Mă uitam la clipurile astea de pe scurte și m-a luat un atacat de panică.
Uitați-vă la ei ce strâmbi sunt, ce hidoși, cum urlă analfabetismul în ei, lipsa oricărei educații, incontinență stupidală dublată de încrederea nemărginită în capacitățile proprii de a decide viitorul unor oameni printre care ei nu vor mai fi în maxim 10 ani. Uitați-vă la vaca aia care urlă că justiția e poporul, noi decidem ce e bine și ce e rău. Uitați-vă la vaca care urlă, printre cei doi dinți din gură, că toți trebuie să fiți uciși, în rusă.
Sigur, sunt moldoveni, o clasă umană mai jos, dar corespondentul lor îl găsiți și în românia.

Problema este că, în orice stat din europa, ai mai mulți pensionari decât forță de muncă votantă. Iar sistemele de pensii europene sunt preponderent de stat, prin urmare cei care sunt la putere, prin decizii extrem de simple și cost effective își asigură o masă de manevră perpetuă și un număr de votanți întotdeauna suficient pentru a-și trece legislaturile fără probleme. Coroborat cu masele masive de angajați la stat, din orice țară, rezultă că europa e pe drumul cimitirului, alături de majoritatea de votanți ce o împinge în groapă.

Singura soluție pe care o văd sunt două. Una e fantezistă, interzicerea votării din momentul în care ai ieșit la pensie de stat. Asta ar merge și cu un corolar, dacă vrei să te angajezi la stat în funcții publice, gen funcționari, plimbă hârtii și alte sinecuri de astea inepte și inutile, automat renunți la dreptul tău la vot, pe perioada cât ești angajat și nu, nu îți poți da demisia înainte de alegeri și te reangajezi după.

Soluția cealaltă, mai simplă și mult mai bună, ar fi terminarea acestei idioțenii numită pensie de la stat. Plătești ca un imbecil 40 de ani, statul face ce vrea pla lui cu banii ăia, după care, când ajungi la pensie, banii tăi, contribuțiile tale, îți sunt impozitate drept câștiguri, plătești și asigurări pe ele și, în plus, devii și masă de manevreă pentru fiecare hahaleră care ajunge acolo ca să mai fure puțin. Nu, toate pensiile să fie în fonduri de pensii private, fonduri fiduciare, care să funcționeze în interesul deponenților, fără să câștige dobânzi mai mari dacă investesc mai bine, gen, ci doar o taxă fixă (asta înseamnă fiduciar, pentru cei care au deschis mai târziu cărțile de economie), cu asigurare similară depozitelor bancare, până într-o anumită sumă și aia e. Și terminăm și cu continua așa zisă presiune pe fondurile statului, care brusc e stăpânul fondurilor mele și are o presiune să mi le dea înapoi, terminăm cu masele de manevră la vot, terminăm cu handicapați știrbi care își vând copiii pentru un blid de vodkă și, poate, ne îndreptăm spre o normalitate.

Bine, glumesc, știu că nu se va întâmpla așa ceva, cine e nebun să renunțe la gâsca cu ouă de aur.
Doar visam și eu.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur