se facea cu nervi sau cu tonul ridicat. Rezultatul – uram scoala la modul cel mai sincer si pasional. Dar, culmea (am inteles in timp), nu pentru scoala in sine sau pentru materia X sau Y, ci pentru ca imi distrugea relatia cu ai mei. Practic si eu si ei eram blocati pe scoala si nu mai puteam comunica cum trebuie pe alte teme. Ajunsesem sa fug/sa ma ascund de parinti pentru ca nu mai puteam sa ii asociez cu notiunea de familie/joaca/vacante/sfaturi si le asociam prezenta doar cu caiete rupte, teme facute noaptea (in frig sau uneori la lumina lumanarii ca, deh, anii ’80, nu era caldura sau mai cadea lumina) si interdictii/pedepse legate tot de scoala, teme & shit.
Ca sa nu fiu gresit inteles – am fost elevul care nu a cazut mai jos de jos de premiul II in 1-8 (LOL, nu ca ar fi vreo “glorie” asta). Olimpiade in scoala si liceu unde nu m-a fortat nimeni sa merg dar erau materii pe care le iubeam dar si corijent la anumite materii pe care le consideram aberatii inutile. Dupa care o facultate, un doctorat intr-un domeniu in care as fi vrut sa profesez dar pe care “democratia” si economia de piata l-au distrus complet, dupa care un MBA in afara RO (relativ tarziu, pentru ca era necesara o reconfigurare profesionala), nu cred ca pot fi suspectat nici de lene/prostie si nici de lipsa capacitatii de adaptare sau de a invata ceva, orice.
Ca sa concluzionez, decizia mea (stiu ca viata ti-o da de obicei peste bot dar sper sa ma pot tine de ea) este ca temele nu au ce sa caute “in familie” intre parinte si copil. Sau, daca copilul va avea ceva de facut va trebui sa il “ajut” doar sa intelega ca, asa cum eu merg la serviciu si tratez subiectul la modul cel mai serios, scoala este “obligatia/serviciul” lui si trebuie sa trateze subiectul singur si cu seriozitate, pentru EL, nu pentru scoala, profesor sau pentru mine. In mod sigur nu vom face teme impreuna pentru ca, la modul exagerat, prefer sa nu invete nimic decat sa ma vada ca pe bau-bau-ul ala care il “obliga” sa faca chestii si sa ajunga sa fuga de mine.
Eu am facut liceu de mate-info + unversitate tehnica si de 20-25 ani nu folosesc nici 10% din tonele de algebra, geometrie, desen tehnic, fizica, chimie anorganica/ organica, chimie-fizica si altele cu care mi-am pierdut timpul si nervii ani de zile ca asa era “programa” si tot sistemul din jurul nostru ne obliga sa ne luptam pentru note sau standarde absurde. Asa ca, in niciun caz nu o sa fiu parintele ala care il da la sapte limbi straine, dans, pian, inot, tenis, fotbal, si inca 10 extra-curiculare in week-end dupa care il obliga/verifica obsesiv sa faca totul “perfect”. Sau care insista cu matematica desi el vrea sa invete limba japoneza sau istoria artelor, pana cand copilul cade in depresie sau ajunge sa ma urasca.
Cu mine va juca fotbal/bedminton/baschet/etc, vom merge la film, muzee, concerte sau cu bicicleta/motocicleta, in cat mai multe vacante sau ce va mai dori el. Dar obligatoriu chestii din viata REALA si care sa il/ne bucure. Eu, acum, nu imi mai aduc aminte clar detalii legate de materia X, profesorul Y sau examenul Z pe care l-am luat cu nota mai mica sau mai mare. Chestii care pareau atunci CAPITALE dar timpul a dovedit ca erau doar niste kkt-uri pentru care si eu si ai mei ne stresam degeaba. Pentru ca, daca iei un examen (teoretic) cu 7-8-9, atata timp cat ai depus efort si ai invatat pe bune, e fix acelasi lucru la scara istoriei/vietii fiecaruia. Dar mi-au ramas clar sapate in creier atat BUCURIA unei vacante (e.g. – in vacanta in care am invatat ce este “responsabilitatea” simplu, eu ridicam cortul in fiecare seara, deci eram responsabil cu locul unde dormeam si trebuia sa tratez subiectul serios) cu ai mei dar si STRESUL si certurile legate de mizeriile procedurale, sterile si nesemnificative generate de “INSTITUTIA” denumita scoala. Asa ca tot ce sper este sa reusesc sa fiu acolo, ca un “prieten” in care are incredere, pentru chestii care conteaza de-adevaratelea. Ca de exemplu sa ii “arat” usile spre cat mai multe domenii si sa il ajut sa fie deschis la minte si curios sa cerceteze pana descopera singur ce-i place si sa decida singur sa depuna efortul necesar pentru ca sa faca (cel mai) bine ceea ce-i place sa faca.
NOU
Am auzit de multe ori asta cu “nu folosesc nici 10% din tonele de algebra, geometrie, desen tehnic, fizica, chimie anorganica/ organica, chimie-fizica si altele cu care mi-am pierdut timpul si nervii ani de zile” si inclin sa te contrazic. Poate nu le folosesti constient si nu tot timpul. Dar diferenta intre cei care au luat examenele alea cu 8-9-10 si cei care le-au trecut cu 5 se vede. Ajunge sa te uiti la comentariile de la orice articol cu tema cat de cat stiintifica si iti dai seama ca 80% din cei care comenteaza n-au habar ce vorbesc, dar compenseaza cu siguranta de sine.
NOU
@ corcodusul – folosit anumite cunostinte, constient/mai putin constient, nu am cifre ca sa dovedesc matematic ca e asa sa nu. Cred ca e mai mult/putin la fiecare om in parte, depinde de multi factori, probabil in primul rand de cat de “apropiat” este domeniul in care profesezi de facultatea absolvita.
Legat de nota de promovare la examen – eu am spus 7-8-9, cu invatat “pe bune”. Poti invata bine dar intr-o zi buna sa iei 9, intr-una mai proasta sa iei 7. Cand va veni momentul sa aplici ce ai invatat, daca ai invatat cu siguranta vei “face fata”.
Nota 5 e o alta mancare de peste. Exista diferente clare de la 5 la 7 sau de la 5 la 9, asta e clar si, asa cum zici, se vede peste tot, zi de zi. Tks!
NOU
Una din chestiile esentiale pe care le inveti in scoala, chiar si in aia romaneasca, e sa te ocupi cu rabdare de o tema care nu iti place neaparat. Adica situatia de care te lovesti cel mai des in viata. Aici se vede diferenta dintre un copil de 9 si unul de 5. Aia care au trecut prin scoala chiulind si copiind dau de greu serios cand isi gasesc un job unde trebuie sa faca o activitate de multe ori repetitiva si care nu ii place. Cei care s-au obisnuit de mici sa execute taskuri seci, neplacute, sa invete si sa retina notiuni vor avea o viata mai usoara la un job unde trebuie sa inveti si sa retii documentatii si proceduri si apoi sa le aplice. Si daca ti-ai antrenat creierul cu rezolvat probleme abstracte de mate de exemplu o sa poti sa gasesti mai usor solutii la probleme reale din viata, chiar daca nu au legatura cu matematica din scoala.
NOU
@Cryptoprocta forex nu e obligatoriu să fie la fel în toate familiile.
Sunt părinți care pot oferi explicații și ajuta la teme fără țipete și pagini rupte.
NOU
>>nu folosesc nici 10% din tonele de
Normal ca nu, le-ai invatat preventiv, si mai ales ca sa-ti antrenezi creierul sa priceapa notiuni abstracte. Ma rog, asta era idea, realitatea e ca sunt interese mari la mijloc.
NOU
@ alex – agree to disagree … niciodata nu voi putea sa fiu de acord cu “conformismul” si facatul de chestii ca “sa ne obisnuim cu raul”. Ce ma revolta este ca exact asta mi se pare ca se “preda” zilele astea peste tot, de la gradinita pana la multinationala. Nimeni, niciodata, nu a facut ceva extrordinar sau creativ dupa (zeci de) ani de “mestecat” mecanic task-uri oribile si irelevante. Viziunea mea este exact pe dos – fugi de lucruri pe care te chinui sa le rezolvi sau care iti fac “rau” si pe care vei ajunge sa le urasti daca le repeti le infinit si gaseste ceva la care esti bun si/sau faci cu placere si munceste acolo pe rupte pana ajungi in varful acelui domeniu. Off-topic, dar relevant in discutie – nimeni nu intelege/nu preda fizica dand drumul la un mar din copac sau bagand o minge intr-o cada cu apa :). In proportie de 99%, sistemul te obliga sa memorezi formule aiurea si poate si de-asta ajungem sa nu le folosim decat rar sau niciodata.
@ Ady-P: Nu erau tipete, caiete rupte zilnic, dar uneori lucrurile mai degenerau. Era si oboseala acolo (am spus ca se muncea 6 zile din 7), nu toate lumea are aptitudini didactice perfecte. Ideea era ca, din cauza presiunii si a unor ” formalitati” tampite pana la urma, pe nesimtite, relatia s-a erodat si riscam sa stricam niste relatii de familie care valoreaza mult mai mult decat o formula, o tema sau o nota. Si, cel putin pentru mine, NU MERITA riscul de a aluneca pe panta asta. Atentie, cand am spus SCOALA am privit lucrurile din unghiul “institutionlizat”, nu m-am referit nicio secunda la INVATARE. Mie aici mi se pare ca este cheia succesului – cultivarea, in copil, a dorintei de a cerceta, de a pune intrebari, de a “munci” relaxat/in joaca/firesc pentru a deveni mai bun, fara ca asta sa fie o povara sau ceva fortat/impus de parinte/profesor. Inca de cand copilul meu a mers la gradinita am incercat sa-i explic ca NU este despre cat de “repede” termina o activitate ci despre calitatea rezultatului si ce a invatat din tema respectiva, NU este despre “calificative” si ca NU e in concurenta cu nimeni in afara de el insusi.
@ Radu: da si nu, de acord cu antrenamentul ca si concept. Dar eu sunt o fire mai practica si sufar daca am invatat ceva si nu am avut ocazia sa si aplic cat-de-cat.
NOU
Esti caz fericit, mai bine in clasa 0 decat in an terminal.
NOU
In primul rand, i-am invatat pe copiii mei sa invete singuri, cu mult inainte sa inceapa scoala, sa fie curiosi, daca-i intereseaza ceva, sa caute informatii si sa nu accepte raspunsuri din categoria “de aia”.
Au invatat sa citeasca jucandu-se cu magneti de frigider in forma de litere. Acuma pun mana pe cate o enciclopedie si n-o lasa din mana, ii gasesc pe la 12 noaptea citind in pat cu lampa cu baterii. Mai nou i-a apucat cu istoria si mitologia greaca, ma baga in buzunar cand e vorba de zei si eroi antici. Le-am explicat cum functioneaza scratch-ul si acuma fac joculete cu care controleaza robotelul lego-boost.
Si nu, nu sunt genii, sunt copii obisnuiti. Iar noi n-am facut decat sa le raspundem intrebarilor pe care le pune orice copil de varsta lor. Imi aduc aminte si acum cand a vazut fiu-meu prima data stele si m-a intrebat ce-i cu bucatile alea de luna pe cer. Acuma a desoperit stellarium si imi arata el centura lui Orion si Betelgeuse…
NOU
Îți voi da un exemplu concret, de care poate vă veți lovi și voi:
Totul începe la inspectoratele județene. Aici există mai multe grupuri de interese (în frunte cu inspectorul general și continuând cu inspectorii de specialitate) care au mai multe posturi “pregătite” pentru anumite persoane.
Ce înseamnă asta? Păi în momentul în care se știe că un post va deveni vacant, acesta nu va fi scos la concurs și va fi pasat persoanei potrivite. Totul se face cu complicitatea directorilor de școli.
Dar să dăm și un exemplu: sesiunea de pre-transferări 20… (mai bine nu spun anul).
În județul de munte X există o jumătate de catedră liberă la disciplina Limba și literatura română, la un liceu cu predare în limba germană. La liceele cu predare în limbile minorităților, limba română se predă in… ați ghicit! română. Ei bine, la sesiunea de anul acela s-a făcut o excepție. La concursul de dosare s-a prezentat profesoara Y, care a dorit să ia acele 9 ore de la liceul X. Repet, postul era afișat oficial, atât pe Internet, cât și la sediul inspectoratului, fără nici o mențiune specială.
Și spune stimabila profesoară că dorește să predea la liceul cu predare în limba germană. Inspectorul de specialitate se uită un pic mirat la ea, scoate o foaie de hârtie de sub tejghea și spune: “Ne pare rău, dar ca să puteți preda la acest liceu aveți nevoie de atestat de vorbitor de limba germană.” Whaaatttt??? Vă pot confirma (eu fiind absolvent al acelui liceu), că nici măcar un profesor de limba română din acea școală nu vorbește germana. De ani de zile sistemul a funcționat așa. De ce s-a întâmplat anul acela?
Păi catch-ul este în felul următor: La acel liceu preda deja o anumită profesoară Z (care avea 9 ore de lb. română la liceul german și 9 ore la liceul maghiar din oraș), iar acea profesoară trebuia să primească neapărat acele ore. Deși profesoara Y avea un punctaj mai mare decât profesoara Z, prima nu avea “trecere” pe la inspectorat.
NOU
Eu nu am treaba ca a mea zbarnaie si face deja singura din gazeta. Din partea celalalta a baricadei iti zic ca o invatatoare cu 28 de elevi trebuie sa acorde timp la … toti. 🙂 Indiferent de ce doresti va trebui sa lucrezi suplimentar cu al tau, nu ai scapare. Si daca il muti altundeva va fi la fel. Mai sunt ceva scoli alternative pe bani unde e mai lejer si pt copii si pt parinti. Cred ca sunt mai bune din multe puncte de vedere fata de scolile clasice, eu am cochetat cu ideea dar nu am avut cu cine…
NOU
Doamnă maddame, si eu am un baiat, dar cu scolile terminate, stati cit mai aproape de copil, lasati overtime-ul la corporatii, netflix-ul si blogurile.Copiii vor fi tot timpul mai lipsiti de experienta decit noi, chiar daca nu intelegem asta de multe ori. Fiti cit mai apropiati si tineti ritmul cu ce se face la scoala.
NOU
Nu am copii, dar am fost cândva unul și pot să-ți zic ce mi-a lipsit mie. Și anume, un cadru în care să explorez și oameni în jur care să mă îndume și să mă încurajeze. Fix ce școala oferă într-o foarte mică măsură, de aia nu m-am agitat niciodată prea tare. Nu regret!
YouTube ‘How to escape education’s death valley | Sir Ken Robinson’, că explică mai bine decât aș putea eu să-ți detaliez.
NOU
Sunt două aspecte pe baza cărora se poate intrapola și extrapola conform comentariilor de mai sus
1. competența; evaluările nu sunt deloc legate de competență; cumva însă e de înțeles având în vedere că sunt mulți incompetenți la catedră și nu doar în ale pedagogiei ci și în ale domeniului în care se consideră că transmit informații elevilor
2. frica; sistemul nostru educațional e bazat pe frică; și nu de ieri de azi, aduceți-vă aminte de Nică ce bătaie își lua dacă nu buchisea cum i se dicta; elevului îi e frică de profesor pe de-o parte și de părinte pe de alta; profului îi e frică de director care îl presează tot de frică de inspectorat; inspectorului îi țâțâie fundul de frica ministerului/partidului; ne este frică de examene, de profi care se pot răzbuna pe copii dacă deschidem gura, de directori care o iau personal și nu gândesc constructiv și tot așa (un exemplu de frică este și la politic; nimeni nu vrea să reglementeze sau să interzică ferm meditațiile; e normal, le e frică de faptul că pierd voturi)
am copil în clasa 0 și fac acum pe Classroom; în traducerea Google Classroom apare noțiunea de temă și, ia ghiciți, învățătoarei i-a fost frică la început să propună continuarea a ceea ce nu se termină la orele online deoarece nu are voie să dea teme copiilor
Frica este determinată și de incompetență. Soluția? Sincer, nu o știu. Sau poate că îmi e frică și mie de ce se va întâmpla dacă s-ar pune în aplicare la ce mă gândesc.
NOU
Bai oamenilor, nu numarul elevilor este problema ci metoda de predare si programa scolara. bineinteles ca e preferabil sa lucrezi cu 15 elevi in clasa dar unul care nu obtine rezultate cu 30 nu va obtine nici cu 15 in veci.
Avem la dispozitie unelte pe care nu le-a avut nimeni in istoria omenirii si ne plangem de manele gen numarul de elevi in clasa sau telefoanele mobile din posesia elevilor.
Capetele seci din zona deciziei in educatie au inteles tehnologia la nivelul CD-ului ala laba-trist care vine cu manualul (gen revista CHIP de acum 20 de ani) si care are pe el fix continutul din manual, doh! Iar capetele patrate din elita parentingului nu gandesc mai mult decat sa transfere rahaturile de pe CD pe o tableta care ar putea deveni biblia scolarului mioritic.
Astia sunt genul de prosti care s-ar apuca sa pupe display-ul la ora de religie.
La ciclul primar situatia este buna pentru ca invatatorii sunt cat de cat instruiti sa lucreze cu elevii, dar de la gimnaziu incepe jalea. Multi dintre profi au prins meseria dupa ureche si numai aia care au aptitudini/interes livreaza ceva. Restul sunt niste neni/tanti care au facut o facultate (bio, fizica, chimie, mate, plm) care nu i-a invatat nimic despre elevi. Oamenii sunt necalificati dpdv pedagogic. Au facut intr-o bataie de joc, mai mica sau mai mare, modulul ala pedagogic si acum s-au trezit fata in fata cu klingonienii de 12-16 ani care le sug energia ca borgii si le dau flit ca daniela crudu. Si nici intariri nu le vin de la Flota Stelara (inspectorate, minister, primarii) pentru ca aia i-au lasat in curu gol pe front si isi vad linistiti de furtisagurile lor.
Maddame, sa stii ca acum ai luat contact cu partea buna a invatamantului romanesc. Ordinea competentei este educatori, invatatori, profesori. De aia din universitati nici nu merita sa vorbim pentru ca ei dicteaza un curs pe care l-au compilat in tinerete din surse diverse.
Bucura-te de perioada asta si faceti chestii impreuna pana nu va infesteaza molima meditatiilor. Nu ai prieteni care raspund mereu cu: nu putem pentru ca are Juniorel meditatii?
NOU
Maddame, nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar amândoi băieții au fost foarte atrași de Gcompris. A fost suficient să le pornească motoarele, după aia s-au descurcat singuri.
NOU
Stai să caut. Sau îmi zici tu ce e?
NOU
Dacă n-ai căutat deja, e o suită de jocuri educative (educaționale ?).
Inițial dezvoltat pentru Linux, acum e disponibil pentru aproape orice platformă.
www.gcompris.net/index-en.html
NOU
Sunt sigura ca baietii tai, Maddame, ti-au mostenit mintea absolut sclipitoare, brici, si o sa-ti demonstreze asta cat de curand. 🙂
Unde stau eu, notele nu se dau in clasele mici si copiii invata mai relaxat si invatarea acasa nu este considerata necesara. Totusi exista aici, in sistemul de invatamant, ceva extrem de putred, adica in anii fara note, daca copilul are eventuale dificultati la invatarea unor materii, atunci este supus unor evaluari psihologice si multi copii sfarsesc prin a primi tot felul de diagnostice precum autism, adhd, aspergers etc. Prin urmare copiii vor primi ajutor la scoala conform acestor diagnostice. Nu sunt separati de restul copiiilor dar au un program special.
Lucru care nu e chiar in regula, adica nu e deloc pentru ca multi copii nu sufera de fapt de autism, adhd insa crima asta se comite totusi ( ca e crima) pentru ca scoala nu are resurse, oficial, neoficial, este insa vorba ca orice institutie trebuie sa genereze un profit si profitul asta nu poate fi facut de scoala decat prin a reduce cheltuielile pentru un program cu ajutorul caruia copilul sa primeasca acel ajutor extra de care are nevoie. Asa s-au ales multi copii ( si nebunia continua!) cu diagnostice pentru toata viata desi ei sunt perfect normali, sanatosi.
Evaluarea psihologica nu se poate face fara acordul parintilor insa parintii sunt pacaliti ca e necesara, ca e bine! Zic asta pentru ca e foarte posibil ca modelul asta sa apara si la noi si e bine sa se stie cum stau de fapt, lucrurile.
NOU
Daria, dacă oamenii cu competențe evaluează un copil și îl pot încadra într-un diagnostic de unde știi tu că de fapt copii aia nu au probleme? Pentru că pe vremuri nu aveau și tot așa se purtau și dacă acuma avem un nume și o strategie de a ii ajută înseamnă că de fapt nu au nimic? Sau cum ai stabilit tu că e o șmecherie a școlilor și nu un progres al societății care poate identifica mai bine unde au nevoie copiii de ajutor?
Întrebările astea ia-le ca venind din partea cuiva care a fost diagnosticata doar spre 25-30 de ani pe spectrul de Asberger, și care a fost premiantă și cu performante în școală tot timpul, dar măcinată pe interior de multe lucruri pe care toți cei din jurul ei fără pregătirea specifica (psiholog/psihiatru) nu le-a văzut sau știut cum să le asculte și cum sa ajute.
NOU
@Mali
Problema este ca sunt diagnosticati copii care nu au absolut nimic, nu au aspergers , adhd, etc. Exista studii bazate pe cazuri reale si care avertizeaza de pericolul diagnosticarii pe baze obscure de bani, de triaj al copiii lor, tu la sapa, tu la catedra etc. Cunosc destui adulti ce astazi se chinuiesc sa scape de o eticheta de autism ce nu face parte din identitatea lor, eticheta primita pentru ca cei care pun diagnosticul nu sunt competenti, o buna parte din ei, ci servesc niste interese.
Situatia ta nu se poate compara cu a unui copil, tu ai fost adult cand ai fost diagnosticata.
NOU
Ba tocmai ca are legatura. Ar fi fost mult mai beneficial pentru mine sa fi fost diagnosticata de copil. Oricum placa cu “diagnosticati pentru bani si de oameni care servesc interese” e fix din sfera “nu exista boli, ci doar doctori care servesc interesele big pharma, luati cu musetel”, asa ca nu mai aduc argumente ca nu am cu cine.
NOU
@Mali Te inseli! Sunt total anti teorii conspirative. Nici nu stiu ce este Big Pharma! Bineinteles ca exista copii care au autism, aspergers si ca e bine sa primeasca ajutor la timp. Eu doar am spus ca nu toti copiii cu oaresce dificultati la scoala trebuie diagnosticati cu tulburari comportamentale si bagati in grupuri ca sa fie statul, scoala, scutite sa plateasca pentru programe individuale. Te asigur ca nu fac afirmatii aiurea mai ales cand e vorba de copii.
Numai bine, Mali, imi cer scuze daca te-am ofensat in vreun fel, chiar nu am intentionat asa ceva.
NOU
Din experienta proprie (2 baieti):
– invatatoarea o ai deja, nu mai merge alta decat daca schimbi scoala (ca sa nu zapacesti pruncul)
– ai mei au fost invatati sa se descurce cat pot. Temele sunt ale lor, nu ale mele. Dar, oricand au nevoie de ajutor, pot sa ma solicite.
– verificarea temelor si a nivelului de cunostinte trebuie facut in fiecare zi. Asa esti la curent cu dezvoltarea lui, cu viteza de asimilare si cu ce teme a facut si ce nu (daca te pacaleste – si sigur va incerca).
– copilul trebuie sa fie constient ca cineva il verifica, nu ca ii face temele sau ii da mura in gura. Nu trebuie sa stie de frica sau de fortare. Ca parinte, poti sa mai umbli putin la metoda ca sa il ajuti sa inteleaga, mai ales ca, Maddame, nu duci lipsa de simtul umorului sau de simt pedagogic.
Si, ce e cel mai important, iti pasa. Asa ca, intr-un fel sau altul, o sa faci totul portivit cu tine si cu copilul tau.
Succes! Drumul e lung, dar e frumos.
NOU
sa intelegem ca unul e la scoala si il poate zapaci pe celalalt, care e in pampersi?!
NOU
Eu cred ca educatoarele/invatatoarele au un rol crucial in educatia oricarui elev. E clar ca ajutorul parintilor este bine venit, dar totusi sa mai petreci 2-3 ore cu un copil de 5-6 ani dupa ce a petrecut deja 4 la scoala poate sa fie destul de obositor si neproductiv.
Pe partea de matematica, pana in clasa a 3-a daca invata tabla adunarii, tabla inmultirii si poate sa faca estimari de marime la chestii(obiecte, numere, rezultate la adunari, scaderi) e mai mult decat ok, inteligenta lui o sa-l faca curios si o sa invete si altele pe langa plus o sa faca el legaturile necesare la chestii, asta daca o sa-i faca placere, daca nu nu are sens sa se insiste tare pe partea cu placutul, cu siguranta are alte preocupari mai interesante pentru el, ceea ce e mult mai important… ideea e simpla, daca intrebi cat e 7×6 trebuie sa iti zica 42 fara sa stea pe ganduri… daca il intrebi cat e 17 + 19 trebuie sa stie ca nu are cum sa fie peste 40 si nici 20 sau sub 30… si in final sa stie ca e 36 … si tot asa. Se pot invata dublari de numere… gen 34 x 2… mers asa cu dublat triplat de numere… jocuri simple, chiar concursuri pierdute de parinti in spiritul de joaca… (la adunari se poate incepe cu jocuri de popice, mergandu-se la jocuri cu zaruri… orice inventie simpla care combina joaca si are ca efect indirect invatatul e benefic, mai ales in relatia copil-parinte-invatat) Matematica e spaima tuturor, de cele mai multe ori din cauza ca se porneste cu stangul, atat de catre parinti cat si de catre invatatori, copilul fiind reticient din start de cele mai multe ori.
Momentan e o varza in materia de la matematica la toate ciclurile, toata lumea crede ca reinventeaza apa calda, se “inventeaza” tot felul de metode de invatare a tablei inmultirii, tot felul de rezolvari de probleme de fel si chip… iar in final copilul nu mai stie nici cum il cheama.
NOU
Scoala tre sa se ocupe de copil la lectii, teme, si oleaca de educatie. Tu ca parinte bagi mai multa educatie si mai putine teme si lectii. Educatie insemnand chestii de viata. Sa fie descurcaret sa fie politicos etc. Sa nu iasa un animal din el. Ca degeaba stie cate-n luna si-n stele daca e zero ca om/caracter. Deci tu ca parinte îi bagi chestii pe care nu le invata la scoala, ptr ca scoala nu face decat sa-ti bage formule si comentarii in cap.
Pa vremea mea, singura implicare a alora batrani era sa ma intrebe daca mi-am facut temele si daca merge treaba la scoala. Si ptr ca primisem educatie ok, nu-i minteam si incercam sa invat cat puteam eu de bine sa nu ma fac de kkt.
Din observatiile proprii si ale altora din haita, bag seama ca-n ziua de azi, boracii astia cam tre manati de la spate ca sa invete. Prea multe tentatii in jur care-i distrag, dar si parintii zici ca-s dementi si vor de la ei prea mult. Si pian si vioara si cursuri de dans si pictura si plm. La copii de pana-n 12 ani ba nene. Am niste tovarasi cu-n borac de 12 ani, Bogdanel care vrea doar sa se joace in parc cu alti copii. Atat. Nu vrea jucarii, nu vrea console, jocuri pe calculator, telefoane etc. Vrea in parc cu alti copii. Evident ca ma-sa care e dementa vrea sa-l faca o combinatie de einstein+mozart+boris becker+…. Face meditatie de la 10 ani la germana, cursuri de vioara, de tenis si niste rahaturi pe la fizica. I-am zis lu tat-su ca inca-l mai poate salva, ca e tanar si inca nu i s-au imprimat sechele pe creier. Da’ n-ai cu cine. Si, da, Bogdanel are iphone, are ultimu racnet de consola, ultimele jocuri, bicicleta de 5000 lei etc. Ca sa vada lumea ca e un copil fericit. Iar Bogdanel vrea doar sa mearga in parc la copii. De cate ori ma vad cu oamenii aia se rupe inima-n mine ptr copilu ala. Il scot in parc si ne jucam cu mingea. E fericit ca un catel.
NOU
Eu îți dau ție dreptate, nu soțului. Și îți dau dreptate pentru că am în familie învățători și profesori. Doar eu nu am treabă cu învățământul. Dar soția, două cumnate, socrii mei, sunt învățători sau profesori.
Și argumentele tale le-a avut soția când fiică-mea a intrat la rândul ei în clasa pregătitoare. Soția fiind învățătoare a înscris-o nu în clasa cea mai căutată ci în cea cu cei mai puțini copii. Argumentul fiind că învățătoarea de acolo, chiar dacă nu era la fel de căutată ca cea din cealaltă clasă, se va ocupa mult mai bine de copii și va avea mult mai mult timp să le aloce. Iar profesional diferența, în realitate, nu exista între ele. Percepția era diferită.
La fel când a ajuns fata în clasa a V-a. E într-o clasă în care sunt la fel mai puțini copii decât în cealaltă clasă de a V-a și, la fel, modul în care apucă să se ocupe de ei profesorii este mult mai ok decât la cealaltă clasă.
Iar soția, la rândul ei, nu este de acord cu clase cu mai mult de 22-24 de copii la clasă cu predare în regim tradițional. Acum are 30, dar fiind la un sistem alternativ sunt două învățătoare la clasă, ceea ce face să se poată gestiona altfel lucrul cu elevii lor.
NOU
Fix așa am decis și eu: la învățătoarea “pomul lăudat” sunt 33 copii în clasă, la a lui fi-miu doar 23.
Sincer, eu niciun moment nu am negat competența învățătoarei. Efectiv cred că timpul nu e suficient încât să tragă de toți copiii
NOU
Pai, cam asa e, amandoi aveti dreptate si nici unul :))) Sotul tau sustine varianta ideala in care programa ar fi structurata corect iar tu sustii varianta practica, din teren, unde luam in calcul cu ce avem de a face. Clase supradimensionate, programa mai mult decat stufoasa si neadaptata timpului necesar pentru o preda eficient la scoala doar.
Noi acum intram clasa 0 in septembrie si sunt constienta ca va trebui sa lucram cu el acasa. Scoala romaneasca are multe bube dar poate cea mai importanta este ca inca se bazeaza pe cantitate nu calitate.
NOU
Urasc cu mare patima scoala si tot ce inseamna ea. Sunt 100% pentru cursuri, invatare, formare, (re)calificare, citit, etc. (chiar nu pot sta mai mult de 1-2 zile fara sa invat ceva, oricat de mic) dar cum e invatamantul acum, e mult prea multa informatie inutila. Daca mai ai si “norocul” de profesori tampiti, ai cam pus-o. Ma gandesc ca, daca o sa am vreodata copii, o sa le spun “ba, invata cat sa treci, ca se cere macar liceul pentru statul la birou” (si sincer, in afara domeniilor de cercetare, nu stiu pe nimeni la care sa fi contat mediile/ notele la angajare). Pana atunci vor gasi un domeniu sau directie care sa le placa si vedem din punctul ala cum se poate ajunge acolo, dar nu vreau sa se consume de tot, sa-si piarda toate energia, entuziasmul, harnicia si “setea de cunoastere” inainte sa-si faca buletinul sau, in cazuri mai optimiste, majoratul.
Eu am avut mare noroc ca, in cazul meu, ai mei si-au permis sa investeasca in meditatii, dar faceam, frate, meditatii la cel putin jumatate dintre materii! Nu stiu de unde au scos atatia bani (desi poate explica de ce uneori ne stergeam cu hartie din aia zgruntzuroasa in loc de aia parfumata-n patru straturi). Si cel mai trist e ca nu eram singura in situatia asta. Pentru ca doar cu ce faceam la ore nu se putea mai mult. Cred ca a fost si ceva rea-vointa din partea profesorilor, unii n-aveau chef sa predea, altii intentionat ne faceau sa ii spaguim prin meditatii, altii pur si simplu incompetenti (inca preda si acum o tuta care solfegiaza sol Sol SOL sol in loc sa cante pe aceeasi afurisita de nota, mi-a zis o verisoara care s-a dus la aceeasi scoala). Ba chiar imi amintesc ca ma meditam intr-o vreme cu una care nu ma scotea din 3-uri, desi eram de 6-7 (la unii profi chiar nu conta ca scriai corect, conta sa marci banu’) si care apoi, la meditatii, cand ii spuneam ce exercitii n-am inteles, se uita crucis la mine si zicea “pai ce n-ai inteles? astea sunt simplisime!” si trecea mai departe cu ceilalti copii, eu doar scriind rezultatele dupa dictare. Pana la urma a gasit maica-mea un profesor atat de bun, incat am ajuns de 9 intr-un an. Cu astfel de meditatori n-am nimic impotriva, i-as plati si triplu.
Alta trauma personala e ca am urat cu spume istoria mai toata perioada asta (am avut cam un an o tipa foarte ok, in rest ciuciu si multa gargara, ne-am hahait la “hilotzi” si la “iobagi in transilvania”). Invatam fix cat sa trec (uneori nici macar atat, dar tot am trecut), abia in ultimii ani am inceput sa citesc pe net ce ma intereseaza si sa-mi fie mai putin frica de “materie”. Inca sunt la nivelul in care goagalu’ si kikipedia constituie minim 90% din ce aflu in domeniul asta, dar tot e mai mult si mai bine decat ce ni s-a dat la scoala (si mai ales decat cu cat ramaneam eu din toate alea). Nu ma intereseaza ca a treia zi a venit padurarul si a zis sa nu-i mai umplem padurea de rahatzei, ma intereseaza de ex. de ce fiecare rescrie istoria altfel, de ce unii n-au semnat tratatul nuclear, de ce ne-am trezit dupa 1000+ ani ca suntem romani, desi ne cotropisera multi altii intre timp, etc. adica treburi interesante, nu gluma aia cu singurul popor “ghei”, din Traian si Decebal, huehue. Cu cititul sau artele, tot asa. Cu geografia, la fel; mai important mi se pare cum e cu planetele (si ca pamantul e rotund!), sa te imbraci cand mergi pe munte, ca nu se vede Varful Omu de pe Dunare sau invers, decat gradientul de temperatura, tipurile de sol, veveritza de munte, depozitele din “oligofren” si izobarele.
In fine. Parerea mea e ca o cultura generala e chiar asta: generala. Sa stii suficient incat sa nu zici ca poliptota e o pasta de lipit sau sa zici de Napoleon “da-mi place, canta foarte fain”. Restul aprofundezi tu daca vrei, eventual daca-ti si trebuie. Sunt perfect de acord sa ti se puna la dispozitie resurse pe cat posibil gratuite gen instructori, biblioteci, simulatoare, chiar si rechizite. Dar NU bagat pe gat TOATE detaliile dintr-un domeniu cu care nu te mai vezi nici macar la concursuri de trivia. Din cauza asta chiar nu mi-a placut sa invat mai departe de primele clase. Si cred ca si asta e un factor in analfabetismul romanasilor. Fa cu el 5-10 ani cu 4+ ore pe zi de scris, citit si socotit, nu-l lasa sa ajunga la varsta dreptului de vot pana nu are minimul asta de deprinderi. Care invata mai repede, super tare, da-i drumul si acum poate sa invete altceva, care poate il pasioneaza sau o sa-i foloseasca cel putin la fel de mult ca deprinderile de baza. Pentru ca (din ce stiu eu si ce am vazut la aia mai mici din neamuri si prieteni) lectiile sunt mult prea mari si/sau stufoase ca sa poata fi retinute complet de la o ora la alta si se poate oricand sa “pice la ascultat” fix ceva ce n-am retinut, iar cand e vreo teza, examen sau lucrare anuntata, o sa fie deja mult prea multa materie de memorat. N-ai cum. Oi avea eu un caputz ca un paharutz care da pe dinafara si isi pierde primele fraze invatate pana le deprinde pe ultimele, dar orisicat… Care aveti copii si radeti de mine, ca ai vostri iau numai 10, felicitari si poate-mi ziceti si mie metoda (daca au 10 pe linie la ASE sau SNSPA, zic pas). Eu una nu am putut sa invat TOT si e drept ca nici n-am prea vrut, cu atat mai putin pentru ceva atat de urat ca scoala romaneasca.
Deci invatat, nu. Memorat aiurea, in niciun caz. A, aflat lucruri, eventual si aplicat in practica ce se poate, citit de curiozitate sau chiar facut legaturi de capu’ meu, asta e altceva.
JOS INVATAMANTU’! SUS AFLATU’ DE CHESTII!
NOU
Urasti in ordine aleatorie invatamantul, tasta Enter si alineatul:)) Tu si James Joyce:)
NOU
Iar tu urasti cititul si comentatul pe subiect (si nu stii ca initial nu conta cate enteruri puneam, ca nu-mi apareau, dar pentru asta te iert).
Merci de atentie si de complimentul involuntar:) Bine ca nu m-ai comparat cu WS Burroughs ‘req…
NOU
Las aici un comentariu al doamne Oana Moraru facut acum 1 saptamana pe Facebook 🙂
“Copiii de Clasă pregătitoare, care încă nu citesc…
Da, ca părinte, te neliniștești să îi auzi colegii, în timpul orelor la distanță, că parcă citesc mai bine și mai repede decât al tău. Te frământă că el silabisește abia când celălalt citește deja povești întregi. Imposibil să nu te îngrijorezi cumva.
E cazul să fac ceva în plus? Este copilul meu în urmă!?
Nu. La 6-8 ani, diferențele de ritm al citirii sunt mari. Dar nu îngrijorătoare și în niciun caz semnale ale unor intelecte mai puțin dezvoltate sau mai puțin predispuse la evoluție academică bună – în cazul copiilor mai lenți la citire.”
Postarea completa aici: www.facebook.com/story.php?story_fbid=2627554554016570&id=100002861547551
NOU
Băi ați înnebunit?
Lăsați copiii să se distreze.
Jocuri, fotbal, piscină, sărit de pe casă…
Eu am venit din voiaj și când i-am văzut pe-ai mei așa pricăjiți și cum stătea coana Tanța cu clanța pă ei, le-am luat katane de-alea de lemn, au făcut leușteanul harcea-parcea.
NOU
Ieri dadeati in religie, azi in scoala, ce mai urmeaza? hai cetin, sari si fa-ma proasta. dar voi chiar v-ati propus sa va legati de tot? solutii aveti?
NOU
Stai să terminam de identificat problemele, mai intâi.
NOU
Cetin le tot identifica din 2007 vad, dar pana acum solutii nu prea.
NOU
@Iulia – bănuiesc că tu le ai, din moment ce îi critici pe alții? Ia luminează-ne, cum ai rezolva tu anumite chestii discutate aici?
NOU
Eu am o idee apropo de ce problema (lipsa) ar putea avea Iulia si ce solutii ar fi, dar daca spun sunt porc.
NOU
Bun venit în cercul nostru… 🙂
Apropo de: “că vrea să facă totul repede și bine, și simte că n-are timp.” same here.. A fost presiunea de acasă. Chiar dacă tu crezi ca nu-i faci presiune directă (la noi) a ajuns să vorbim despre muncă și ce mai trebuie făcut în prezența timidului băiat.
Btw… Asta cu timiditatea cred că este o chestie de vârstă și de loc. Băiatul nostru era timid la început, dar prelua conducerea grupelor încet, încet.
La școala noastră este ca la băiatul tău, toate materialele școlare rămân în timpul săptămânii la școală. Ne uitam împreună la toate chestiile (cărți, caiete, creioane, cerneală) în weekend la alegerea lui (de obicei duminica dimineață).
Eu sunt ca soțul tău, soția este mai că tine în ceea ce privește comportamentul și atitudinea față de școală și profesori. Pe mine mă deranjează de expl. foarte mult faptul că dacă învățătoarea are de ales între două note (sa zicem 9 și 10) îi dă permanent nota mai mică. Soția ma ține sa nu o iau razna, că de…baiețelul meu mic și drăgălaș. Cred ca undeva pe la mijloc este calea cea mai bună. Ai ceva cărți de “parenting” ptr. vârsta asta? (eu nu o am cu cărțile din domeniul ăsta însă odată, de două ori nu au fost greșite).
Succes.
NOU
Eu n-am văzut materialele de școală decât acum, după ce a început starea de urgență și s-a decis să nu se mai deschidă școlile.
Pentru că nu le dădea nimic acasă, niciodată. Presiunea aia cu „repede și bine”; iarăși, o simțea la școală, că acasă nu făceam nimic.
Acum, de când ne mai jucăm de-a școala și pe acasă, și s-a obișnuit un pic cu munca, e mult mai relaxat și la școala online. Il frustra să nu știe.
Dar trebuie răbdare muuuultă, nene….pfiu!
NOU
Îmi cer scuze pentru cele câteva greșeli din primul mesaj; l-am scris de pe telefon și acum, recitindu-l, observ câteva dezacorduri.
Citesc mereu siteul, doar sunt mai reticentă în ceea ce privește secțiunea Comentarii, recunosc. Dar acesta este un subiect care mă macină și pe mine, fiind în sistemul de învățământ din 2009. Am fost la școală de stat până în 2017 (mai multe, și rural și urban) până când am decis să mă mut la o școală privată. Mă simțeam complet inutilă și eram extrem de frustrată, în ultimii 2 ani școlari fiind la un liceul tehnologic. Și ce mi-a fost dat să văd acolo (mai ales dpdv al cadrelor didactice/inginerii care ar fi trebuie să îi formeze practic pe copiii de liceu) m-a îngrozit. Așa că mi-am zis: ori renunț complet la învățământ, ori încerc să găsesc ceva la o școală privată. Nici aici nu-i perfect totul, nu cred că există sistem de învățământ perfect deoarece orice implică resursă umană este supus greșelilor. Dar aici, cel puțin, simt că tot colectivul muncește pentru un bine comun, al copiilor, și nu doar ca să primească salariul la final de lună, așa cum mi se tot reamintea la școlile de stat: „Dar de ce te stresezi, Georgiana? Că doar salariul vine la final de lună și dacă faci orele și dacă nu”, am încheiat citatul!
Peste 2 ani ne așteaptă și pe noi clasa 0, recunosc că mi-e teamă și mie dar mi-am propus să fiu acolo să o ajut. Și mai ales, să nu uite să se joace și că este copil înainte de toate; înainte de tabla înmulțirii, de citit precoce sau mai știu eu ce este la modă printre părinții zilelor noastre.
NOU
Fiu-meu mi-a spus că vrea să mă concedieze.
Când mi-am dat seama ca mai greșește câte o înmulțire, că mai inventează cuvinte, că doar el intelege daca a scris 6 sau 0… am oftat din tot sufletul pentru că am știut că mă așteaptă o luptă in tăcere, fără știrea învățătoarelor..
Teme acasă puține, unica cerință e cititul. Asa că m-am înarmat cu multă răbdare și caut trucuri pentru a simplifica cât mai mult posibil…
NOU
Mda, nici eu nu-s persoana lui preferată. Vorba unei doamne (AnaTati) de mai sus: război greu, lung, de uzură
NOU
Baiatul meu este clasa a 2 a la o scoala mica din Pitesti cu 29 de copii in clasa. Doamna este tanara, are in jur de 30 de ani si este pur si simplu extraordinara. In acesti 3 ani s a implicat total iar in ultima perioada si mai mult. Zilnic tine cate 2 ore online romana si mate, insotite apoi de filmulete de 10-15 min cu explicatii, posteaza desene, figuri, mic rezumat al lectiei. Folosim Kinderpedia, a reusit si a cooptat si profesoara de engleza si profesorul de sport, nu la acelasi nivel de predare dar ceva ceva tot fac si acestia. Pt restul orelor copiii primesc in aplicatie explicatii si apoi teme sau proiecte iar daca au intrebari scriu pe chat. Foarte rar lipseste vreun copil de la conferinte. Se pot face lucruri extraordinare si in scoala de stat!
NOU
Am 4 fete, au 7,9,14 si 18 ani.Suntem antreprenori, avem o firma mica,mica, producem niste chestii de nisa, eu am cam stat acasa cu fetele.Pe langa naveta,care e infioratoare, au program diferit si noi stam la niste km de un oras de provincie, am facut lectii cu ele ca sa suplinesc ce se intampla la scoala.
Sfatul meu este sa va implicati pana devine independent cu scoala.La sfarsitul clasei 0 ar trebui sa stie sa citeasca, deja la clasa intai toti vor stii sa citeasca si se va simtii foarte prost.Cand copilul nu mai intelege, nu ii va spune parintelui, va gasii pretexte sa nu mai mearga la scoala sau sa evite.E usor sa piarda ritmul si invatatoarele nu mai asteapta pe nimeni.Partea buna este ca vine vacanta si are timp sa recupereze.Nu il stresati, va invata, dar chiar are nevoie de ajutor.
Foarte multi copii se pierd pe parcursul scolii si nu mai sta nimeni sa ii readuca pe sine.Ajung sa se simte vinovati,complecsati, apoi nu le mai pasa.
NOU
Vis-a-vis de trimisul copilului la scoala din romania si pretentiile aferente, eu il citez aproximativ pe Hagi (parca): intri si vezi si tu ce poti sa faci.
NOU
Cred ca trebuie sa aiba si el aptitudini orientate catre ce anume doriti voi sa il invatati, altfel va fi un calvar pentru el. Noi nu insistam cu ce nu ii place, de exemplu.
Marc al nostru pe la 3 ani a inceput sa scrie, si acum la 5 reuseste sa scrie foarte bine daca foloseste literele mari. Si asa gaseste ce doreste el pe calculator de exemplu. Insa cand incerc sa il invat literele mici.. nu am succes.
Tips and tricks: luati o boxa Alexa si acolo va invata sa vorbeasca in engleza pentru a aleage muzica, ori sa navigheze prin Spotify, etc. 🙂
NOU
Scoala romaneasca este in prezent un esec grandios, dar si in trecutul comunist glorios nu era mai grozava generand oameni traumatizati de metodele imbecile de predat ale majoritatii invatatorilor si profesorilor si de avalansa de materii stufoase inutile bagate cu forta in capul copiilor. Sigur, or sa sara unii acum sa imi dea exemplu de olimpici si alte varfuri care au trecut prin aceasta disfunctionala institutie cu rol educational, insa niste exceptii care oricum pleca majoritatea in afara tarii nu ne ajuta cu nimic pe noi ca societate sa evoluam.Marea masa a populatiei este praf la capitolul educatie primita in scoala ,uitati-va in jurul vostru cand mergeti pe strada, pe sosele cu masinile sau in alte interactiuni sociale (institutii si de stat si private) si cred ca puteti observa dezastrul educational al nostru ca popor, ca pana la urma rezultatul final conteaza nu doar sa ne laudam ca avem cativa olimpici la matematica .
In alta ordine de idei , daca eu ca parinte trebuie sa stau acasa si sa fac lectii cu copilul , atunci care mai este rolul scolii si al profesorilor !? Ce ar fi daca si eu la locul de munca as pune pe altul sa imi faca treaba ? Eu ca parinte trebuie sa il educ cum sa se comporte in societate , sa fie civilizat ..etc , nu sa il invat matematica sau chimie .
Spunea cineva pe internet foarte bine ca scoala romaneasca nu este pentru elevi si studenti ci este doar pentru profesori.
NOU
N-am citit comentariile, ca sa nu ma las influentat. Later.
Eu am doi, clasa pregatitoare (fi-mea) si clasa a doua (fi-miu). Amandoi scoala online din ziua unu, si invatatorii de nota 20, adica pasionati de meseria lor.
Fi-miu a devenit autonom si citeste de rupe. Fi-mea deja nu mai are chef. Ea e intr-un grup compact de 6, care au intrat la scoala neavand varsta. La mate si engleza e foarte buna, cu cititul mai greu. Altii din clasa sunt pe invers, dar toti nu mai au chef.
Ce am invatat:
– Nu e nimic irecuperabil. Copiii nu invata linear, au caderi si reveniri. Evaluarea cititului e pentru clasa a doua.
– Parintii nu sunt pedagogi. Aproape toti vin cu presiune si cu disperare ca odrasla nu progreseaza academic (bife), iar asta e gresit.
– Cel mai important e confortul emotional al copilului. Desigur, asta nu inseamna sa nu munceasca, dar fara presiune, ci cu joaca. Personal, am mai multa rabdare…
– De unde credeam ca sunt cu sotia pe aceeasi pagina, acum sunt acuzat ca o sabotez. Pe ea s-a pus mega-presiune cand era mica, pe mine nu…
Nu fac reclama, dar de aici vin:
republica.ro/unde-ne-a-adus-experimentul-zscoala-online-4-situatii-din-clasa-care-nu-pot-fi-reproduse-acasa
NOU
Scriu doar pentru tine, Maddame, nu este nevoie sa imi publici mesajul. Nu il mai pune pe cel mic sa scrie cu litere mici de tipar, am 3 copii, 2 trecuti de pregatitoare, niciuna din invatatoare nu i-a pus, dupa ce-a trecut clasa pregatitoare, sa scrie cu litere de tipar mici. Daca vrei sa faca ceva util in vara asta, mai ales ca spui ca simti ca e un pic in urma, este sa faca multe exercitii la matematica, concentrul din programa: 0-31, adunari, scaderi cu si fara trecere peste ordin. La engleza, daca voi nu aveti timp si rabdare, inscrie-l la ore online ,sunt numeroase firme care fac ore online la preturi decente (ca sa dau si exemplu concret: Road English Center din Bucuresti, 250 lei 12 ore, adica de 3 ori pe saptamana) in care copiii nu se plictisesc: asculta, vorbesc, raspund la intrebari, deseneaza, fac jocuri dar totul e doar in engleza, nu se aude nimic in lb romana. De la 6 ani. La scriere daca vrei sa faca, cumpara-i caiete de clasa 1, exista multe edituri cu manuale/ caiete auxiliare f ok, nu tb sa inventezi tu exercitiile sau sa stai sa ii scoti la imprimanta fisele: editura Paralela 45, editura Elicart, editura Intuitext. Sunt multe. Editura Gama are tot felul de carti de dezvoltare a inteligentei de la 4 ani….ia-le pe cele de la 7 ani in sus. Foarte colorate, atractive, unele greute, altele nu.
NOU
Multumesc. Am publicat pentru ca e un comentariu bun si poate sunt si alti parinti interesati.
NOU
In clasa 0 la fiica mea sunt 8 elevi . Invatatoarea mi-a spus din start ca daca un copil va avea nevoie de mai multa atentie decat ceilalti , i-o va acorda pentru ca nimeni sa nu ramana in urma. Vorbim de o scoala din vestul Europei.