Am aflat despre moartea trădătorului Pacepa de pe twitter, ieri (aici e contul, dacă ați uitat de el), dintr-un link cu Vladimir Tismăneanu.

Vladimir Tismaneanu, despre Ion Mihai Pacepa: Dupa ruptura cu dictatura pe care o servise, a devenit un adversar ireconciliabil al comunismului

Vladimir Tismăneanu e unul din ghibirdicii abonați la bani publici, care s-a făcut remarcat prin 2 lucruri. Limba sa era hârtia igienică a lui Traian Băsescu, spălându-l constant, alături de cealaltă marionetă care l-a ținut la putere, Augustin Zegrean, și doi, a avut o mizerie în parlament, numită Procesul comunismului, în timp ce el era un cunoscut marxist-leninist, activist de frunte în UTC, pe vremea când intrai în UTC ca să ajungi sus, nu erai băgat cu forța, la școală, ca în ultimii ani.

M-a enervat teribil postarea lui.

Cum era el, Pacepa, demn, împăcat cu sine, necruțător, cu tâmpla sură, privind spre viitor. Lingăul Tismăneanu nu se poate abține să facă ceea ce îl caracterizează nici când e liber să creeze ce conținut vrea. Există niște buci de pupat? Sunt aici, fruntaș Tismăneanu la apel!

Pacepa a fost un trădător. Punct. Trebuia împușcat pentru înaltă trădare și atât, orice altă discuție nu își are rostul. Omul a fost șeful unui organ de spionaj al României. Nu a aterizat acolo din rai, puf, uuu, uite unde sunt, șeful la spioni. Nu, a luat-o de jos, a văzut și a făcut răul din jurul său. Știa unde se bagă și a dorit să ajungă acolo. Și-a trădat țara cu bună știință, mormântul său merită scuipat de orice român care trece pe acolo.

Și Tismăneanu la fel.