Cum mult timp în urmă, nu reușeam să înțeleg de ce Vali nu încheagă nici un fel de relație cu oamenii din zona online-ului, preferând să aibă doar relații de genul salut salut la revedere, ne mai vedem.

În ultimele luni, m-am întâlnit cu diverși oameni, cărora le-am strâns mâna și cu care am încercat să am niște relații normale, de amiciție. Care într-un final s-au terminat în bătăi pe burtă hăhă băi Arhi, ce haios ești tu.

Rezultanta?
Unul din ei s-a trezit să vină să îmi explice prietenește, în comentarii, ce articole puerile scriu. Cu o lună înainte era fericit dacă îi dădeam bună ziua pe twitter.

Altul îmi trimite periodic articole cu indicații Publică-l și tu, dar ai grijă să nu îmi dai numele. Nu i le-am publicat niciodată, el mi le trimite în continuare. Se laudă cui poate că mi-e bun prieten.

Alta, cu care chiar mă bucuram că am o relație mai mult decât simplul bună ziua, face recomandări cui apucă să o asculte, că sunt de evitat, sunt un `bad boy`, știe ea. E specialistă, știe și cunoaște.

Și tot așa.
Acum te înțeleg, băi Vali. Din păcate. Aș fi vrut să nu te fi înțeles niciodată. Pentru că acum mă simt eu singur în turnul meu de fildeș. Și sunt trist. Și mi-e frig. Și ne-am împuținat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.