Vorbeam aseară cu un amic căruia i-a născut soția un băiețel (e un amic din RL, nu mă citește, nu știe cine sunt sau ce fac, deci ăsta e un spațiu safe), iar omul, ușor abțiguit, avea cele mai tari idei despre educație și parenting.
Și bătea cele mai mari câmpii despre cum el dorește să îi insufle copilului mândria muncii bine făcute, despre cum societatea a decăzut pentru că oamenii nu mai sunt crescuți a fi verticali și membri de nădejde ai societății, despre cum bătaia își are rolul ei în educație și despre cum de aia generațiile noastre sunt mult mai puternice și mai capabile de a face față la intemperiile istoriei, pentru că am luat bătaie, pe merit.
V-am mai spus, o să o mai spun.
Înainte de a crește membri de nădejde pentru societate, dar copii care vă vor băga la azil cu prima ocazie, pentru că ați fost niște idioți care au folosit educația militară asupra propriilor copii, fără a înțelege exact de ce, nu uitați un singur lucru.
Nu există do over. Nu mai repetați viața. Suntem un punct de praf în univers, un accident fericit al naturii, întreaga umanitate, la scala universului, nu reprezintă nici măcar un procent detectabil. După ce murim, e pa, trecem în neființă. Niciodată nu vă veți mai ține în brațe copilul. Niciodată nu îi veți mai simți căldura obrajilor pe obrajii voștri. Niciodată nu veți mai auzi cuvintele tată și mamă de la el. Niciodată nu îl veți mai întâlni. E definitiv, înțelegeți? După ce ați dispărut, nu vă mai întoarceți, în niciun fel. Deveniți cenușă sau cernoziom.
Iar voi, în loc să creați amintiri frumoase, în loc să vă iubiți copilul și să vă bucurați de incredibilul noroc existențial că se află în viața voastră, în loc să îi oferiți tot ce are sufletul și inima voastră, faceți instrucție cu el, îl loviți, îl brutalizați, îi scarificați sufletul pentru a scoate un membru de nădejde al unei societăți căruia îi este și îi sunteți indiferenți.
Poate vă mai gândiți.
Ce articol bine scris, Arhi! Acum câțiva ani am publicat un articol pe blogul tău despre un sport. Continuarea pe care aș vrea să o scriu, după atâția ani, are mare legătură cu ce ai scris tu aici.
baga mare
Cum ba, nu suntem noi dacii care am construit Universul? Pe vremea lui Zamolxes, dacii comunicau prin telepatie, de aia nu avem izvoare scrise, ca dacii nu aveau nevoie, ca toti prostii, sa trimita scrisori pe tablite de lut
Sper ca nu iti mai e amic/prieten si ca stie si de ce…
de ce? ce zic e valabil si in sensul acela. nu imi pasa de ce face si ai e.