Am fost un tip destul de precoce, atunci când a venit vorba de plăcerile interzise ale vieții. Și cine zice că filmele nu te duc pe căile acestea neștiute ale plăcerilor vinovate, nu știe ce vorbește. Prima mea întâlnire cu whisky-ul a fost văzând filmul Pruncul, dolarii și ardelenii și de acolo am rămas cu o curiozitate incredibilă, pe care, evident, mi-am satisfăcut-o mult mai târziu (în paranteză fie spus, de trabucuri am aflat de la Cyril Rictus, din Prietenii raconi, tot satisfăcută târziu)
De-a lungul anilor, m-am tot întâlnit, cumva, cu oameni cu adevărat pătimași când e vorba de whisky, îl țin minte pe colegul meu grăsuț și gay de la CFR, care era înnebunit după whisky cu cola, toată ziua ar fi vorbit doar despre whisky cu cola și ar fi băut whisky cu cola. Ceea ce și făcea, la muncă, în turele de noapte. Unde îl ajutam în mod spectaculos.
Când m-am căsătorit prima oară, prietena mea de atunci, ulterior soție, avea o sticlă de whisky Ben Nevis, cumpărată din Scoția, direct de la distileria cu același nume, whisky pe care își promisese sie-și că îl va bea după ce se mărită. Cumva, am ajuns părtaș la această dorință, plus că eram și fătfrumosul care o ajuta să își împlinească această dorință. Vă zic, de atunci am băut multe tipuri de whisky și single malturi, laphroige și taliskeruri și altele cărora le-am și uitat numele. Dar mai bun decât acel Ben Nevis, băut pe marginea patului, după tot stresul acelor zile, nu a mai fost niciunul vreodată.
Și a mai fost o chestie cu whisky care mi-a plăcut. Posibil să nu o știți, dar aceasta este, în opinia mea, cea mai bună reclamă făcută vreodată pentru o băutură, The Man Who Kept Walking, cu Robert Carlisle. Un clip de 6 minute, tras dintr-o singură filmare continuă. Mi se pare genială și ideea, genial și actorul. Și de aia, din când în când, sorb și un Johnnie Walker. Poate cu cola.
whisiky cu redbull. bumti-bumti
inima de putregai, da-mi cuțitul sa te tai
Off, amintiri din Max si ce smecher erai daca aveai sticla de J&B si redbull la masa. Mi-a luat ani buni sa imi dau seama ca era cel mai prost whisky de pe piata (Ballantine’s, despre care atunci credeam ca era prost, ii da lecii)
” Inimă de putregai
N-am un cuțît să te tai
Să văd ce beteșug ai.”
PS. Mie o horincă autentică de-a noastră mi se pare mai bună decît whisky-ul lor.
Am gustat si eu destul de precoce una-alta, dar whiskey-ul nu s-a lipit de mine, neam!
Coliva de Valantain merge?
Avem parastas pt tata maine si….acum mi-am amintit…tot maine ai mei ar fi facut 66 de ani de casnicie! I-a intrerupt tata, pe 15 mai, anul trecut! Na, am zis ca scriu ceva haios…
e buna coliva, mămică. eu cu luna ne cumparam de la marketul ala cu B, ca am un lapsus acum, ca aveau la vanzare
Billa fmm
Și la carfut are colivă, “prajitură de grîu cu nucă”. Acum i-o zice dedeman magazinului…
ii zice Raspantia
Merge, cum sa nu mearga. Si eu mananc maine coliva.
Korra, asta e numele dupa preluarea de Dedeman.
Păi nu ți-a spus Ilarion Ciobanu că e zamă dă ploșnițe?
eram curios ca naiba sa vad ce gust are:)))))
Probabil ce beau aia in zilele alea in locurile alea chiar era, distilat din cereale (sau cartofi daca era facut de irlandezi), fara sa mai stea la invechit in butoaie de lemn, chiar era. Bine, la fel era si inca este cam toata taria facuta in Ro, facuta cu scopul sa te matolesti, nu sa savurezi gust.
Babele comuniste exact cu ideea aia au rămas. N-au vazut whisky decât când l-au dat șpagă la doctor, dar CLAR are gust de zeamă de ploșnițe.Pățită de mine ani în urmă când m-am dus cu o sticlă cadou: “Dar cine bea zeamă din aia de ploșnițe? Bine, bine, las-o în bibliotecă…”
Nu ma prea omor eu cu whisky, mai beau pe la nunti si alte astfel de evenimente ca starter.
Stiu ca nu prea are mare legatura cu whisky-ul original, dar de cand nu mai gasesc Ole Smoky Hunch Punch, ma delectez cu Jack Daniel’s Honey
Bre, eu nu beau alcool dar in scoala generala am avut o pata pe o colega, pe care mi am satisfăcut o mult mai tarziu.
Nu stiu daca se pune.
Eu m-am cam lasat de baut, mai bag cate o repriza la cateva luni, dar din ce in ce mai rar, ca dupa o varsta nu mai face bine si nici vreun beneficiu de pe urma noptilor pierdute nu mai am.
Cand mai beau, imi bat joc de whisky oricum, il indoi cu Pepsi ca sa nu ma fac muci in 30 de minute, si ajung sa vorbesc mult, prost si fara rost.
Asa ca nu mai conteaza de care fel e. Pe vremuri imi placea Glenfiddich, acum merge orice posirca, daca tot il spurc.
Pai si de mine s-a lipit târziu, de unde naiba bani in anii ’90 când îmi formam gusturile pentru băuturi?
Merge si ceva cu turba si fum din Islay, si ceva mai soft din Speyside. Si odată cu vârsta si daca vrea si doamna un deget, un Black Bush irlandez.
Am doi prieteni pasionați, din păcate ne întâlnim doar odată pe an, fiecare venim cu cate ceva si o punem de o degustare…si cum spuneam, odată cu vârsta, la sfârșit suntem inca coerenți.
Ca fapt divers, francezii au mania sa transpună totul in benzi desenate, astfel încât am primit cadou istoria un pic romanțata a celor doua mari case de whisky din Japonia, Nikka si Suntory. Sub forma de roman grafic. La următoarea întâlnire ma duc cu un Nikka from the barrel.
recomand si clipul youtu.be/MAT-hqdUGoc?si=-xkppzp2m29tizgB
Iti recomand Single Malt-ul de la Old Pulteney, cel de 12 ani de inceput, este si pe Finestore din ce vad la pret bun, eu il mai gasesc pe la librariile de specialitate de prin Timisoara, sau cand ajung prin UK sa il iau direct de la sursa. Sau cel de 15 ani, da e la pret dublu.
beau de 20 ani. relativ mult, bauturi relativ fine dar le beau mai mult functional decat contemplativ si recunosc asta. totusi, stau si ma intreb si eu, cat de betiv trebuie sa fie omul care stie sa faca diferenta intre un cognac si-un whiskey, daca eu care le beau de 20 ani nu reusesc. Dealtfel, le diferentiez mai mult dupa sticla, dar atat.
Cred că știam diferența de pe la 14-15 ani, dă-o naibii, că au gust diferit, chiar și cu papilele gustative amorțite. Dacă ziceai de bourbon și scotch, mai înțelegeam.
eu patesc asta la vin. same shit, indiferent ce calitate as bea. sticla de 300 de euro sau mizerie de aia de purcari, acelasi gust
@arhi de ceva vreme istetii de la Purcari trimit incoa doar… vinuri varietale. La pret de Grand Cru ;))
Ies din silenzio stampa (pentru că mi-am jurat că nu voi mai comenta pe internete never ever in my life), dar Robert Carlisle a fost mega extraordinar doar în episodul din Cracker când era fan Liverpool FC. Și absolut orice altceva care a urmat după (sau înainte, deși nu are cum să “a urmat” înainte) e full of shit. Full Monty, ce wanker!!!!!
La whisky am incercat si mi-a placut, iau doar la ocazii mai speciale, Hibiki. cam 100 euro sticla. In rest, Brancoveanu, Miorita si Jidvei…
Am baut si eu de-asta pe la nunti si mi s-a parut o vodcă mai aromată. Am si acasa in vitrina, de decor, de minim 15 ani.
Acum multe secole, cand urmăream emisiuni TV , pe Discovery era o emisiune cu niste rednecksi care faceau whiskey din porumb, pe ascuns, si am zis sa fac si eu, ca e ușor de facut, dar am uitat. O sa fac daca nu uit si daca se fac porumbii, ca anul asta nu s-au facut aici. A trebuit sa cumpar…
Am fost neplăcut impresionat de gin. Avea gust de ierburi. Nu stiu cum il putea bea un roker betiv, coleg de cameră. Ginul ăsta l-am facut accidental, cand făceam experinente cu lavanda. Am macerat tulpina si florile de lavanda in țuică decomina si a iesit gin de-ala.
Pe urmă am macerat doar florile si a iesit țuică cu aroma de prună.
Am pus flori de lavandă in dulceață de corcodușe si a iesit cu gust de prună. Pusa in miere de albine iese ceva bestial. E mai bună decat mierea originala, facuta din flori de lavandă, care nu prea are aromă de lavandă.