Mi-am adus aminte de epoca de aur a telefoanelor mobile, văzând o poză cu un Motorola Startac. Am stat la coadă jumătate de zi, la magazinul Zapp de la Obor, ca să mi-l iau, cu 1 dolar. Mă simțeam cel mai șmecher posesor de așa ceva. Al 2 lea, în ordinea șmecheriei, a fost Nokia banană, care a rupt când a apărut primul Matrix, de se vindeau pe sub mână pe la hoții din Obor. A fost și 3310 o parte importantă.

Iar Philips Diga a fost primul meu telefon, luat cu abonament de vreo 40 de dolari pe lună, în care nu aveam nimic inclus, dar puteam vorbi 3 secunde până la taxare.
Restul, din ce mi-am adus aminte că mi le-am cumpărat. Posibil să fi avut mai multe, am avut o grămadă și de la joburile pe unde am mers.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.