Sunt cel mai aiurit/neatent om pe care îl cunosc.
De exemplu, înainte am spart peretele de rigips cu capul, aplecându-mă să încolăcesc un cablu. De la lovitură, m-am dezechilibrat, am alunecat pe spate și m-am împiedicat în cablul LAN care ducea la router, router care s-a prăbușit de pe dulapul unde stătea, antrenând în cădere și NAS-ul. Care a căzut pe unica masă de sticlă din casă. Care s-a făcut țăndări (caut geamgiu bun, care să știe să facă sticlă neagră, fasonată pe margini).

Nu te aștepta să îți rețin numele, dacă ne întâlnim prima oară. A trebuit să scormonesc internetul ca să aflu cum o cheamă pe nevasta lui Jerome, cu care eram deja prieten de ceva vreme.

L-am invitat pe același Jerome la mine acasă, într-o sâmbătă. În aceeași sâmbătă în care am plecat la film. Din fericire, ne-am intersectat cu mașinile. A fost destul de greu să explic că nu fugeam de acasă din cauza lor.

Nu te aștepta să îți memorez numărul de telefon, atunci când mi-l spui. Trebuie să o fac pe loc, de față cu tine, altfel voi uita cu siguranță.

Mă sună nevasta în hypermarket. Ai grijă să iei orez, ardel, untură de cățel, pamperși, scobitori, lapte, carne, brânză, unt, ouă, viezure, mânz. Dup 3 minute o sun înapoi și o rog să repete. După alte 3 minute, o sun înapoi și stăm la telefon până cumpăr tot ce are nevoie.

Mă dau jos din mașină, nu găsesc telefonul. Caut telefonul jumătate de oră prin toată mașina, dau banchetele la o parte, în final, îl găsesc. Era în mână, în spatele pachetului de țigări (aveam un telefon mic).

Mi-am căutat o dimineață întreagă ochelarii. Pe care îi aveam pe nas. În altă dimineață, am căutat cu disperare ochelarii. După ce i-am găsit, i-am pus la unde i-am găsit, aveam puse lentilele de contact.

M-am dus la întâlnire la Unirea. Am așteptat 2 ore, după care am aflat că întâlnirea fusese ieri. Întâlnire în Cișmigiu cu o colegă. Am pierdut o după masă întreagă acolo, ca să aflu că întâlnirea o fixasem EU săptămâna următoare. Cea mai tare cu întâlniri a fost într-a 12 a, când m-am dus la întâlnire, uitând că tipa cu care trebuia să ies murise.

În nici un caz nu pot vorbi la telefon și face altceva în același timp. Singurul lucru pe care îl pot face cât de cât decent e să conduc și să vorbesc la telefon, dar și acolo e un risc.

Uit toate subiectele de blog la care mă gândesc, dacă nu apuc să le notez. Mi-a făcut o agendă specială, unde notez imediat tot ce îmi trece prin minte, indiferent despre ce prostie e vorba.
Din păcate, habar nu am unde e agenda aia nenorocită.

Întrebarea e, există vindecare pentru așa ceva, sau o să mor și o să uit că am murit?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.