În primul rând, dacă e prima dată când mergeţi la Nisipurile de Aur, lăasaţi acasă ideea de a căuta pe tăbliţe ceva numit Golden Sands. Că nu o să găsiţi şi nici bulgarii nu ştiu ce e aia. De fapt e Златни пясъци sau Zlatni Piasiţi. Oricum, în marele sens giratoriu de la Albena, mergeţi spre dreapta. Al 2 lea sat e Zlatni Piasiti.

Bun, să revenim la analiza rece, obiectivă şi calculată a obiectivului.
Traseu: Bulgarii au nişte drumuri care te fac să regreţi drumurile rromâneşti. Abia la vreo 40 km de graniţă începe să apară asfaltul, în rest, o chestie peticită pe 2 benzi, care te zdruncină şi te agită ca pe cobiliţă.

Odată ajuns la Golden Sands, în teorie hotelul e uşor de găsit. Mergi până la al 2 lea semafor, întorci la prima benzinărie, după care treci de semafor şi a 2 a stradă la dreapta. Pentru că ori nu scrie nicăieri, ori nu am văzut noi. E puţin probabil să nu fi văzut, totuşi.

Hotelul: Hotelul este fostul Kempinsky, hotel de regi, alea. E uriaş, imens, huge, mare rău de tot. Am mai zis uriaş? 724 de camere. Doar culoarul camerei noastre avea cam 80 de paşi. Serios, din cameră până la lifturi erau minim 200 de metri de parcurs. Asta chiar a fost o problemă, distanţa foarte mare până la lifturi. Doar 6 lifturi pentru atâta popor, dureros. Tot timpul la lifturi e coadă şi înghesuială.

Nu ne-a întâmpinat nici un bell-boy de data aceasta. Doar un tip şmecheros, în vestă neagră, ne-a explicat că clienţii nu au voie să parcheze pe liniile destinate personalului (linii unde erau parcate lejer taxiuri ), după care ne ţistuit uşor să dăm drumul la avarii, cât suntem în hotel, să ne luăm parking ticketul.

Parking ticket pe care dai 20 de leva, adică ceva mai mult de 10 euro. Asta nu face decât să ne arate cât de la botul calului luăm noi tot ce ni se întâmplă prin hotelurile rromâneşti, iar când ajungem în vajnicele străinătăţuri, ne pică urgent plombele. Totuşi, eu ştiam că aceste clasificări de 5 stele sunt internaţionale, nu rromâneşti şi că parcarea gratuită intră în preţul camerei, de minim 140 de euro. Oricum, la recepţie preţurile sar de 170 de euro lejer.

De-abia în recepţe a apărut de undeva un tip, care s-a oferit să ne parcheze maşina şi să ne ducă bagajele în cameră, după ce ne trambalasem noi cu căţel şi purcel, fără să ne bage nimeni în seamă. Acelaşi bell boy, după ce i-am dat 5 euro pentru faza de mai sus, ne-a lăsat maşina cu farurile aprinse în parcarea subterană, de a trebuit să mă rog de 2 paznici de acolo să mă împingă.

Recepţionera de la Melia m-a făcut să mă dau cu capul de tejghea. Ne-a luat buletinele şi paşaportul, le-a pus deoparte, ne-a dat cardurile de cameră şi de prosoape, după care ne-a urat şedere plăcută.

– De ce ne opriţi actele?
– Pentru că sunt foarte multe de procesat şi nu avem timp.
– Iar eu, dacă ies cu maşina şi mă opreşte poliţia, le spun că mi-aţi oprit actele la hotel?
Tăcere.
Mă simţeam ca pe plantaţiile spaniole de căpşuni, unde dai actele pentru a putea fi sclav cu acte în regulă. Normal, am refuzat să le las acolo, mi le-a procesat pe loc şi mi le-a dat. Şi atât.

Nici un fel de informaţie despre hotel, despre orele de masă, despre restaurant, unde e, unde e piscina, nimic, serios, absolut nimic, de nu îmi venea să cred.
Aşa că m-am apucat eu să întreb, ce înseamnă la ei demipensiune, când sunt orele de masă, unde e restaurantul etc

După explicaţii, am înţeles că demipensiune înseamnă mic dejun şi masă de seară, în rest plăteşti tot. Aşa că am decis să facem upgrade la all inclusive, ca să nu ne mai trambalăm prin staţiune. La urma urmei, e restaurantul unui hotel de 5 stele reale, nu? Zis şi făcut, în mai puţin timp de cât zici tu 144 de leva aveam deja upgrade-ul făcut, un bell boy venise după bagaje, recepţionera îmi debita din nou tot ce o întrebasem eu înainte şi îi scosesem cu cleştele. Era bine, eram all inclusivist. Bine, după aia am văzut că mai e un rang, the leVel, care sunt şi mai exclusivişti). Aşa că ne-am băgat ceva şi am plecat în cameră.

Camera: Camera nu se compară cu nimic din ce era la Vega. pentru că e cam de 3 ori mai mare.

Foarte mare, cu un balcon destul de mic, dar ok, pentru 2 persoane. Pat mare, făcut din 2 saltele, dar tot mare, şi lung, nu doar lat. Canapele în cameră, o minibucătărie, cu plită şi chiuvetă, ce să zici, huge, peste tot ce te-ai aştepta de la o cameră de hotel. Singura chestie care nu mi-a plăcut a fost lenjeriile şi pernele, care sunt genul acela de hypermarket, făcut din ceva elastic şi alunecos. Pernele fug de sub cap, cearceafurile fug de sub tine. În fine, poate sunt unii cărora le plac.

Baia este şi ea, FOARTE MARE. Foarte, foarte mişto, cu duş perfect, cadă cu jacuzzi, 2 chiuvete şi bideu, lucru nemaivăzut de mine la nici unul din hotelurile la care am tras. Şi am fost la câteva…
Ce nu mi-a plăcut a fost că jetul de apă nu era constant. Venea ba rece, ba clocotită, indiferent de cât de mult te chinuiai să o reglezi. Posibil să fie datorită faptului că am fost la ultimul etaj şi presiune mai puţin. Nu un inconvenient major, dar parcă te cam ia cu leşin când faci duş în condiţiile astea.

Curăţenia nu ştiu cum a fost, pentru că nu a venit nimeni, nici vineri, nici sâmbătă. Sau poate au venit şi nu am văzut eu, deşi e puţin probabil, pentur că am aruncat un tricou fix în mijlocul apartamentului. Nu l-a ridicat nimeni, deci e posibil să nu fi venit nimeni. Ok, la Vega se făcea curat de 2 ori pe zi, ţi se făcea patul şi ţi se puneau ciocolăţele mici pe pernă. Poate bulgarilor nu le place ciocolata şi nu sunt fani făcutului patului.

Internetul wireless merge foarte bine în cameră, deloc în restaurant şi aşa şi-aşa la piscină. Am încercat să fac haştagul #meliatits pe twitter, dar nu am putut, pentru că nu reuşeam să încarc pozele. Deh, o fi fost o protecţie, ceva.

Privind poza asta, te-ai gândi că un hotel de 5 stele ar avea de unde să plătească un translator, nu să folosească google translate, nu?

Masa: Absolut scârboasă şi dezgustătoare. Cea mai scârboasă mâncare de hotel pe care a trebuit să o mănânc vreodată. Exceptând băşinile, cu bucătari care îţi tăiau direct de pe piciorul de vacă sau îţi făceau ouă ochiuri, băşini puse doar să îţi ia ochii, restul mâncării a fost DEZ-GUZ-TĂ-TOA-RE şi îmi asum cuvintele în faţa oricui. Bacon fără gust, cremwurşti acri, băi dar acri rău, vită cu păstăi de mazăre, un singur fel de supă, cu orez şi gust de peşte, dar ea era de pui, plin de platouri cu roşii, roşii şi castraveţi, castrveţi, castraveţi şi roşii, brânză, roşii cu brânză, castraveţi cu roşii şi brânză, plus un caşcaval nenorocit, cu aromă de aracet proaspăt.

Băuturile? Delicioase de balcanice ce erau. Berea bulgărească kameniţa, dar diluată maxim în butoi, NAȘPA, BĂI DAR NAȘPA RĂU, vinul bulgăresc no name, alb şi roşu, cu gust de şoarece uitat în butoi, prigat de portocale cu 2 kile de zahăr, de nici copilul nu o putea bea de dulce şi cam atât. Nu, deşi erai all inclusive, nu puteai servi altceva. Am cerut o sticlă de vin şi 2 beri şi mi s-a spus că nu se poate, nici contra cost. Betoing. Scârbos, mi se face silă şi greaţă şi acum, la o zi distanţă. Masa de la Vega părea o dulce amintire a unor vremuri demult apuse.

Barurile: Barurile erau doar unul, lângă piscină. Bar care conţinea numai produse exclusiv bulgăreşti, de calitate nu tocmai superioară. Aceeaşi bere Kameniţa, varză de varză, whisky bulgăresc (nu îl recomand nici duşmanilor, gin bulgăresc idem şi multă cola diluată de la dozator, că altceva ce să bei.

Gustările de la bar constau în shaorme de pui, cam 10 gr. pui, 1 kil de cartofi, dacă voiai cartofi şi un munte de salată. Eu nu am vrut nici cartofi, nici salată, drept urmare am mâncat o şaormă cât o cutie mică de pastile, cu o strocheală de pui şi un mehlem de zer de iaurt cu maioneză.

Distracţii: Piscina imensă. Plină cu arabi şi rromâni. Plină de prosoape care rezervă şezlonguri, de la prima oră a dimineţii, în pofida afişelor care scriu mare că rezervarea e interzisă. Noi am luat pur şi simplu un prosop care stătea de peste o oră pe două şezlonguri şi ne-am aşezat. După altă oră, a apărut un rromân, da, un rromân, care şi-a luat prosopul şi s-a dus la şezlongul său. Uitase că le rezervase şi pe alea.

În fiecare seară, la piscină se dă drumul la muzică. La maxim. Cu un DJ pe scenă, care zbiară non stop ARE YOU READY?. Toţi sunt ready, şi sezlongurile noastre, la 100 de metri distanţă, zdrăngăneau de la muzică. Alte chestii distractive nu am văzut, doar pizduline vag îmbrăcate, în căutare de domni generoşi.

Timp Liber: Faleza de la Zlatni Piasiţi nu e mult diferită de cea din Mamaia, doar că e mai îngustă. Multe, foarte multe magazine cu suveniruri, extrem de multe ateliere foto în care poţi să te pozezi îmbrăcat în cowboy sau damă de consumaţie (părerea mea e că un fotosop ar veni mai ieftin), există un ferris wheel, destul de înalt, ba chiar şi un mic turn Eiffel, care e un bar cocheţel.

Pe toată faleza există circa 3 WC-uri publice, care costă 1 leva. Nu ai leva, poţi plăti în euro sau dolari. Eu am dat 1 dolar, că mă pişam pe mine, iar doamna bulgăroaică responsabilă cu încasările nu avea pic de milă faţă de chipul meu albastru.

Restaurante cu cantautori rataţi, la greu. Tot cu boxele la maxim, ca-n mamaia, dar împinse mult spre mare, nu chiar lângă faleza pietonală, deci se auzeau mult mai încet.
Preţurile, fix ca la noi. Şaorma pe stradă 6 leva, o clătită 3 sau 4 leva, depinde de unde o iei, 5 leva kila de piersici, 3 leva un pahar cu bucăţi de pepene. Preţuri nu exagerate, dar nici 2 die for.

Se organizează curse turistice cu autobuzul către staţiunile din jur, nu mai ţin minte preţul. Înţeleg că ar exista nişte ruine prin zonă, unde nişte tipi vestiţi au făcut chestii interesante. Le-am urat sănătate, după câţi bani am decartat pe hotel, numai chef de luat autobuzul nu aveam.

Concluzia mea proprie şi personală.

Sunt absolut sigur că nu voi mai revedea în viaţa mea hotelul Melia Grand Hotel Ermitage. Faptul că e camera mare nu mă ajută cu nimic, dacă restul serviciilor sunt varză. Cea mai scârboasă mâncare din viaţa mea, servicii de la prost spre foarte prost. Am înţeles că asta nu ar fi ceva normal acolo, existând hoteluri, cum ar fi Arabella, unde serviciile sunt pe măsură, parcarea e gratuită, internetul free etc. Poate la anul îi voi încerca.

Până atunci, recomandarea mea? Evitaţi cu toată puterea hotelul Melia Grand Ermitage.

Concluzie după vizitarea celor 2 hoteluri?
De departe învinge Vega, din Mamaia. Da, o fi el preţul mare la Vega, dar merită şi ultima centimă, în comparaţie cu Melia, iar dacă vrei să te duci la 5 stele, asumă-ţi şi costurile respective.

Tester de vacanţe este organizat de arhiblog.ro şi agenţie de turism AA Travel, cu sprijinul Ford şi Rompetrol.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.