M-am apucat să citesc, de mic, ca o scăpare din viața din jurul meu. Nu pentru că aș fi tânjit după cultură, ci pentru că, astfel, vedeam și alți oameni, alte locuri, întâmplări diferite. Sincer să fiu, nu am înțeles niciodată de ce Singur pe lume era considerat o carte tristă, copilul ăla avea mai mulți prieteni și mânca mai bine decât mine.

Evident, între timp, m-a prins microbul, devine adicție, pentru cineva care nu a avut ocazia să experimenteze, să viziteze, să fie fericit, să simtă lucrurile astea prin ochii altora. De altfel, așa mi-am dezvoltat și cititul, de asta nu pot citi într-o limbă străină, eu, când citesc o carte, îmi formez o lume întreagă, mental, cu tot ce înseamnă cartea, lume, priveliști, construcții, oameni, stări, trăiri. Când citesc în engleză, nu se formează nimic, doar se derulează cuvinte, mecanic. La fiecare 2 pagini mă întorc o pagină, să recitesc, că nu am înțeles nimic.

În liceu am citit. Iarăși. Știți cine nu citea, în liceu? Cei ce făceau sex și care aveau o viață. Ăia nu citeau. Eu citeam. Eram pitic, slab, ochelarist. Cine să mă bage în seamă măcar să schimbe o vorbă cu mine, darămite să mă lase să o explorez intern? Așa că citeam, ce să fac altceva. Am epuizat toată biblioteca liceului până la finalul clasei a 10. Fetele de la mine din clasă discutau despre avorturi și chestii gen Oare cine e tatăl. Eu citeam, că na, atâta puteam.

Ce voiam să zic este că plânsetul ăsta după citit mi se pare ușor neavenit. Cărțile au avut, de-a lungul secolului, rolul de educație, de formare. Aveai nevoie de o carte ca să afli ce înseamnă o poveste de dragoste, ce înseamnă o dramă, o tragedie. Nu aveai de unde lua, altfel, această informație.

Astăzi, trăim în epoca instant gratification. Și, simultan, informația poate fi găsită, din abundență, peste tot, în toate mediile, mai ales în mediul predominant, internetul. Sigur, nu poți lua Theodoros de pe tiktok și nu poți învăța despre legendele olimpului din postările de instagram ale influencerițelor. Dar de asta se ocupă școala. Cine zice că vai, am citit mii de cărți cu scopul de a mă instrui, minte cu emfază, ați citit pentru că vă plictiseați și nu aveați ce face. Dacă ați fi avut prieteni sau făceați sex, probabil ați fi citit, dar mai puțin.

Așa că poate ar fi bine să judecăm mai puțin și să privim cărțile drept ceea ce sunt, cu adevărat. Un mijloc ușor desuet de educație și divertisment, pe care e greu să îl mai promovezi în rândul oamenilor care au crescut având internet la vârful degetelor. Poate și cărțile ar trebui să evolueze la alt nivel. Audiobookuri, podcasturi, videobook reading, de astea.

Dar ar fi bine să nu mai dăm vina pe copii, cum că ar fi mai proști, când ei fac exact ce am făcut și noi. Trăiesc cu mijloacele pe care le au la îndemână.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

94 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    “se ocupa școala” <- fixed

  2. #2

    Probabil astia mai tineri nu concep dar a fost o vreme fara internet, dar ce zic eu fara internet fara telefoane mobile si tablete, unde efectiv aveai 2 optiuni mari si late fie ieseai sa bati mingea sau citeai sa mai evadezi.
    Era televizior dar tu copil nu te puteai uita la desene cand vrei tu sau sa faci programul in casa.
    Ce vremuri!

    1
  3. #3

    E, pe vremea noastra, cand ne duceam la turnul Aifal ii faceam acolo pe loc si un calcul de rezistentă a materialelor, verificam incarcare pe grinzi si rezistenta la forfecare a niturilor, comparam rezultatele cu alti turisti din alte tari, daca il luai de mot erai un paria, un renegat, nu ca acum!

    5
  4. #5

    Eu mai citesc, pitic nu sunt, dar slab și ochelarist, da. Am înlocuit cartea cu Kindle, pe telefon sau dispozitiv separat, atunci când n-am posibilitatea să iau cartea cu mine.
    Dar e adevărat că e mai greu să-i faci pe copiii de azi să citească. Pentru o carte trebuie și ceva răbdare, și ceva interes (partea asta se poate dezvolta dacă și cei din jur citesc). Și în niciun caz nu-s mai proști.

    3
  5. #6

    Da si nu. Pentru mine exercitiul de a citi carti ofera o libertate de a iti imagina tu universul ala, nu ceva servit de cineva, mestecat de mentalitatea si imaginatia altcuiva si livrat in forma si limitarile lor. Abilitatea asta de a lua acelasi text si a imagina lumea aia in culorile si formele tale, este un exercitiu foarte bun de creativitate, perspectiva. Cand vorbim despre copii, cititul in format fizic al cartilor ajuta si la dezvoltarea abilitatii de a intelege un text fara sa ti-l povesteasca cineva, dezvolta vocabularul, recunosti cuvantul ala, il vezi cum e scris, nu iti apare trei secunde pe ecran si daca l-ai retinut bine daca nu sanatate si la gara. Da, kindle etc, pot inlocui cu succes cartea in format fizic dar inafara de faptul ca iar ecrane peste ecrane peste ecrane, te face dependent de baterie/internet/etc. Cartea o iei cu tine si o citesti si la lumanare daca e nevoie. Sunt o baba comunista care isi petrece prea mult timp in ecrane ca sa faca acum apologia cartilor fara sa ii fie un pic rusine macar, ma bucur de tehnologie si mi-e draga si biblioteca in casa. Cred ca importanta cartilor e ca mersul pe jos intr-o societate unde acum putem bate mii de kilometri in cateva ore. E grozav ca avem masini, avioane si rachete, dar ca sa ajungem la ele trebuie mai intai sa invatam sa mergem, face piciorul frumos si ne mentine sanatosi.

    5
    • #7

      Chiar aseara vorbeam cu copilul meu despre citit. A terminat o carte, era entuziasmat si am zis “hai sa vedem si filmul”. Acum e interesat de fidelitatea cu care e reprodusa povestea.
      Si-mi spune ” cind eram mai mic nu voiam sa citesc pentru ca ma obligai! Acum o fac pentru ca imi place mie!”
      Eu insa am observat ca a inceput sa citeasca de cind a descoperit cartile din seria “Jurnalul unui pusti”, pentru ca reprezentau o realitate pe care si-o putea desena in minte, avind puncte de reper din cotidianul personal. Povestile cu care am crescut eu, legendele clasice, l-au plictisit de moarte. Generatia lui vrea basme moderne, care sa aiba un punct de plecare cunoscut, tangibil.
      Am observat asta si la colegii lui, cind faceam voluntariat la biblioteca scolii (inainte de pandemie)
      Fiindca e si asta o forma de indragostire, e necesar mai intii sa gaseasca universul care i se potriveste. Dupa ambientare poate gasi curajul si curiozitatea de a explora alte genuri.

      3
    • #8

      exact. dar la noi se impinge Moara cu Noroc, pentru ca na, nu ai cum fara Moara cu Noroc. Succes la facut copiii sa se indragosteasca de citit cu astea.

    • #9

      Si la noi Jurnalul unui pusti e mare hit. Seria Percy Jackson mai merge si e fain ca ii aduce un pic in Legendele Olimpului care pe mine una nu m-au prins cand eram mica. Dar da, nu poti face generatia lor sa se indragosteasca de citit cu Cuore inima de copil, dar slava domnului acum chiar au atatea alegeri. Mie imi place mult editura Arthur pe partea de carte de copii au o gramada de serii faine, de la Roald Dahl la Jurnalul unui pusti, Copacul cu 26 de etaje (tot in genul asta grafic).

    • #10

      aia cu jurnalul a rupt la fii-miu

    • #11

      Apropo de citit, eu niciodata nu m-am inteles cu poezia. Asa cum e ea introdusa in scoala mereu mi s-a parut asa o chestie prafuita si sau e toparceanu cu gargaritze sau e eminescu cu jalea pe deal. Cand era asta mare un pic mai mic am gasit-o pe Carmen Tiderle care are niste volume de poezie pt copii haioase, mai cu cate o prostiutza, ideea e ca a prins, le-a placut si e o introducere usoara in poezie, rima, etc. Fara gargaritze, mucegaiuri si baiazid. Deocamdata 🙂

      1
    • #12

      nici eu. nu o inteleg, nu consum, nu apeleaza nimic in mine

    • #13

      Cristina, poate nu ai găsit poezia potrivită, ceva personalizat. Zi-mi un subiect și îți dedic una pe loc, doar pentru tine!

    • #14

      Pffff, asa oferta ma onoreaza si sperie in acelasi timp. Zi ceva despre babe, inflatie si patriarhat.

      1
    • #15

      O dimineață fermecată

      În dimineața asta totu-i fermecat. Pisicul s-a transformat în tigru, iar eu în trei picioare umblu, căci par de două ori bărbat.

      Ce show am în balcon, frățică!
      Acvile-mi ciugulesc aloea.
      Iar Rică a-nvățat să zică:
      Fluviu, grifon și sequoia.

      Să fi mâncat ciuperci ciudate, de-mi pare totul augmentat? Iar babele și-au scris pe spate „Te judec eu, Ponțiu Pilat”

      Și dacă totu-i o iluzie,
      Fantasma unui prost fudul,
      De ce Cristoși să coste untul
      Cât un lingou de aur pur?!

      (21/04/2023 Dani Corban – dedicație specială pentru Cristina)

      8
    • #16

      Geniu, Dani, pur geniu. Sper sa le pice baietilor la BAC. Gata, midlife crisis averted, am primit si o poezie, ma simt o Veronica Micle minus tendintele adulterine si suicidare dar cu o noua apreciere pentru poezie. Altfel dau maine cu aspiratoru recitand copiilor dedicatiile lirice dobandite. Sa iti deie Domnutzu si mama lui multa sanatate si inspiratie.

      5
    • #17

      Deh, introspecții de cocoş.

    • #18

      @Cristina
      “Cind deodata un erete
      Politai din nastere
      Peste balta si boschete
      Trece-n recunoastere…”
      E valabila si azi…

      1
    • #19

      Ecranul kindle nu e acelasi tip de ecran ca la tableta sau mobil.
      Si el e lumanarea la citesti, nu trebuie sa stai cu lumina aprinsa.

    • #20

      @Marinel, bine am fost rea cu Toparceanu, dar astia mici de acum nu se mai emotioneaza la fauna si flora la fel, niste blazati mici. Cum se vede dobrogeanu dupa pasaretu din poezii…:)

  6. #21

    Recomand cărțile audio, deoarece sunt înfometat după citit, e foarte practic sa ascult cartea în casca. În ultima luna am ascultat cel puțin 10 cărți. Din nefericire, nu ajung sa citesc foarte mult în modul clasic.

  7. #22

    erai pitic, slab, ochelarist, dar aveai par :)!
    iar de pe tiktok (sau chiar si de pe IG), daca te chinui un pic, nu poti lua Theodoros, dar macar poti lua niste latzei (God, i’m old).
    am prieteni care au gioburi de top, bine, imbecili validati, care au citit la nivel de manualul de utilizare al aifonului (truedat).
    cand ai timp, daca cumva deja n-ai si finisat-o, baga egiptenul, de mika waltari. sau – cum mi-a zis mie o papusha de la carturesti – “sa nu ucizi pasare cantatoare”.

    2
  8. #23

    Eu nu dau 2 bani pe oamenii care stiu sa citeasca, isi permit sa citeasca si n-o fac.
    In orice forma ar citi.
    Si orice.
    Macar un ghid de intelegere a prospectelor medicale.
    Raman fericita in dinozaureala mea si, cand ma duc la biblioteca, vad elevi de liceu si studenti invatand sau citind. Ei sigur n-o sa aiba un vocabular de 200 de cuvinte, din care 13% gen, stii…

    3
    • #24

      stii, e o chestie foarte misto!

      :)) cand aud exprimarea asta ai intrat direct in categoria retardat.

      2
    • #25

      @mihai1: de ce?

    • #26

      Lasa ca nici cu “gen” nu esti prea departe…

  9. #27

    Well, e un mijloc de educatie usor desuet atata timp cat copilul nu stie altceva, in afara tabletei si a TV-ului. Eu le citesc copiilor mei de cand erau bebelusi, cresc inconjurati de carti si cer zilnic portia de citit. Au un vocabular net superior fata de ceilalti copii (inclusiv in engleza, limba cu care au crescut), fac asocieri surprinzatoare, au o imaginatie bogata, isi dezvolta rabdarea si capacitatea de concentrare, asa ca voi continua sa le citesc in mod desuet, atata timp cat vor dori. Nu cititul te priveaza de sex in adolescenta. Probabil fostii tai colegi sunt in prezent niste oligofreni cu spume, ar fi interesant sa vezi cam cum e viata lor acum.

    1
  10. #28

    Eu am reinceput sa citesc masiv de vreo 2-3 ani. Alternez Sf/fantasy literatura clasica cu carti business, romana cu engleza, fizic cu kindle. In romana sunt carti care le devorez in 1-2 zile, chiar cand lucru, dar in carti destepte imi ia 1-2 saptamani, ca trebe luate mai incet si digerate.

    Ce m-a mai ajutat a fost sa nu ma mai fortez sa termin carti seci, chiar daca am citit sa zic 100 / 250 pagini. Si alternez si citesc deodata mai multe 2-3 max, destepte cu usoare.

    Pana la 20 de ani citisem cateva mii de carti, apoi abia mai bagam 1-5 pe an max.

    M-a mai ajutat ca am primit colectia Nautilus de vreo 210 carti de la sotie de 40 de ani si e mereu cate una care mi se pare interesanta. Unde traiesc nu am access la carti in romana, si zgarcenia m-ar face sa aleg/caut pe net una cate una.

    Pe baiatul meu mare il pun sa citeasca zilnic 1 pagina romana si una engleza ca sa isi formeze vocabular, pronuntie si dictie corecta, ca altfel franceza de la scoala i-ar ramane dominanta. Si asta a ajutat cred.

    • #29

      Încearcă şi polițiste, “Misterul acuzativului” e o carte excelentă.

      3
    • #30

      negru in cerul gurii esti nea…

      1
    • #31

      Ce dusi cu capu sunteti astia care ii obligati pe copii sa citeasca.

  11. #32

    “Fetele de la mine din clasă discutau despre avorturi și chestii gen Oare cine e tatăl.”

    Da’ ce liceu ai facut, bre??? De ospatari?

    1
    • #33

      da, clar, fututul e doar in liceele de ospatari, la liceele bune nu se fute lumea

    • #34

      Ti-a scapat chestia cu “avorturi” si “cine e tatal”…
      N-am auzit de asa ceva nici in liceu (era plin de fete), nici la facultate (aici nu prea erau fete).

    • #35

      colega de banca din clasa a 8 a a hotara in ultima zi sa se arunce pe geam, era usor gravida. onor ma’sa si tacsu au amenintat ca o duc la control gineco.

      deci, nup, nu eram la liceu de ospatari, eram la scoala generala si lumea se cam futea, gen.

    • #36

      Atunci era “scoala generala” de ospatari…

      Individele de genu’ asta erau din alte medii (gispy romanizati, familii dezorganizate sau de alcoolici). De regula in mediul rural.

    • #37

      important e ca stii

    • #38

      avorturi erau la liceele bune. la alea rau famate erau nasteri…

      2
    • #39

      Am facut doua licee: unul “foarte bun” si unul mai “putin bun”.
      De fiecare data am prins clase cu 20-25 fete si 4-5 baieti.
      Nu am vazut asa ceva! Vorbim de inceputul anilor ’90. Poate s-au mai schimbat lucrurile…

    • #40

      zi sincer, nici tu nu te futeai cu nimeni

    • #41

      duoamne, ce bine ca doar tiganii se fut.

      tu asa i ca nu ai loc de tine cand te uiti in oglinda? de tine si de prejudecatile tale.

      cata pologhia ca sa te lauzi ca nu te a futut nici dracu.

      te plimbai cu taticul tau cand terminam eu generala.

      1
    • #42

      ?

    • #43

      Sf Sava al mai de top liceu din Romania pe vremea aia. 90-94. Se futea lumea in draci. Aveam o colega care se ducea cu cate o profa mai intelegatorare la facut avort ca altfel o rupeau ai ei daca aflau ce si cum.
      Doar ospatari au ajuns din generatia aia.

    • #44

      Pentru ca unii citesc si nu inteleg: “avorturi” si “nu stie cine e tatal”.

      PS: cunosc absolvent de Lazar (exact, ala din Cismigiu!) care este barman.

    • #45

      acu, stop joc nitel, ospatar e folosit peiorativ? ca nu mi dau seama. in 2023 luati la maciuca o meserie si niste oameni pt ca ce?

      insemna ca maturatorii pt zeitatile din capu vostru trebuie sa nu existe?

      sunteti ireali.

      3
    • #46

      @Carman, asta e nimic, eu cunosc unu care e George Simion.

      2
    • #47

      Pentru ca… UCECOM!

    • #48

      Pentru cei care au trait sub vreo piatra… In Constanta, acum vreo 20 si ceva de ani era mare consum de torturi cu frișcă, atît la aniversari de adolescenți cit mai ales la serbarile de absolvire liceu (si nu doar la unul sau doua) ci adevarat dezmaț cu fete goale unse cu frișca. Inclusiv la “ăla bun, Mircea”…

  12. #49

    La o discuție cu câțiva colegi ieșiți de pe băncile școlii care nu au auzit de Winnetou sau Robinson Crusoe, m-au întrebat direct la ce m-a ajutat cititul? Că doar suntem colegi de birou, nu am nici Tesla și nici în Dubai nu pare că îmi fac concediile.

    3
  13. #52

    Ah ..vremurile bune de alta data, vacanta de vara la bunici. Tin minte ca luam o patura si luam almanahele (almanah, almanahe ?) la rasfoit la umbra unui par in gradina.
    Liniste si pace in sat. Mere de prin gradina, apa de la fantana si carti la umbra copacilor. Nostalgie , nostalgie.

    2
    • #53

      Eu citeam pe buda din fundul surii nu doar almanahurile vechi, ci si teancurile de Scanteia stranse de bunicul de-a lungul vietii. Ma stergeam cu paginile alea mai neinteresante. Nostalgie? Ma rog, un fel de algie, ca ma cam durea gaura daca nu mototoleam bine paginile.

      2
  14. #54

    Eu cred ca am ceva ani de cand am jurat ca nu mai citesc nimic pana nu apare “Pompierul”.
    M-sm apucat de sex si uite am copil. Totul din cauza ca se scrie greu cartea aia

    4
  15. #55

    :))) hai bre, asta cu cititu si lipsa de sex.., noi pe vremea aia nici nu prea aveam alternative, ce sa si faci la 10-15 ani cand aveai program la tv 2 ore, impuscai si fo: 2 saptamani nu iesi afara ca ai facut/n’ai facut cutare. chiuleai de la ore pt ca oricum mancai bataie si nah, iar nu aveai alternative unde sa te duci si ajungeai invariabil in biblioteca de la scoala.

    zilele astea am ajuns sa citesc iar sportiv pt ca fac 45′ minute cu tramvaiul pana la munca, de doi ani am renuntat sa ma mai duc cu masina.

  16. #56

    De cand s-a nascut fetita, nu mai am stare sa citesc. Nici inainte nu citeam mult, dar o carte pe saptamana o dadeam gata. Mergeam cu metroul de la Republica la Victoriei direct pe ocol, fara sa schimb la Unirii, tocmai pentru a putea citi. Nici mie nu imi plac lecturistii de metrou care isi scot cartea chiar daca e aglomeratie si stau in picioare, chiar daca merg doar 2 statii. Macar eu faceam 40 de minute 🙂
    Cred ca cititul nu e numai despre a obtine informatii, ci si despre dezvoltarea vocabularului.

  17. #57

    Audiobook-urile, podcasturile si alte asemenea nu vor compensa niciodata cuvantul scris si nu vor avea efectele acestuia asupra dezvoltarii intelectuale. Desigur, nu e musai sa citesti – poti fi “absolvent la scoala veti” si sa fii perfect fericit si multumit asa.
    Oricum, din ce vad li se sufla-n fund copiilor – saracii, n-au modele in familie, d-aia nu citesc si baga cutitu-n profesori la scoala. Sa le suflam mai departe si a lor va fi imparatia. Nu zic ca tu faci asta, ma refer ca tendinta generala.

    In alta ordine de idei, nu pot sa nu remarc faptul ca nu ai blurat numele autoarei, desi postarea era pentru friends. Femeia n-a vrut sa posteze public, ca daca voia o facea. Nu inteleg, de obicei esti atent la chestiile astea…

    1
    • #58

      Daaa, sigur. Si eventual cartea sa fie d-aia cu paginile galbene si cu mirosul specific de mucegai, altfel n-are sens.

      1
    • #59

      Am spus “cuvantul scris”, nu altceva. Daca tu prin asta intelegi exclusiv carti mucegaite, spaga ta.

      Personal, prefer Kindle, la care sunt sigura ca te-ai gandit de asemenea, dar n-ar mai avea niciun farmec daca n-ai face misto de 2 lei snopu’, nu-i asa?

    • #60

      Si unde gasesti tu “cuvant scris” la kindle?

    • #61

      Da’ noi cum comunicam acuma? Prin semnale de fum?
      Sau tu te refereai la cartile transcrise manual, inainte de aparitia tiparului? Asa s-ar explica partea cu mucegaiul.

      Serios, granitele absurdului pot fi destul de elastice, dar nici intr-atat.

      4
  18. #62

    Citeam pe rupte în copilărie/adolescență. Am început cu Povești nemuritoare. Apoi Legendele Olimpului, Cireșarii, prin adolescență ajunsesem la Dumas, Karl May. Nici acum nu-mi vine să cred că citeam cu maximă plăcere Emile Zola sau Victor Hugo (cum naiba am rezistat să citesc Mizerabilii?) Autorii români nu mă încîntau, mai mergea Rebreanu, dar greu. La capitolul fun o aveam pe Rodica Ojog Brașoveanu și pe Haralambie Zincă. Lecturile obligatorii din școală mă plictiseau – n-am putut trece de primele 5 pagini din Frații Jderi nici cu lămâie. Am citit Pânza de Paianjen al Cellei Serghi la 16 ani și n-am înțeles mare lucru, am recitit-o recent și mi-a plăcut enorm.
    Mi-am terorizat fiica cu cititul, o obligam să citească măcar 2 pagini pe zi și nu se prindea deloc. Noroc cu Harry Potter, l-a descoperit pe la 11 ani, a fost mare fană. Așa a prins gustul cititului și acum are mereu o carte pe noptieră. Din păcate, cele mai multe cărți citite de ea sunt in engleză. Și zic din păcate pentru că eu consider că cititul îmbunătățește ortografia și îmbogățește vocabularul.

    1
  19. #63

    Mie mi se pare cititul efectiv pierdere de timp. Dacă te interesează un subiect, ori poți să vezi pe YouTube, ori iei filmul de pe torente. Un film il vezi in 2-3 ore, să citești cartea îți poate manca o săptămână din viață. Cimitirele sunt pline de oameni citiți, experiența de viață e mai importantă, pe o gagică o vrăjești cu bani, nu cu diploma de la concursul de lectură dintr-a 7a.

    • #64

      problema apare cand se duce puterea fizica si energia dupa 45-50 de ani cand mai este o viata de om pana la pensie dar nu mai merge sa fii agent de vanzari pe coclauri in toata tara, nici sa stai pe santier pe ploaie.

      atunci parca ai vrea o functie de manager/director eventual la program normal de la 8 la 16. si supriza fara carte si niste calificari… singura oferta portar la stat pe bani de nimic sau ce faceai in continuare.

    • #65

      @mihai1: deci de la 45-50 adio viață?

    • #66

      Esti bun la logica. Arhi sigur nu a futut nimic in tinerete ca nu avea bani.
      Fute tu din cele ce o fac cu tine doar pentru banii tai. Sa stii de la mine ca alea de se uita la banii tai se fut mult mai bine si cu mult mai multa placere cu unul de o vrajeste din cuvinte.
      Asta in timp ce tu faci banii.

    • #67

      @john daca esti pe scoala vietii… se cam termina viata. ca meseriile unde e nevoie de descurcareala si putere fizica nu au nevoie de oameni ofiliti. fara scoala e f f f greu 😛 (e greu si in IT la 50 de ani dar asta e alta poveste)

    • #68

      @mihai1: io n-am avut timp de “școala vieț” că am intrat la facultate imediat după ce-am terminat liceul. Îmi place să-nvăț, ce să-i fac.
      Mi se pare extrem de ciudat să spui că puterea fizică și energia se duc pe penis de la 45-50 ani. Eu, unu’, mă simt mai în vână acum comparativ cum am fost la 20 ani.

  20. #69

    Ce carte te-a marcat bossule sau care ti-a placut mai mult dinnalea de atunci?

    • #70

      cavalerii pardaillan:) e la bataie cu Old Shatterhand

    • #71

      N am citit cavalerii Pardaillan, suna interesant . De Old Shatterhand am auzit, parca am citit cu Winetou ceva, dar stiu ca Karl May nu fusese niciodata in America dar descria ca si cum ar fi fost acolo, asta inseamna geniu

    • #72

      Pardaillan – f misto desi nu am avut toate partile si a ramas in pom pt mine.

  21. #73

    Observ superioritatea celor care se lauda ca citesc iar restul care nu citesc sunt in viziunea lor sunt niste inferiori , adica Untermenschen. In general am observat ca oamenii de calitate , care citesc mult si mai si inteleg ce citesc, nu cauta sa se laude zgomotos cu arta cititului si nu cauta sa isi arate superioritatea.
    Poti spune ce citesti si cat citesti, posibil sa citesti la nivel industrial, fara sa razi de altii ca nu citesc.

    • #74

      e haios, privind din punctul meu de vedere, de om care a citit si citeste si a trecut demult de limita miilor de carti. din pacate, cartile ar trebui sa te invete si sfiala, modestia, acceptarea. nu intotdeauna

    • #75

      Problema – de fapt inexact spus, nu e o problema, ci o stare de fapt – nu sunt cei care nu citesc, ci aceia care-si fac un titlu de glorie din faptul ca nu citesc. Si acestia din urma nu sunt deloc putini.

      2
  22. #76

    Cum spunea Sheldon (The Big Bang Theory), “cea mai tare placa video din cate exista: imaginatia”

    “când citesc o carte, îmi formez o lume întreagă, mental, cu tot ce înseamnă cartea, lume, priveliști, construcții, oameni, stări, trăiri.”

    Cum crezi ca cei care nu au citit isi formeaza o lumea intreaga? Ca poate nu-si formeaza deloc si ei traiesc in aceiasi lume, din nou, si din nou, si din nou. La fel si copiii lor. Poate ca evolutia presupune si citit de carti. Sau cel putin transportul si procesarea informatiei de la o generatie la alta intr-un mod care sa permita evolutia. Cu tiktok nu pare ca poti face succes ca specie. Adica nu producere mancare si nu te duce pe alte corpuri ceresti.

    Eu cred ca totusi cititul este ceva inca foarte bun in ziua de azi. Informatia fiind livrata mai incet are timp sa se aseze mai bine, sa se faca conexiuni mai bune, sa ramana mai mult timp in minte, sa exerseze creierul sa “formeze o lume intreaga” si din alte lucruri si contexte in viata.

  23. #77

    eu am invatat sa citesc la 4 ani. si pana tarziu in viata a fost singurul mod de a iesi macar mental din saracie. am 35 de ani, si citesc si invat foarte mult. pe langa lucrurile care au legatura cu domeniul meu multe altele care n-au nici o treaba. diferenta intre mine… ca eu la 35 la jumatatea carierei posibile in 3 domenii diferite…

    majoritatea prietenilor mei sunt la apogeu privind cariera si doar un singur domeniu il stapanesc.

    dar sunt de acord ca de la un moment dat incolo trebuie facuta diferenta intre cititul de relaxare si cititul in scop profesional.

    dar oricand un om care citeste are mai multe cuvinte pe stoc si poate sa se exprime mai bine, mai elocvent.

  24. #78

    Eu am citit cu sila multe carti, obligat de profesori in general. Altele le am citit cu drag. Nu sunt un cititor grozav de literatura. Istoria in schimb a fost un subiect fain pentru mine si am cam citit ce mi a placut.
    Acum nu mai citesc decat o carte sau doua pe an. Nu mai am timp cu liniste sa ma concentrez, “pentru ca copii” sa parafrazez un clasic al aparitiilor la tv.
    Mi ar placea sa am mai mult timp in care sa pot citi cu rost, sa am liniste, sa subliniez, sa iau notite sa caut info suplimentare etc. Altfel as citi la vrajeala si nu as ramane cu nimic daca nu as avea linistea necesara.

  25. #79

    pt ca titlul este “voi de ce nu mai cititi” eu am sa raspund pt ca nu mai pot. nu ca nu mai am timp, ca timp se face, dar nu mai pot efectiv. nu stiu de ce. am citit f mult in copilarie/adolescenta si inca vreo 10 ani dupa aia. apoi nimic. am citit tot ce prindeam, culmea e ca mi-au placut enorm si autorii romani cu operele lor obligatorii la scoala. tot tot.
    ei bine acum nu mai intra nimic. la o introspectie rapida sunt tentat sa zic ca toti scriu prost, dar cum nu sunt eu un g. calinescu nu poate fi asta motivul. cred ca e oboseala si stresul defapt. incep cartile, citesc 20-30-50pag si le abandonez. mi se par slabe, dar cred ca e lipsa de concentrare.
    ultimile devorate au fost niste carti politiste/aventuri scrise de scott mariani acum vreo 12 ani. a mai scos si recent si le-am luat plin de speranta. daca acum 12 ani le-am devorat, acum cele noi, din aceasi serie, mi se par plictisitoare si puerile.
    acum 1-2 ani am mai facut o incercare cu igor bergler minciuna lui michelangelo, bah baiatule, copiata perfect dupa codul lui davinci, si e ditai cartea, mi s-a parut incredibil de plictisitoare si e genul care inainte ma captiva si nu as fi lasat-o din mana.
    acum am luat sapiens, in afara de niste platitudini culese de peste tot nu mi se pare nimic palpitant. am abandonat-o.
    deci pe scurt, nu mai citesc ca nu mai pot si imi pare tare rau.

    problema cu cititul si necititul pt generatiile tinere cred ca tine de faptul ca cititul, a orice, de pe foaie, iti dezvolta sinapse, iti cultiva rabdarea, pe cand un reel iti netezeste la propriu creierul.

    1
    • #80

      da, si eu simt incapacitatea fizica de a ma conecta la un story si personaje noi, toate mi se par searbede si facute pentru un public de idioti. daca vreau sa imi odihnesc ochii pe ceva, recitesc o carte citita deja.

    • #81

      maxp, incearca colectiile haralamb zinca si pavel corut!

  26. #82

    Ba, zic hai sa citesc si eu o carte, ca am biblioteca plina de carti, am ales una in romana, m-am dus pe o banca in parc, bai nene, vreo juma de ora citeam si nu intelegeam nimic, eram ca seniorul cu engleza lui, apoi mi-a spus cineva ca tineam cartea rasucita cu 180 de grade, lol

  27. #83

    Eu nu mai citesc din cauza internetului, din cauza serialelor foarte bune dar si din cauza ca asa suntem proiectati, multi din noi, sa alegem ce este accesibil, facil.

    Cititul ramane pentru mine o ocupatie nobila la care sper ca voi reveni si la care sper ca nu voi renunta niciodata. Cartile adevarate sunt munca de ani a unor geniali ce detin un limbaj vrajitoresc ce deschide universuri la care altfel nu avem acces pentru ca sunt prea departe in timp si spatiu, te incarca cu trairi si sentimente cu care devii mai bogat sufleteste si mental.

    In zilele noastre suntem insa invadati de maculatura pentru ca toata lumea scrie carti despre nimic si cu un continut de nimic. Creatorii de continut de pe internet ridica pretentii de scriitori si asta e de ras si de plans pentru ca au ajuns sa se considere mai buni decat cei ce stiu cu adevarat sa scrie. E trist ca au ajuns la asa grad de megalomanie incat se feresc ca de foc sa aminteasca vreodata de greii literaturii si daca o fac, o fac in bataie de joc. Dar asa suntem noi, epigonii, ne batem joc de tot ce au obtinut si creat altii pentru noi. Adevaratii talentati sunt putini si talentul nu se cumpara si nici nu se vinde, acesta exista sau nu.

    P.S. Eu pot si sa citesc si sa fac sex. La varsta la care am inceput sa citesc, adica sapte ani, oricum nu stiam de sex. E amuzant sa crezi ca in lipsa de sex, oamenii citesc.
    Nu mai zic de cati “intelectuali” am dat ce au citit zero carti si au zero cultura generala si prin urmare zero capacitate de a face corelatii intre evenimente, intre trecut si viitor etc.

  28. #84

    Cartile bune sunt lungi, au prea multe personaje cu nume straine si nu le retin. Prefer filmele bune, ultimul film vazut e despre un intelectual american ce se indragosteste de o curva din Grecia si incearca sa o educe, ii cumpara carti… e in tema cu articolul, recomand.

    Never on Sunday www.imdb.com/title/tt0054198/

  29. #85

    Pentru că pare că suntem majoritari cei în floarea vârstei pe aici voiam doar să vă spun că și eu am aceeași problemă de câțiva ani cu “conectarea” la universul din cărți. Daaar, asta mi se întâmplă și cu filme sau seriale și cu jocuri. Nu mă înțelegeți greșit. Nu mă refer la conectarea cu conținut prost. Conținutul prost, asta este, îl consider prost sau neadresat mie și îl dau la o parte. Mă refer la conținut pe care nu am niciun motiv obiectiv să-l abandonez și totuși o fac.
    O fi de la oboseală, o fi de la vârstă, astaaa… experiență voiam să zic.

    • #86

      la fel la fel si cu filmele si serialele. am neftlix, disney, prime, Max si aseara ma uitam la Stargate SG1, pe plexul unui prieten

  30. #87

    de incercat
    magul de la kremlin
    din cer au cazut 3 mere
    fizica tristetii
    si daca rezistati..anul gandirii magice

    1
    • #88

      Din cer au cazut 3 mere. Citit, frumoasa rau.

      Ps: citit si minciuni pe canapea, buna si aia.

    • #89

      Dacă e să-i dăm ascultare lui Sorin Ioniță (știe ce spune, suntem, nu suntem de acord cu el) “Magul de la Kremlin” trebuie citită cu multă circumspecție. Eu încă nu am citit-o: ” O carte periculoasă: Rusia imaginară a lui Da Empoli, mistica lui Putin şi agresiunea contra Ucrainei”

    • #90

      *ciomagul de la kremlin

  31. #91

    Mie cititul imi face o placere mai mare decat filmele. Aici nu mai e vorba de sex versus citit ci de alte forme de divertisment media versus citit.

  32. #92

    mai citesc, dar nu cum citeam.
    nu stiu daca din cauza de varsta, stress, oboseala sau fb, mi s-a cam dus pe apa sambetei puterea de concentrare/rabdarea.
    sau poate e o combinatie de toate aceste cauze.
    unde-s zapezile de alta data cand puteau sa cada bombe langa mine sau ratam statia de autobuz ca eu eram plecata in lumea cartii.

  33. #93

    Citesc, dar nu ca la tinerețe. Am mereu Kindle-ul la mine, când prind o pauză, oricât de des am chef să fac asta, mă duc și mai îndop creierul cu niște pagini. Cât despre ăia despre care spui tu, păi cum să citească o carte dacă majoritatea sunt incapabili fie să citească, fie să priceapă ceea ce citesc? 🙂

  34. #94

    Eu citeam mult pana sa devin mama pentru ca aveam mai mult timp la dispozitie. De cand am intrat in hora ca sa zic asa, eu la 9-10 sunt mega franta si daca ma pui sa citesc fie pe scaun, canapea, fotoliu sau pat adorm instant. Cand sa citesc? Poate in weekenduri. Mi-e dor sincer de citit dar ma adoarme acuma procesul. Poate oi relua fizic cand copiii vor fi mai mari si nu ma vor mai grabi la atatea sporturi, parcuri, activitati etc. In schimb asculti podcasturile mele dragi in drum spre lucru (fac cam 40 de minute) sau imi pun de pe voxa cate un audiobook. Ok ok, nu mai citesc fizic mai nimic, desi am tone de carti in casa, dar macar ascult.